luni, 4 februarie 2013

Hiperglicemia


Hiperglicemia este atunci când este prea mult zahar în sange.
La oamenii sănătoşi apare atunci când consumă o cantitate mare de carbohidraţi rapizi, de ex jumatate de pepene roşu, însă scade repede, să zicem în maxim jumatate de oră, sub acţiunea insulinei proprii, mai poate apărea în condiţii de stres foarte mare ,mai ales asociat cu nopţi nedormite, în acest caz apar tulburări hiperglicemice mai lungi chiar şi după depăşirea evenimentului respectiv (de ex decesul cuiva apropiat), această situaţie fiind favorizantă pentru declanşarea diabetului, mai poate apărea sub acţiunea unor medicamente, precum cele pe bază de cortizon, Eutyrox, unele anticoncepţionale ş.a. mai poate apărea în timpul unor boli infecţioase. Aceste hiperglicemii se rezolvă sub acţiunea insulinei proprii.
La diabetici am putea numi hiperglicemie acea valoare a glicemiei care este peste ţinta glicemică stabilită cu medicul.
Am gasit într-un articol că valorile glicemiei de peste 140 sunt deja nocive pentru organism fiind suficiente pentru distrugerea celulelor beta din pancreas expuse mult timp la acestea.
Simptomele de hiperglicemie sunt la mine ameţeala, dar fără să văd negru în faţa ochilor ca la hipoglicemie, privirea înceţoşată, sete puternică, senzaţia de cald sau rareori de frig, foame, poftă de dulce,nervozitate, urechi înfundate, o anumită senzaţie în mâini şi picioare, parcă ar fi de lemn, lipsa puterii de concentrare, uitarea, somnolenţa puternică, sau dacă dorm, un somn adânc, neodihnitor. Nu sunt prezente totdeauna toate aceste simptome şi de obicei apar la hiperglicemii peste 200, mai ales daca persistă.
Când am hiperglicemie aplic o corecţie cu insulină Novorapid. Iata cum:
10 carbohidraţi îmi cresc glicemia cu 40mg/dl, 20 cu 80 . O unitate de insulină îmi scade glicemia cu 40 dimineaţa până în ora 12, cu 80 la prânz până în ora 16, ceva mai puţin până în ora 19, iar cu 80 până în ora 12 noaptea şi cu 100 noaptea. Dimineaţa nu aplic corecţii până în ora 12 pentru că am maximul de la lantus care îmi scade brusc cu 50 glicemia pe la orele 10,30 -11,30. Dacă e nevoie de un control strict al glicemiei ca de ex în sarcină sau că aşa doresc aplic o corecţie glicemiei de la ora 12 dacă e mai mare de 140, o unitate sau jumătate (am demipen) ca să ajung la ora mesei pe la 13,30 cu o glicemie bună şi astfel să am un start bun pentru glicemiile de după masa de prânz.
Dacă am hiperglicemie 180 să zicem, înainte de masa de prânz şi urmează să mănânc 80 ch ca de obicei , îmi injectez 5u sau 5,5 u de Novorapid, adică 1-1,5 u pentru corecţie şi 4 u pentru masa respectivă. Dacă am hiperglicemie 240 la ora 17 - sunt deci 3,5 ore de la injecţia de prânz,(mai este puţină insulină activă rămasă de atunci) şi pentru că în intervalul 16-19 este şi o rezistenţă ceva mai mare la insulină , aplic o corecţie de 2,5 unităţi şi verific glicemia după o oră sau măcar la 80 de minute.
Totdeauna după o corecţie sunt atentă la o eventuală hipoglicemie şi ţin cont de efortul fizic, frig, căldură etc.
Ţin cont şi de faptul că mai puţină insulină îşi face efectul mai lent iar mai multă pe măsură. Insulina rapidă Novorapid începe să acţioneze în zece minute, să zicem că ar intra atunci 5-10%, care procent dacă se aplica la 4u de insulină ar însemna că în zece minute am aproape jumătate de unitate în acţiune, şi îmi va scădea deja glicemia cu 20mg/dl. La 80 de minute atinge maximum şi să zicem că atunci am 3u active şi îmi va scadea atunci destul de brusc glicemia, urmând ca după 4 ore să mai fie un 10% tinzând spre 0.
Hiperglicemiile, daca sunt sub 250 si nu sunt cetone in sânge, pot fi scăzute şi prin exerciţiu fizic . Dacă exersez 10 minute pe stepper îmi scade cu 40 mgdl glicemia, sau daca vin de la piaţă pe jos 15 minute cu ceva cumparaturi ajung acasa cu o valoare bună. De unde ştiu? Testându-mă ori de câte ori pot face ceva pentru a-mi regla glicemia sau dacă pot afla ceva nou sau verifica o ipoteză despre diabetul meu.
Uneori, atunci când sunt stresată mai multe zile si nu prea răspund la corecţii cu insulină, ca prin minune este de ajuns un somn odihnitor pentru ca lucrurile sa intre in normal. Sau să mă întorc în oraş dacă calatoria in provincie mi-a dat peste cap valorile. Da, aşa mi s-a întâmplat. În ziua în care mă întorceam în oraş, înca de pe drum mi se regla glicemia (binenţeles nu fară injecţii).
Apropos de somn, mi-am amintit că somnul mai lung în timpul zilei poate da hiperglicemie prin faptul ca pe durata lui se secreta hormoni de creştere care dau rezistenţă la insulină.
Nopţile nedormite dau predispoziţie la hiperglicemie .Dacă lucrez ceva noaptea glicemia îmi creşte cam cu 10-20 mgdl pe oră, (cred că din cauză ca foloseşte şi creierul în plină activitate din insulina lentă).
De asemenea agitaţia de la începutul zilei poate face ca glicemia sa-mi creasca de la 100 la 150, într-o ora ,fără să fi mâncat ceva .
Sunt unele alimente care dau hiperglicemii rebele cum sunt checul, foietajele, mai ales cele cu umputură dulce şi pudrate cu zahăr, pâine cu varză călită cu grasime şi carne de porc , în general alimentele care conţin o combinaţie de grăsime puternic procesata termic, zahăr şi făină. Aceste alimente acţioneaza ca o bomba hiperglicemiantă care explodează la vreo şase ore de la ingerare.
Nu mai zic că lăcomia la dulciuri este sigur hiperglicemiantă.La un diabetic sunt de ajuns două patrăţele mici de ciocolată în plus ca să crească glicemia cu 40.
Glicemiile cresc mai mult sau mai puţin în periode mai active hormonal, ca în zilele premenstruale şi prima zi de ciclu, în trimestrele 2-3 de sarcină, la menopauză, la pubertate.
Glicemiile cresc şi datorită bolilor virale. Am experimentat doar un guturai în aceşti doi ani de diabet, şi am observat atunci o creştere a glicemiei în ultimele zile ale bolii şi muulte zile după. Explicaţia am gasit-o într-un articol în care spunea ca în momentul când se dobândeşte imunitatea la respectivul virus, microb ş.a. cresc valorile glicemiei sub acţiunea unor hormoni care ajută la formarea anticorpilor.
Hiperglicemia este un lucru de nedorit pentru că în afară de discomfortul pe termen scurt , pe termen lung duce la complicaţiile diabetului , care pot afecta întregul organism. Glucoza este hidrofilă, ca un burete , şi ataşată la hemoglobină face ca sângele să devină mai gros. Primele afectate sunt vasele mici şi retina care are şi ea vase mici. Pentru că tot organismul depinde de o bună irigare cu sânge se deduce că apar pe termen mai lung tot felul de probleme, numite complicaţiile diabetului. Când cineva are glicemii foarte mari , de 600-1000 , depinde de rezistenţa persoanei poate ajunge în comă hiperosmotică. Atunci sângele este ca un sirop ...
Cu un diabet scăpat total de sub control se poate ajunge la complicaţii în forma lor gravă şi în 5 ani de zile. Cu un diabet bine controlat se poate menţine o stare bună a organismului similară cu a unui om fără diabet sau chiar mai bună dacă acesta din urmă nu duce un stil de viaţă sănătos.
In perioadele cu glicemii mari este bine să se consume multe lichide, pentru că, după cum am spus mai sus, glucoza este hidrofilă. Glucoza se elimină prin urină atunci când glicemia trece de pragul renal de 180 ,sau mai mic la unele persoane, odata cu apa pe care a absorbit-o. Unele persoane pot sa elimine şi 10 litri de urină sau mai mult dacă au glicemii foarte mari.
De asemenea este bine sa se testeze prezenţa corpilor cetonici în urină. La doua plusuri sau mai mult este bine sa mergem la spital. Daca avem corpi cetonici în urină este bine sa se evite alimentele bogate în proteine animale, care ar agrava situaţia. Se va evita efortul fizic.
Hiperglicemia poate fi folositoare totuşi la ceva. După o perioadă de control strict al diabetului scade foarte mult capacitatea de a percepe simptomele hipoglicemiei, ajungându-se ca valori foarte mici sa nu fie sesizate. Creşte riscul de a se ajunge la comă hipoglicemică, mai ales dacă nu sunt posibilitaţi de testare mai deasă a glicemiei. Menţinerea unor glicemii mai mari pentru o perioadă de timp va face ca organismul să sesizeze iarăşi hipoglicemia.
Când cineva are cetoză diabetică respiraţia sa are un miros specific de mere putrede sau coapte.
Este indicat ca după o perioadă de hiperglicemii sa nu se facă ochelari pentru că datorită glucozei prezente şi în ochi nu se poate face o reţetă corectă. Vederea înceţoşată nu indică afectarea retinei şi dispare după o perioada cu glicemii bune.
Hiperglicemia este un factor de risc în sarcină pentru că poate afecta dezvoltarea normală a fătului. În primul trimestru de sarcină hiperglicemiile pot provoca malformaţii fătului, iar in celelalte două trimestre pot duce la apariţia macrosomiei, adică greutate foarte mare a pruncului la naştere, peste 4000g şi la alte probleme despre care voi vorbi în altă postare.
Hiperglicemia trebuie evitată cât mai mult, pentru a evita complicaţiile date de diabet. Am observat că atunci când glicemiile sunt ţinute sub control apare starea de bine, mă simt ca un om sănătos. După ce am descoperit diabetul şi am revenit la valori mai bune ale glicemiei m-am simţit bine după atât de mult timp de sfârşeală...,iar cu schema nouă de insulină, cu Lantus şi Novorapid mă simt minunat.
Ar fi minunat dacă pe glucometru nu ar fi valori mai mari de 140 dar nici mai mici de 60...

duminică, 3 februarie 2013

Hipoglicemia


Eu percep ca hipoglicemie o valoare sub 65 mg/dl. În sfârşit. Pentru că din trimestrul I de sarcină nu o mai simţeam deloc, deşi apărea foarte des, ceea ce era foarte periculos.
Hipoglicemiile mele sunt de mai multe feluri:
Cele datorate acţiunii lantusului în cazul în care e supradozat sau am facut efort fizic îndelungat. Uneori măresc cu o unitate doza de lantus : dacă sunt stresată,dacă sunt sedentară mai multe zile sau dacă sunt răcită. Dacă organismul meu îşi revine dintr-odată sau devin mai activă va fi prea mult lantus şi atunci glicemiile vor scădea să zicem cu 30 mg/dl pe oră,ceea ce poate provoca hipoglicemie mai ales dacă mai întârzii şi masa. Atunci va fi nevoie de 10 carbohidraţi rapizi dacă glicemia a scăzut sub 60, şi de 20 ch dacă a scăzut la 45. Tipul acesta de hipoglicemie nu este foarte periculos pentru că nu scade foarte rapid. Poate însă agrava o hipoglicemie provocată de insulina rapidă dacă aceasta e supradozată ,n-am mâncat suficienţi carbohidraţi şi am facut efort, expus la frig etc.
Lantusul intră în acţiune undeva într-un interval de timp cuprins între două şi patru ore. Până începe să acţioneze nu îmi va modifica glicemia (teoretic).În momentul când începe să acţioneze îmi va scădea glicemia cu 50 ceea ce îmi poate provoca o hipoglicemie, dacă nu am mâncat în dimineaţa respectivă, pe care o tratez cu 20-30 ch în funcţie de cât de scăzută e valoarea glicemiei. După câteva ore va scădea glicemia cu cât am nevoie, nu mai ştiu acum cu cât, cred că 15 mg/dl pe oră, pentru ca după 20 de ore efectul să fie foarte slab. Şi aceasta pentru că am preferat să fac lantusul dimineaţa, voi explica altădată de ce.
De curând am avut o experienţă foarte neplăcută cu lantusul, se poate însă întâmpla cu orice insulină dacă este injectată unde nu trebuie, adică într-un vas de sânge.
Într-o dimineaţă am făcut cele 8 unităţi de lantus şi am început să pregătesc micul dejun. După 20 minute aveam o usoară ameţeală şi am luat un test: 36. Am realizat imediat că lantusul a ajuns în mare parte direct într-un vas de sânge pe care l-am nimerit din greşeală, o greseală cu o probabilitate de 1 la un milion de injecţii poate. Practic vârful acului a intrat într-un vas de sânge şi astfel insulina a intrat direct în acţiune devenind suuuperrapidă. După păţanie am vazut că era şi puţin sânge la locul injecţiei, şi parcă a fost şi pe vârful acului când l-am scos din ţesut. Am luat repede câteva linguri de zahăr , nici nu l-am mai cântărit pentu că nu era timp. La a doua testare :24, deja am intrat în panică, am luat în continuare zahăr până la 10 linguri cu vârf şi beam apă ca să se absoarbă mai repede. Important era să nu îmi pierd cunoştinţa.
După aceea am mâcat cei 50 ch ptr micul dejun şi nu am mai făcut rapida înainte de masă ca să văd ce se mai întâmplă. După o oră de la păţanie am simţit o usoară ameţeală şi am luat test fiind sigură că e o hiperglicemie după tona de zahăr pe care am mâncat-o. Când colo 45 . Am tratat-o şi pe aceasta cu ceva zahăr, nu mai ştiu cât. Într-un final am ajuns şi la hiperglicemia datorată faptului că nu mi-am făcut rapida. Şi cu aceasta s-a încheiat povestea, însă am rămas marcată, încât în fiecare dimineaţă când fac lantusul sunt foarte atentă la o eventală hipoglicemie şi pe cât se poate mănânc înainte. Aceasta hipoglicemie o consider cea mai periculoasă, mai ales ca nu te aştepţi la ea şi mai ales în contextul în care nu simţi hipoglicemiile.
De când am rămas însărcinată şi până nu demult după ce am născut nu am mai perceput semnele de hipoglicemie: ameţeală, tremuratul mâinilor, negru în faţa ochilor şi apoi transpiraţia rece pe spate. Dar nici nu s-a mai produs hiperglicemia reactivă, adica acea hiperglicemie care apare in urma raspunsului hormonal al organismului dupa o hipoglicemie .În prezent sunt sensibilă şi la un 60, şi aceasta pentru că am trecut printr-o periodă de hiperglicemii.
Cred că este greşit spus hipoglicemii datorate lantusului sau altei insuline. E vorba ori de o greşeală de calcul ori de o întâmplare precum cea de mai sus. Dozată corect, ceea ce presupune să se aibă în calcul mai mulţi factori ,precum stilul de viaţă, nivelul de stress, rezistenţa la insulină, ş.a. şi binenţeles numărul de carbohidraţi , insulina nu va duce la hipoglicemii majore.
Când se doreşte un control glicemic foarte strict se ajunge aproape inevitabil destul de des la o uşoară hipoglicemie, mai ales în apropierea următoarei mese. Multiple hipoglicemii serioase indică o supradozare a insulinei sau este vorba de o stare fiziologică de extremă sensibilitate la insulină, cum este cea cuprinsă între săptămânile 8-16, aproximativ, de sarcină, când insulina ajunge foarte rapid în acţiune - sau după efort fizic intens sau regulat ori sub acţiunea anumitor medicamente care potenţează efectul insulinei.
Trebuie totdeauna analizate riscurile şi beneficiile când trebuie stabilită o ţintă glicemică. Se poate muri mult mai repede de hipoglicemie decât de complicaţiile pe termen lung ale diabetului. (Să nu fim nici neglijenţi).
În ce priveşte insulina rapidă, pot ajunge la hipoglicemie dacă îmi fac injecţia înainte de masă şi consum alimente grase care se vor digera după mai multe ore. Aşa prind doi iepuri deodată (glumesc), o hipoglicemie pentru că intră în acţiune insulina rapidă mai înainte de a se digera mâncărurile foarte grase şi o hiperglicemie la 3-5 ore după injecţie provocată de faptul că se digeră respectivele alimente ( odată cu pâinea sau alţi ch cu care au fost consumate la masă), de reacţia organismului la hipoglicemia de mai devreme, plus de trataţia dulce pe care a primit-o această hipoglicemie.
Dacă nu mănânc suficienţi carbohidraţi raportat la câta insulină injectez voi ajunge garantat la o hipoglicemie.
Hipoglicemia se mai poate întâmpla după un efort fizic făcut înainte sau după insulina rapidă, dacă nu am ţinut cont de aspectul acesta la calculul dozei sau după o expunere la frig sau dacă este foarte cald sau dacă fac duş, mai ales fierbinte. Expunerea la frig duce la un consum intens de carbohidraţi. Uneori mi-a scăzut cu 40-100 mg/dl în 10-20 min de expunere la frig, mers..
Căldura face ca insulina să intre foarte repede în acţiune. De aceea trebuie evitate băile fierbinţi aroape de momentul injecţiei. De obicei evit să fac duş înainte cu o ora şi 2-3 ore după injectie şi neaparăt testez glicemia înainte de a intra la baie şi nu încui uşa niciodată, regulă învăţată la spital.
Mai este o hipoglicemie datorată injectării rapidei după ora 8 seara. Novorapidul acţionează maxim 5 ore cu un maxim cuprins la mine între 80 şi 100 minute. Dacă fac injecţia târziu insulina care mai rămâne activă după miezul nopţii îşi dublează efectul pentru că din acel moment până spre ora 4 dimineaţa organismul este foarte sensibil la insulină.
Ziua o unitate de novorapid îmi scade glicemia cu 40 iar noaptea cu 100 mg/dl.
Mai poate scădea glicemia după o corecţie făcută cu exces de zel, calculată gresit.
Mai poate apărea hipogicemie după o perioadă de stress, când la un moment dat hormonii de stress se epuizează (pentru că organismul nu mai are resurse pentru a-i produce), şi atunci doza de insulină fiind adaptată stării de stess va fi în acel moment prea mare. După o mică pauză acei hormoni încep iar să se producă daca sressul continuâ.
Mai sunt şi acele hipoglicemii din ultimele zile de sarcină care anunţă momentul cel mare. Placenta, care prin hormonii pe care îi produce provoacă rezistenţa la insulină în trim 2 şi 3 de sarcină, poate îmbătrâni când se apropie termenul naşterii şi produce mai puţini hormoni. Atunci scade puţin necesarul de insulină..
Am avut hipoglicemii şi când am folosit tratamente naturiste care au avut efect hipoglicemiant.
În primul an de diabet am fost pe insulină premixată Humalog mix 25, adică o insulină care avea 25 la sută insulină rapidă Humalog şi restul insulină lentă nph. Humalog mix trebuia agitată înaine de injectare până devenea omogenă. Dacă nu este bine omogenizată se va injecta mai multă insulină rapidă decât trebuie iar la sfârşitul fiolei prea mult nph,componenta lentă, acest fapt provocând hipo şi hiperglicemii specifice. Nu au fost hipoglicemii grave pentru că o omogenizam cât de cât.
Cu Humalog mix aveam hipoglicemie 50-65 înainte de masa de prânz şi uneori pe la ora 17 dacă nu mâncam consistent la prânz şi omiteam gustarea de ora 17. Nu am fost mulţumită de Humalog mix pentru că aveam totdeauna hiperglicemii după masă şi nu am reuşit să ajung la o glicozilată mai mică de 6,4.
Cred că au mai fost hipoglicemii când pancreasul meu mai baga şi el o doză mai mare de insulină când se simţea mai în putere.
Poate mai sunt şi alte cauze din care am ajuns la hipoglicemie dar nu îmi mai vin acum în minte. Nu am dus-o numai în hipoglicemii, dar experienţele sau adunat în doi anisori de când am diabet tip 1.
Hipoglicemia se întâmplă atunci când este prea multă insulină în sânge. Trebuie tratată cu carbohidraţi rapizi- zahăr, glucoză, suc dulce. Nu este deloc bine să se trateze cu dulciuri grase precum bomboanele de ciocolată, prăjituri ş.a. pentru că acestea se digeră greu, iar dulcele trebuie să intre în câteva minute în sâ ge pentru a ridica glicemia.
Este bine să se bea puţină apă pentru a ajuta absorbţia carbohidraţilor administraţi pentru tratarea hipoglicemiei. De asemenea se vor evita alimentele grase când se suspectează riscul unei hipoglicemii. De ex înainte de un efort fizic intens.
Fructele sunt bune pentru tratarea unei hipoglicemii usoare, care nu avansează repede.
Era să uit ceva foarte important, hipoglicemia care avansează fooooarte repede, care apare atunci când rapida ajunge la maxim, la 80 minute de la injectare şi nu s-au digerat alimentele de la masă cât să se armonizeze efectul insulinei cu cantitatea de zahar din sânge.( după alimente greu de digerat consumate la masă, de exemplu carne cu pâine), mai ales dacă s-a facut şi mult efort fizic în ziua respectivă. Şi este nevoie la mine de 40 ch rapizi şi apă.
În primul trimestru de sacină ajungeam foarte repede la 45 chiar şi fără o logică anume. Probabil glucidele erau folosite şi în altă parte, în unele momente mai mult.
Cam atât despre hipoglicemiile mele.