luni, 30 septembrie 2013

Cu cat ne scade glicemia o unitate de insulina?

          Aceasta este una dintre primele intrebari care ne vin la initierea tratamentului cu insulina. Se numeste sensibilitate la insulina . Este specifica fiecarui pacient, cu variatii in functie de contextul de viata  si modificarile survenite in corpul nostru ca atare.
          In timpul primei internari, care ramane memorabila pentru orice diabetic, medicul care ne ia in primire isi bate capul cu noi pentru a ne stabili dozele de insulina. Ca un prim reper are greutatea noastra corporala, varsta si eventual tipul de diabet. Apoi tatoneaza dozele din aproape in aproape pana glicemiile intra pe un fagas aproape normal.
           Unii medici prefera sa le tatoneze spre limita hipoglicemiei altii invers. Eu am nimerit ambele situatii in cele doua internari. Mai greu mi s-a parut cu hiperglicemiile pentru ca mai eram si insarcinata in primul trimestru, cand se face organogeneza.
            La inceput corpul nostru nu reactioneaza foarte prompt la insulina exogena dar treptat lucrurile incep sa mearga spre bine. In primele zile se merge doar cu insulina rapida pentru a echilibra starea organismului si apoi se incearca schema cu care vom iesi din spital.
             Acasa vom constata probabil ca apar hipoglicemiile, scade cam cu 10% necesarul de insulina pentru ca nu mai stam la pat ca in spital.
             Este posibil ca necesarul de insulina sa mai scada si in continuare cu cateva procente datorita echilibrarii glicemiilor. Insa fiecare om e unic. La mine asa a fost si asa am fost prevenita la spital.  Cineva spunea ca insasi o glicozilata mare cere mai multa insulina .
           Exceptand situatia unei remisii sau luna de miere cum i se mai spune, lucrurile intra intr-un fagas constant dupa un timp mai scurt sau mai lung de la descoperirea diabetului, tulburat pe viitor  doar de episoade de stres, boli infectioase, sarcina, pubertate, menopauza s.a.
            Diabetului tip 2 ii este specifica resistenta foarte mare la insulina, iar tipului 1 o sensibilitate  mai mare la aceasta, exceptand perioadele cand actioneaza anumiti hormoni, mai ales cei de crestere.
            Sensibilitatea unei persoane la insulina are variatii de-a lungul unei zile si chiar si in functie de anotimp. Astfel intre 4 - 9am avem o rezistenta mai mare la insulina, care scade treptat pentru ca spre orele 13 sa fie medie,obisnuita, apoi intre 16-19 iarasi este  o rezistenta mai mare la insulina, dar nu precum cea de dimineata, apoi de la ora 19 avem o sensibilitate mai mare decat cea de la pranz dar nu cu mult, pentru ca dupa miezul noptii sa avem cea mai mare sensibilitate la insulina pana spre ora 3am.
            Aceste diferente ies foarte bine in evidenta cand tratamentul cu insulina este corect dozat. De ce, pentru ca o bazala supra sau subdozata ne induce in eroare. O eroare nu foarte grava daca glicemiile sunt bune. Mai bine zis mascheaza aceste variatii. Valorile bune ale glicemiei sunt tot ce conteaza, restul : scheme, corectii, calcule sunt doar mijloacele de a ajunge la tinta. 
            Am mentionat cele de mai sus pentru a pune in evidenta faptul ca scaderea glicemiei in urma actiunii unei unitati de insulina este ceva variabil de-a lungul zilei si in diverse situatii. Daca am bazala supradozata intentionat sau nu, va avea si aceasta un aport destul de considerabil alaturi de rapida in reglarea glicemiei de dupa masa. 
            Oricum pentru noi este important sa stim cu cat ne va scadea glicemia o unitate de insulina la un anume moment, indiferent de ce factori mai sunt amestecati pe acolo. Fiecare avem rutina noastra si in acest context trebuie sa stim raspunsul la aceasta intrebare in orice moment al zilei... sau aproape.
            Ar fi interesant de stiut cum se produce trecerea de la intervalul de rezistenta la cel de sensibilitate la insulina in timpul unei zile. Cat de brusc sau lent? La mine pare ca se produce simtit aceasta trecere in decursul a 30-45 minute. Mi-e greu sa stiu exact ce corectie sa fac la ora 11:00am ...Iar zic... daca as avea un CGM as vedea mai clar.
            Si in sfarsit sa trec la subiect, dupa aceasta vasta introducere. Sa incep cu revarsatul zorilor. Intre orele 4-12am aproximativ, o unitate de insulina mie imi scade glicemia cu 40mg/dl, apoi cu 80mg/dl pana la ora 16  apoi nu stiu prea bine dar sub 80 pana la ora 19 , cand iar scade cu  80mg/dl  apoi dupa ora 00:00 fix imi scade cu 100mg/dl pana la ora 3. Apoi o ia de la capat.              Aceasta in conditiile unei greutati de 57-58 kg/168cm, cu Lantusul facut dimineata 8-10u si Novorapid la mese: dimineata 4,5-5 u/50ch, la pranz 4u/80ch, la fel si seara. Si sedentara in prezent...
             Cred ca Lantusul meu completeaza cu 20% actiunea rapidei la mese, fiind intentionat supradozat, acest lucru fiind posibil doar daca este injectat dimineata.
              Nu ma pot abtine, pentru ca mi-e foarte draga rocada aceasta cu Lantusul mutat de seara dimineata, la ora 8:30, sa descriu cum am observat curba de actiune a Lantusului in aceste conditii la mine.
              Injectez Lantusul , ideal la ora 8:30. De ce, pentru ca intra in actiune de cele mai multe ori la 4 ore dupa injectare. Fiind asa zis supradozat (e impropriu numit asa pentru ca exista un scop la mijloc si rezultate bune) are un varf de actiune in sensul ca imi scade glicemia cu 100 in prima ora de la intrarea in actiune. Apoi scade oarecum lin astfel incat dupa miezul noptii am exact cat imi trebuie pentru noapte. Prin aceasta metoda aveam in sarcina o glicemie constanta de 75 dimineata, si 65 pana in ora 4am.
              Dupa miezul noptii nu mai ramane mult Lantus in sistem pentru ca traseul lui nu e atat de egal ca in grafice, ori sunt eu altfel. Insa dupa ora 0am beneficiez de minunata sensibilitate la insulina care potenteaza efectul acelei ramasite de Lantus. Daca totusi apare un necesar crescut de insulina dupa ora 4am fac o mica corectie de rapida 0,5-1u care sa ma aduca la tinta propusa pentru ora de sculare.
              Daca mi-as injecta Lantusul seara probabil ca ar fi mult mai putine unitati (4u imi scadeau cu 200 glicemia de noapte -are varf pana la urma?-probat 3 zile la instaurarea noii scheme in spital-aveam si 50kg).
              Probabil ca l-as face la ora 19:30 ca sa intre in actiune pana in miezul noptii si sigur-sigur nu m-ar acoperi bine pe toata ziua. Ar fi plat si scurt. As avea alte doze de rapida la mese mai mici putin, probabil 3u dimineata/50ch, 6-7 u/80ch la pranz si 7 seara. Corectiile ar fi altfel, cu mai multa insulina rapida decat acum.
               Lantusul facut dimineata ar fi poate dezavantajos pentru cine nu doreste riscul unei hipoglicemii spre pranz. O solutie ar putea fi sa fie injectat mai tarziu, pe la ora 10:30 , cu necesitatea luarii mesei de pranz in timp util ,la ora 13, pentru a preveni aparitia hipoglicemiei (creste sensibilitatea la insulina dupa pranz).Sau sa se ia o gustare pe masura la ora 10, daca e injectat la ora 8:30. Rapida ar fi mai putina la pranz. O schimbare de felul acesta trebuie tatonata foarte atent pentru ca insulinele bazale dau hipoglicemii lungi daca sunt gresit dozate.
             Cred ca Lantusul facut seara merge bine cu insuline scurte la mese: Actrapid, Humulin R, care actioneaza putin mai tarziu dar raman active mai mult, iar facut dimineata cu insulinele rapide-analogi :Novorapid, Apidra , Humalog, mai ales  cu Novorapid.
             Eu am fost nevoita sa imi tatonez singura doza de Lantus mutat dimineata pentru ca a trebuit sa ies din spital din motive bineintemeiate legate de sarcina.
             Am pornit cu cele 4u si am crescut din unitate in unitate , din doua in doua zile pana cand am ajuns cu glicemiile preprandiale si cea de dimineata in tinte. Daca aceste glicemii sunt bune constituie un semn ca dozarea bazalei este corecta. Va sfatuiesc ca la o asemenea mutare sa cereti sfatul medicului si in nici un caz sa nu faceti majorari de doza initial. Medicul poate cantari avantajele si dezavantajele fiecarei situatii. Schimbarile majore de schema trebuie neaparat discutate cu medicul.
            Dupa cum am mai spus in postarea despre hipoglicemiile nocturne, de aceea prefer sa injectez Lantusul dimineata pentru ca imi scade la zero rata hipoglicemiilor majore nocturne, pot dormi linistita. Daca cumva ar aparea vreo hipoglicemie ar putea fi cauzata de o alergatura de o zi. Dar nu am avut nici macar una si sper sa nu am.Si un alt motiv al mutarii este acela ca se reduc hiperglicemiile de la 4-5 ore de dupa masa. (Novorapidul se simte activ cam 4 ore, a cincea e ca si cum nu ar fi). Singurele  probleme fiind intervalul 4-7 am, cand pot aparea cresteri ale glicemiei si riscul de hipoglicemie de la ora 12, care poate fi prevenit cu o gustare dupa caz. Mie imi merge bine si in zori, dar poate altora le trebuie multa insulina la acele ore de dis-de-dimineata. De asemenea hipoglicemia de la pranz nu este majora datorita rezistentei la insulina de dimineata care face ca insulina rapida sa intre mut mai greu in actiune.
              Primul pas in a afla cu cat ne scade glicemia o unitate de insulina este sa impartim numarul de carbohidrati ai mesei respective la numarul de unitati de insulina rapida si sa inmultim rezultatul cu cat ne cresc glicemia 10 carbohidrati.
              80ch:4u/40mg/dl=80mg/dl in cazul meu la masa de pranz si seara
               Pentru noapte am observat cu cat scade glicemia o unitate de insulina atunci cand am avut hiperglicemii si am facut corectie, din aproape in aproape. Am observat dupa un timp. Iar cu cat imi cresc glicemia 10 ch am vazut consumand 10 ch rapizi (zahar, glucoza) pe stomacul gol fara insulina, dimineata, si luand test dupa un sfert de ora.
               Exista si o formula pentru a calcula factorul de sensibilitate la insulina, dar este buna numai daca insulina e dozata corect, altfel da erori mari. Este mult influentata si de cati carbohidrati mancam la mese. Eu prefer calculul babesc.
               Dupa efort fizic  sau alte motive (medicamente hipoglicemiante, anumite plante, remisie) sensibilitatea la insulina creste si implicit 1u insulina va scadea mai mult glicemia, plus ca trebuie sa se refaca si depozitele de glicogen. De aceea trebuie sa actionam ca atare, reducand doza de insulina rapida inainte de efort sau chiar si la masa urmatoare, si consumand carbohidrati complecsi la gustarea/ masa urmatoare.
                De asemenea cand creste mult rezistenta la insulina va scadea mult mai putin glicemia cu 1u insulina. aproape pana va parea ca o frectie la un picior de lemn.
                 Trebuie sa mai mentionez un lucru pe care l-am observat: o singura unitate de insulina la mine isi face mai putin evidenta actiunea pana ajunge la maximul ei, de aceea indragesc mai mult corectiile cu 1,5-2 u dar le folosesc doar cand sunt necesare. In rest, asta e:0,5-1u. Rareori am avut de facut si 4u corectie pe glicemii de 400. Aceasta de curand, la tara. 
                  Pompa de insulina aduce avantajul unor corectii mult mai fine.
                   Dar iata ca am ajuns cu vorba la corectii care vor fi subiectul urmatoarei postari. Sper ca poate folosi la ceva diabeto-logoreea aceasta si ca nu m-am abatut de la subiect cu prea multe paranteze, ramurici si ramurele. Nu uitati colaborarea cu medicul vostru care sper ca este cooperant si iscusit si va intreb: voua cu cat va scade glicemia o unitate de insulina? si cu cat va cresc glicemia 10 carbohidrati?
             Va imbratisez cu drag, Betica.
            

Exercitiul fizic si diabetul tip 1

          M-am culcat langa bebe odata cu gainile dupa ce am mancat...paste. Am facut injectia de seara in doua parti, 2u si 2,5u ,  80 ch teoretici, pentru ca am baut  lapte , iar pastele erau cu branza  grasa telemea. La paste nu imi iese niciodata socoteala bine...Data viitoare le cantaresc nefierte sa vad ce mai iese.
           M-am trezit satula de somn la 3:20am , dintr-n vis urat. Aveam gura uscata. Glicemia 173. I-am dat o corectie de 2u desi ar fi trebuit 1,5, aceasta pentru ca stau treaza, pentru ca sunt deshidratata si pentru ca vreau sa scada mai repede.(PS: dimineata am venit cu 119). Ma pot orienta sa iau ch in caz ca trebuie. Oricum dupa ora 4am,  1u insulina imi scade cu 40mg/dl glicemia. Iar pana in ora 3am cu 100, iar la 3am cu 70. Nu stiu la 3:30 cu cat...Ma gandesc din ce in ce mai des la utilitatea unui CGM, dar vise...Glumesc: astept sa devina mai performant la banii aia.
           Afara ploua si beau apa. Si scriu. Este frumos, doar ca imi simt pana si creierul uscat de sete.
           Alaltaieri dis de dimineata, pana sa imi fac insulinele, am facut un efort fizic neasteptat si solicitant, timp de 15 minute. Glicemia mi-a crescut de la 150 la 220...Inca nu imi dau seama de ce in ultimele luni efortul fizic imi creste glicemia...Dar nici nu m-am preocupat sa descopar pentru ca i-am dat prioritate copilului. Cred ca are legatura si cu alaptarea. Poate ar trebui sa mananc mai mult.
            De aici mi-a venit ideea unei postari despre exercitiul fizic in diabetul tip 1.
            Exercitiul fizic isi aduce din plin beneficiile atunci cand este facut pe fondul unui diabet bine echilibrat. Astfel  creste sensibilitatea la insulina proprie (pentru cine mai are rezerve) sau exogena, realizat zilnic reduce glicata, creste HDL-colesterolul (care are factor protector vascular), scade LDL-colesterolul (care in exces favorizeaza bolile vasculare), scade pe termen lung riscul de osteoporoza, imbunatateste functia miocardului, creste capacitatea acestuia de efort, aduce buna dispozitie imbunatatind calitatea vietii, creste mobilitatea musculo-ligamentara si multe alte beneficii.
             Exercitiul fizic (EF o sa ii zic) este ideal sa fie executat zilnic, sau cat mai des, in mod regulat, 30-60 minute/zi cu incalzire de 5-10 minute (mers, exercitii aerobice usoare) pentru ca organismul diabeticului sa se acomodeze la starea de miscare. Iata de ce cred ca mi-a crescut glicemia zilele trecute, pentru ca a fost  efortul brusc. La sfarsitul exercitiului sunt necesare alte 5-10 minute de incetinire a ritmului si intensitatii acestuia.
             In cazul unui diabet bine echilibrat reactia organismului este asemanatoare cu cea a omului sanatos, doar ca trebuie tinut cont ca insulina exogena nu se adapteaza la starea de efort.
             Tipul de efort, durata sa si ajustarea dozelor de insulina trebuie discutate cu medicul. Trebuie tinut cont de toate variabilele vietii fiecaruia, de conditia fizica si de starea generala de sanatate, pentru ca EF sa isi aduca intr-adevar beneficiile.
              Daca facem EF imediat inainte de masa si injectie, insulina va intra foarte foarte repede in actiune, mai ales daca este vara. De asemenea este bine sa fie facut dupa perioada de varf a oricarei insuline. 
               Inainte de EF testam neaparat glicemia si daca este sub 100 sau dupa cum ne cunoastem deja, luam carbohidrati rapizi.  Ne testam si in timpul efortului daca simtim ca scad valorile glicemiei si luam carbohidrati rapizi daca este cazul. 
               La masa anterioara EF mancam si carbohidrati complcsi, chiar si la masa de seara anterioara EF daca stim ca acesta va fi de lunga durata.(pentru a avea rezerve de glicogen). Sunt foarte periculose hipoglicemiile survenite dupa un efort fizic intens si  prelungit, daca sunt epuizate aceste rezerve.
           De asemenea este bine sa se testeze glicemia pe timpul noptii de dupa EF pentru a evita vreo hipoglicemie, iar cine isi face bazala seara poate sa scada si din doza respectiva  de insulina 10-40% in functie de EF si dupa cum isi cunoaste organismul.
             Atentie sa nu facem injectia intr-o zona a corpului care va fi antrenata intens in efortul respectiv. De asemenea scadem si  din doza de insulina anteriora EF repectiv, proportional cu durata si intensitatea EF, 10-40% sau deloc daca ne stim ca nu este nevoie.
             Sunt foarte utile aparatele medicale de sport, eu am fost foarte multumita de stepper. Chiar m-am simtit foarte bine dupa o perioada de exercitii zilnice in reprize de cate 10-30  minute ,dupa caz. Am apucat sa fac aceste exercitii in primul an de diabet cand eram pe premixata. Dupa aceea am ramas insarcinata si de atunci nu am mai facut exercitii pe stepper . Nu am pucat sa vad cum este cu tratament intensiv de insulina si stepper. Vreau sa ma apuc, dar sa vad intai  de ce imi creste glicemia la efort...
          Dupa 10 minute de stepper imi scadea glicemia cu fix 40mg/dl si il foloseam ca un fel de insulina pentru a-mi scadea hiperglicemiile posprandiale specifice tratamentului cu premixata...Doar ca ajunsesem sa exagerez in sensul ca mancam 160-180 de carbohidrati pe zi si facand EFmult se consumau , astfel ca a aparut un dezechilibru  care mai rau imi crestea glicemiile la efort. Am observat ca in toiul noptii nu scadea glicemia usor pe stepper.( din nevoi de a face o corectie sportiva).
              Cred ca pentru cine mananca low-carb efectuarea EF presupune mai multe probleme. Organismul lipsit de carbohidratii necesari intra intr-o stare de avarie si se apara crescand rezistenta la insulina. Daca mai este si subinsulinizat lucrurile se complica si mai mult.
            Ramanea o enigma de ce in ciuda EF care imi adusese numai beneficii pana atunci  glicemiile erau proaste, ma simteam epuizata. Dezavantajul schemei cu  2 injectii de premixata este ca nu este flexibila.
           Am cautat o gramada pe internet sa gasesc o explicatie si in cele din urma am aflat-o pe un forum din strainatate unde cineva relata o situatie asemanatoare. Persoana respectiva mergea 3mile pe jos zilnic, manca low-carb si in ciuda acestui fapt avea glicemii in crestere si disperata a cerut sfat pe forum. Cineva cu experienta i-a recomandat sa creasca aportul de carbohidrati. Persoana a revenit mai apoi pentru a multumi, incantata ca intr-adevar glicemiile si-au revenit.
          Acest lucru s-a facut simtit si la mine dupa ce am inceput sa imi iau din nou gustarea de la ora 17 la care renuntasem considerandu-o un factor hiperglicemiant...ceea ce si era fara EF.
         La stepper am renuntat cand am vazut ca imi pune in pericol sarcina...Si am ramas doar cu mersul pe jos care la mine este apa de ploaie. Iar acum sunt o leguma care nu mai face nici un efort decat caratul bebelusului cate putin.
          Raspunsul metabolic la EF depinde de varsta persoanei, de conditia sa fizica, de starea nutritionala, de calitatea si cantitatea alimentelor ingerate inainte de EF si desigur de intensitatea si durata EF. Persoanele supraponderale si cele fara antrenament fizic consuma mai mult in timpul EF si au o reactie mai puternica la acesta, inclinand mai usor spre hipoglicemie.
            La persoanele subinsulinizate, care nu isi administreaza suficienta insulina, apare hiperglicemia in timpul EF si oboseala musculara datorita epuizarii rapide a rezervelor de glicogen . De aceea trebuie sa scadem din doza de insulina doar atat cat sa evitam hipoglicemia. Eu prefer EF moderat, in reprize scurte de 10-15 minute si cu aport de glucide in timpul exercitiului, la nevoie, fara sa mai scad din doza de insulina anterioara EF.
            Nu se efectueaza EF daca avem risc de hipoglicemie, sau daca avem hiperglicemie peste 250, daca avem cetone, daca avem dezechilibru metabolic.
           Cam atat despre exercitiul fizic si diabetul tip 1, un subiect pe care l-am inteles destul de greu si nici acum nu ii stiu toate tainele. 
    
             
             
              

            

sâmbătă, 28 septembrie 2013

Hemglobina glicata HbA1c

A1c             eAG      
%mg/dLmmol/L
61267
6.51407.8
71548.6
7.51699.4
818310.1
8.519710.9
921211.8
9.522612.6
1024013.4
1126914.9
1229816.5
 Mi-a iesit 7,5. Nu atat de mare pe cat ma asteptam, ceea e inseamna ca  ultimele trei saptamani cu glicemii bune si destule hipoglicemii mari au scazut ceva din glicata.  Cat am fost la tara aveam 200mg/dl media glicemiior pe glucometru, 8,5 o posibila glicata la momentul respectiv. Apoi am avut 115 media pe septembrie...
Glicata aceasta este cea mai mare de pana acum exceptand momentul diagnosticului cand a fost 10,07. Pana in prezent nu a depasit nici macar 7...ceea ce inseamna ca in ultima perioada m-a cam rontait diabetul. Frustrant avand in vedere ca m-am luptat si nu am putut face nimic cu rezistenta la insulina provocata de stres din perioada sederii la tara. Cum cred ca este frustrant si atunci cand ne luptam cu boli infectioase....
Hemoglobina glicata este o analiza a sangelui care arata care a fost media glicemiilor din ultimele 2-3 luni. Eu ii ziceam glicozilata dar zilele trecute m-am lamurit ca este mai corect termenul de glicata.
Este foarte utila in momentul diagnosticului de diabet zaharat dar si pentru monitorizarea evolutiei acestuia. Pentru diabetici se considera ca diabetul este bine controlat cu o glicata sub 7, chiar 6,5.Sub aceste valori se presupune ca este crescut riscul de hipoglicemii mari.
Desigur, tintele glicemice sunt in functie de varsta si starea generala de sanatate a diabeticului respectiv. O tinta mai lejera nu garanteaza evitarea complicatiilor diabetului ci reprezinta un compromis asupra unei stari de moment sau prelungite a starii pacientului. 
Astfel, pentru copiii prescolari tinta este lejera pentru a nu fi expusi efectelor foarte nocive ale hioglicemiilor la aceasta varsta. Insa si hiperglicemiile la o varsta atat de frageda nu cred ca sunt bune deloc. Din pacate lipsa posibilitatii de a testa mai des, lipsa de imformare in unele cazuri si din alte motive se pastreaza o tinta la copii pana in 8... ceea ce pe termen lung se resimte.
De asemenea la varstnici se mentine o tinta lejera pentru ca la pacientii respectivi se face simtita prezenta mai multor boli si chiar complicatii deja existente ale diabetului. Multe medicamente mascheaza semnalele hipoglicemiei sau interfereaza cu actiunea insulinei. Sau pur si simplu se permite un regim alimentar mai putin sever tot datorita prezentei altor suferinte .
In sarcina, glicata este bine sa fie sub 6, iar in perioada premergatoare sarcinii maxim 6,5 pentru macar sase luni de zile. Eu am avut 6,9 la descoperirea sarcinii  precedata de o luna cu hiperglicemii, greu de corectat cu premixata.
Actiunea anumitor medicamente precum  aspirina, atenolol, betablocante, gemfibrozil, hidroclorotiazida, indapamid, lovastatin, nicardipin, propanolol  dau valori mai crecute ale glicatei iar altele precum deferoxamil, diltizem, enalapril, glipizid, insulina, lisinopril, metformin, pravastatin, ramipril, verapamil care dau valori mai scazute.
In afara diabetului zaharat, cresteri ale HbA1c pot sa mai apara si in: anemia feripriva, post-splenectomie, policitemie (datorita unei oarecare prelungiri a duratei de viata a eritrocitelor).
Scaderi pot fi intalnite in sarcina, pierderi cronice de sange, posttransfuzional si in anemiile hemolitice (datorita scaderii duratei de viata a hematiilor si reducerii consecutive a expunerii la glucoza).
 Frecventa testarii HbA1c depinde de tipul de diabet si de stabilitatea controlului glicemic:
-  la 3-4 luni, pentru pacientii cu diabet zaharat tip I sub tratament conventional;
-  la 1-2 luni, pentru pacientii cu diabet zaharat tip I sub tratament intensiv;
-  la 6 luni, pentru pacientii cu diabet zaharat de tip II cu un control glicemic stabil;
-  la fiecare 1-2 luni pentru gravidele cu diabet zaharat;
-  la fiecare 1-2 luni pentru pacientele cu diabet gestational.
Eu imi iau HbA1c cam la trei luni si mai rar pentru ca e destul de scumpa si o platesc din buzunar. Am auzit ca la noi se poate face gratuit de doua ori pe an la internare ambulatoriu si in limitele fondului acordat spitalului... Eu am platit-o la prima internare neambulatorie... Ei, de parca am avea pretentia sa fie totul gratis!
Oricum, imi ajunge la trei luni. In timpul sarcinii o luam intr-adevar la 1-2 luni si am observat cu acea ocazie ca in ritmul in care ma testez  media de pe glucometru a corespuns exact cu glicatele pe care le obtineam. 
Din pacate, de multe ori nu se mai solicita aceasta analiza de catre medicul diabetolog probabil pentru a-l scuti pe bolnav de o cheltuiala in plus.
De cand am nascut, medicul meu nu mai are pretentia sa ii aduc jurnalul de diabet si atunci se bucura ca macar glicata sa o stie. Ce-i drept numai de notite nu imi mai arde de atunci. Prefer sa scriu pe blog . Si urmaresc sa gasesc un cablu de date pentru glucometrul meu.
Dupa cum am mai spus in alta postare fiecare punct scazut din valoarea glicata inseamna o scadere considerabila din procentele complicatiilor diabetului...
Iata un alt tabel de pe net:

HbA1ceAG (estimated average glucose)
(%)(mmol/mol)[24](mmol/L)(mg/dL)
5315.4 (4.2–6.7)97 (76–120)
6427.0 (5.5–8.5)126 (100–152)
7538.6 (6.8–10.3)154 (123–185)
86410.2 (8.1–12.1)183 (147–217)
97511.8 (9.4–13.9)212 (170–249)
108613.4 (10.7–15.7)240 (193–282)
119714.9 (12.0–17.5)269 (217–314)
1210816.5 (13.3–19.3)298 (240–347)
1311918.1 (15–21)326 (260–380)
1413019.7 (16–23)355 (290–410)
1514021.3 (17–25)384 (310–440)
1615122.9 (19–26)413 (330–480)
1716224.5 (20–28)441 (460–510)
1817326.1 (21–30)470 (380–540)
1918427.7 (23–32)499 (410–570)
Sunt de evitat laboratoarele de analize no-name. Am patit-o cand am avut rezultatul de 7 in loc de 5,7 cat am avut apoi la un laborator de renume. Am repetat-o pentru ca stiam ca nu am avut glicemii de 7. Eram insarcinata si conta un 7.
La un pacient varstnic o glicata mica pune imediat semnul intrebarii asupra existentei episoadelor repetate de hipoglicemii majore. Daca glicemiile sunt bune e minunat sa fie o astfel de glicata si la o varsta mai inaintata. Hiperglicemiile nu sunt placute nici ele. 

joi, 26 septembrie 2013

Cercul vicios al deshidratarii

Beau apa . Astazi a fost o zi plina, cu de ale mamiciei,  motherhood stuff. Bebe racit in continuare, a reusit sa compenseze lipsa de plans de pana acum in numai cateva zile. Totusi se joaca , e destul de binevoitor si duuulce.
 Am pescuit din gurita lui o bucatica de ziar care era de negasit. Tati se luase cu politica cu bunicul si puiul a bagat in gura hartie. In timp ce imi luam masa de seara de dupa injectie. Bine macar ca a vazut. Dai si  cauta in gurita cu degetul. Tocmai ma pregateam sa ma panichez ca nu reusesc sa o aflu, cand am vazut ca hartia era lipita pe degetul meu.
Glicemiile au fost si astazi  mari. In mod sigur sunt ceva mai stresata. Dar si deshidratata. Nu mai intra acul de la pen in burta. Parca trebuia sa intre intr-un carton. Apas si locul devine concav, dar acul nu intra. Sau daca intra paraie . L-am schimbat si am facut injectia.
Pentru ca bebelusul nu prea a mai reusit sa manance la san din cauza nasului infundat, am baut foarte putina apa. Nu am mai muls decat foarte putin pentru ca dimineata se ameliorase situatia si nu voiam sa fiu fara lapte la cerere.
 Si iata ca m-am deshidratat.
Am mai scapat si o mancare sarata.Am mai avut si un 340. Asa ca beau apa. Scriu pe blog. Si ma bucur acum de un 130 in scadere rodul unei corectii de 1,5u pe 220 de la ora 1:15am. Cred ca mai trebuie 0,5u dar mai las pana ma culc. Iar nu am somn.
Astazi dimineata am facut Lantus marit cu 1u ca in ultimele zile. 10u. Nici nu s-a simtit majorarea sau mai bine zis s-ar fi simtit lipsa ei. Nu l-am mai marit pentru ca stiu ca nu ar fi contat. Si as fi riscat hipoglicemii urate daca ma desstresam. (sau hidratam). Cand sunt stresata insulina isi pierde foarte mult din efect.
Nu am un stres pe care sa il percep ca pe un chin, dar insasi aceasta incordare de a tine sub control si diabetul si guturaiul si alte multe si marunte par sa afecteze nivelul glicemiei. Poate si o lupta cu vreun virus mititel.
Apa are un rol covarsitor de important in corpul nostru. In lipsa unui aport suficient de apa nu se mai face corect transferul de substante intre celule, hormonii isi fac si ei greu treaba, iar insulina este un hormon. 
Trebuie marita doza pe masura ce creste deshidratarea. Si cred ca la un anumit grad de uscaciune nici nu mai se pot controla efectele insulinei. Lucrurile se impotmolesc sau meg haotic. Pe de alta parte risca sa se acumuleze in corp insulina si dupa hidratare sa dea hipoglicemii, mai ales insulina bazala.
Cercul vicios al deshidratarii este: glicemia mare provoaca deshidratare. Deshidratarea creste si mai mult glicemia. Creste glicemia , creste deshidratarea s.a.m.d
Dar ce este mai usor decat sa bei apa !? Iata ca se poate sa nu ai timpul fizic de a  o bea la momentul potivit. Sau sa nu te trezesti la timp din somnul greu de noapte provocat de hiperglicemie. Sau sa neglijezi. Sau sa iti ia bebelusul sticla ori de cate ori vrei sa o duci la gura. Sau sa nu mai simti ca esti deshidratat. Sau sa mai mananci si ceva sarat ori diuretic. Sau sa transpiri vara. Sau sa ai febra. Sau alaptezi intensiv. Sau orice alta metoda de deshidratare , in afara de hiperglicemie.
Uneori se poate sa  se creeze in corp un deficit de pana la 4 litri de apa. Si sa nu stim sa bem suficient.
 Apa nu trebuie bauta nici brusc, toata deodata, pentru ca pot aparea edeme la creier. Mai ales daca nu suntem din fire niste bautori de apa .
Este bine ca noi, cei cu diabet, sa stim sa bem apa la timp. Asa cum facem insulina sa  stim sa adaugam si un aport suplimentar de lichide la tratarea hiperglicemiei.
Nu am timp sa mai caut pe net, dar citisem la un moment dat ca pe masura ce un om se inseteaza zi de zi , intra in actiune un anumit hormon care nu il mai lasa sa simta senzatia de sete asfel ca el poate sa ajunga la o deshidratare severa fara sa simta . Asa sunt eu. Dar vreau sa schimb acest lucru la mine.
Cei mai multi dintre noi ajungem ca spre batranete sa nu mai percepem corect senzatia de sete si sa o comfundam cu cea de foame. Atentie celor care vor sa slabeasca!
Daca nu suntem bautori de apa este bine sa crestem cantitatea treptat, azi cu un pahar, maine cu unul jumatate si tot asa. Pentru a nu avea probleme de genul  edemelor la creier. Nu cred ca totusi un pahar in plus ar crea necazuri, ci doar daca am bea noi cei care bem 0,5 litri de apa pe zi doi litri deodata sau prea mult intr-o zi. Nu strica prudenta oricum.
Deci de maine incep procesul de transformare intr-o bautoare de apa. Si sa vezi glicemii bune.
Pentru un diabetic aportul de apa adecvat este esential pentru ca in corpul sau apar mult mai multi radicali liberi si toxine decat la ceilalti oameni. In plus rinichii sai sunt izbiti adeseori de alternanta hipoglicemie-hiperglicemie. Prea multe episoade de acest fel pot provoca fibroze la nivelul rinichilor. Sunt de preferat in aceasta privinta glicemii medii si constante celor foarte abrupte si contrastante.
Eu ar trebui sa beau cam 4litri pe zi pentu ca alaptez si pentru ca am diabet. Dar beau cam 1 litru....
Beau apa plata cu cat mai putine minerale pentru a nu afecta rinichii. Nu strica si una mai bogata din cand in cand.
Deja stim ca apa nu se bea imediat inainte sau dupa masa, nici in timpul mesei. Pentru ca dilueaza sucul gastric si incetineste digestia.
Cel mai bine este sa o bem printre mese.
Apa ajuta si la tratarea ...hipoglicemiei. Daca iau zahar beau si apa dupa , cam un pahar. Alternez apa cu zaharul daca e de luat mai mult. Astfel intra mai usor si remediaza mai prompt hipoglicemia si nu va trebui sa depasesc cu mult aportul de dulce necesar tratarii acesteia.
 Risc mai putin sa intre contrareglarea in actiune. La mine am observat : cu cat intra mai repede dulcele cu atat evit sa am hiperglicemiile reactive (e corect termenul?) de dupa hipoglicemie. 
In concluzie: deshidratarea este de evitat la diabetic la fel de mult precum hiperglicemia.
 Apa nu poate face rau, doar neplacerea de a merge mai des la toaleta cand suntem afara.
Din trusa diabeticului nu poate lipsi o sticla cu apa. Nu ma bazez ca o cumpar, o iau de acasa. Vara iau doua si mai si cumpar.
115. Nu mai corectez cu 0,5 u, sa vad cum vine dimineata. Daca as corecta ar trebui sa ajunga 75-80, dar nu e bine sa risc in somn. Mi s-a intamplat sa ajunga si la mai putin. Mai ales ca am baut apa.
Ma duc la toaleta:))
PS: Am avut dimneata respectiva 97 asa ca a fost bine ca nu am mai adaugat  o corectie de 0,5. Noaptea este bine a fim mai prudenti.




miercuri, 25 septembrie 2013

Bebe racit.Mama cu diabet

Mami a blogarit toata saptamana .Noptile. Bebe a racit de luni, primul lui guturai. Taman peste oboseala aceasta a trebuit sa fac de garda o noapte si inca o noapte pentru ca saracul de el nu putea sa respire pe nas si in consecinta nici sa se hraneasca la san. Au fost de baza supa, apa si laptele acru. Plangea frustrat ca nu poate sa suga la san, iar azi aproape ca nici nu mai incerca sa manance. Binenteles ca am insistat si am avut ceva succes cu toate aceste alimente , chiar si cu sanul.
A trebuit sa folosesc iarasi dupa atatea luni pompa pentru san pentru ca deja imi apareau galme din cauza surplusului de lapte.
Ieri m-am trezit cu glicemia 160 desi o corectasem pe la 5 dimineata, tot un 160. Mi-am dat seama ca ar fi cazul sa maresc doza de Lantus cu o unitate, dar nu am facut asta pentru ca nu aveam chef de hipoglicemii. De altfel pe diabet l-am trimis la plimbare si l-am neglijat aproape complet. Glicemiile au fost proaste , ceva in jur de 200 pe toata ziua...Poate au avut legatura si cu o hipoglicemie urata si lunga pe care am facut-o alaltaieri pe la 6pm. Am fos stergator de mucusori toata ziua.
Astazi am venit dimineata  cu 169 asa ca am facut 10 unitati fara sa ezit. Am ajuns la pranz tot cu 160, am mers cu 200 pana pre seara pentru ca de oboseala si stres am tot ciugulit niste chec. Azi a plans o gramada puiul de om,dar a si ras din destul. Nu ma mai lasa sa ii sterg mucii si se freca pe la nas intinzandu-i aproape pe toata fata. Cred ca si-a pus si in par.
Raceala asta m-a prins oarecum nepregatita cu unele imformatii, pentru ca nu ne-a mai incercat pana acum nici macar o tentativa. Si culmea, nu raspundea nimeni la telefon...Asa ca m-am bazat iarasi pe instictul matern si acum respiram ceva mai usurati .Cred ca se pregatec sa iasa caninii pentru ca ne musca pe noi , de umar , de burta, de cearceaf, marginea patutului..
Pe la 10pm am facut 65 si am mancat un ciorchinas de strugure stiind ca am facut si Lantusul marit cu 1 u dimineata..MMM, ce relaxare dupa ce trei ore bebe a tot strigat eeei, ehhehei, bietul de el.
Acum doarme si respira binisor, iar pe mine nu ma ia somnul de oboseala.Ar trebui sa verific glicemia si sa ma culc, dar trebuie sa ma spal pe maini si nu vreau sa il trezesc pe pui. Astept sa adoarma mai adanc.
Am tot luat vitamina C de 600mg  ca sa nu racesc si eu.
Maine dimineata merg sa fac hemoglobina glicozilata. Ma astept sa iasa mare dupa episodul hiperglicemic de la tara , dar cumva ameliorata de glicemiile pe care le-am avut de aproape trei saptamani de cand m-am intors.
Am in minte cateva postari pe care le aman pentru vremuri mai linistite.
Imi voi spala degetul cu apa de baut ca sa testez glicemia si ma culc.Bebe iar sa umplut de mucusori si sforaie.
177.Ma asteptam, mai erau restante de la masa de seara .Fac o corectie de 1u Novorapid si ma culc. Ar trebui sa fie 80 dimineata, dar sigur mai am de digerat cate ceva, pentru ca am mancat foarte tarziu azi , pe la 8,30pm. De asemenea sunt destul de deshidratata pentru ca nu am baut lichide pentru a nu mi se umple prea tare sanii  si sa am probleme. Deshidratarea nu lasa insulina se actioneze prea bine asa ca voi bea totusi apa acum.S-a trezit bebe.Doar a plans in somn. este deja prea obosit ca a se mai trezeasca.
Ar trebui sa mi verific gglicemia pe la ora 2am pentru Lantusul marit...Poate m-am grabit cu corectia. Ar fi fost mai bine 0,5u. Dar cred ca voi avea chiar o glicemie peste 100 dimineata din cauza a toate cele cate s-au adunat.trebuie test totusi,.
Noapte buna!

luni, 23 septembrie 2013

Istoria diabetului meu

Sunt trista. Dupa foarte mult timp sunt cu adevarat trista...De rautatea care ne ataca pe noi oamenii incat ne muscam unii pe altii...Oare de ce? Oare de ce...ce avem de impartit?
Scriu greu pentu ca intristarea ma dezinspira. Niciodata nu pot face ceva bun cand sunt trista. Incerc sa trec peste asta. Tare greu este uneori sa ierti , atunci cand te raneste cineva drag. Amaraciunea se aduna ghem in inima si mai scoate-o daca poti. Iertarea este ca un fel de insulina care lasa linistea sa intre din nou in intreaga fiinta.
Voi incerca sa povestesc istoria diabetului meu. Cum am fost descoperita.
In anul 2008 m-am casatorit. La sfarsitul aceluiasi an am facut mononucleoza infectioasa, numita si boala sarutului, pentru ca se ia din saliva purtatorilor de virus. Se pare ca 90% dintre noi facem aceasta boala si devenim purtatorii virusului respetiv pe care in anumite perioade il putem transmite. De obicei o facem in copilarie , din colectivitate, si nu stie nimeni, pentru ca seamana forte mult cu o gripa.
Eu am fost invatata de mica sa nu beau dupa straini si pentru ca eram mai sensibila nu puteam sa beau nici dupa nimeni. Asa ca m-am imbolnavit la 30 ani. Atunci am avut prima data o glicemie diferita de 85 la analize, si anume 103. Nu a fost un semnal de alarma punandu-se acest lucru pe seama mononucleozei. Si poate nici nu a fost ceva anormal. Oricum dupa aceea m-am simtit epuizata luni in sir, fapt specific mononucleozei. Iti vine sa te ininzi pe jos de oboseala.
Dupa un timp mi s-a parut ca mi-am mai revenit sau oricum am avut pe ce sa dau vina: nopti nedormite in care am lucrat si tot felul de suparari care m-au lovit. In anul 2010 am fost tare molesita, extenuata si dupa ce mancam ma lua un somn de picam. Imi cadea parul, vedeam in ceata, imi era sete noaptea, ma ustura cand faceam pipi, imi venea sa mananc mult dulce.
Credeam ca nu mananc suficient luandu-ma cu lucrul, mai ales noaptea. Aveam si 2-3 nopti la rand nedormite, decat franturi.
In toamna aceluiasi an, 2010, a murit bunica sotului meu si desi nu prea ma simt in stare sa stau langa morti, am zis ca a venit vremea sa fiu puternica si sa fiu si alaturi de sotul meu in momentele grele ale vietii. Ma gandeam ca pot sa ajut la treburile legate de evenimentul trist.
Cand am ajuns acolo , am fost condusa imediat in camera unde era cea adormita , pusa chiar jos pe ciment, nefiind inca adus sicriul. M-am inmuiat toata, am inceput sa clantan din dinti si ceva s-a rupt parca in fiinta mea.
Am ajutat cat am putut si ne-am intors. Tin minte ca in acele nopti ma ustura tot ce tine de tract urinar iar pipi era lipicios. Si mi-era rau , asa cum stiu acum ca este in hiperglicemia persistenta.
Am simtit ca nu mai sunt aceeasi, ca sufar de ceva grav. Imi simteam mainile si picioarele ca de lemn, nu mai puteam sa imi coordonez cu finete lucrul pe care il faceam, dormitam, vedeam si mai incetosat, parul cadea si mai tare,gingiile erau imflamate, ameteam cand ma ridicam brusc in picioare, mi se usca gura complet noaptea, ma sufocam uneori, aveam sentimentul ca sunt pe moarte. Ma gandeam la vreun cancer ceva sau cine stie ce altceva, oricum pe moarte. Nu sunt pesimista de felul meu. Simteam doar ca ma roade ceva mortal. In rest incercam sa ma tarai mai departe.
Ma mir cum, ce o fi fost in capul meu, ca in cele din urma am zis sa fac niste analize uzuale de sange si ecografie abdominala.
La jumatatea lui decembrie am facut cele propuse. Glicemia era 156, iar la ecografie nu putea sa vada tot pentru ca zicea ca nu am baut destula apa. De vreo doua ori am mai baut apa in plus si nimic. M-a intrebat daca nu cumva am diabet si am zis ca nu .
Asistentul care mi-a predat rezultatul analizelor mi-a recomandat sa repet glicemia pentru ca nu e buna. Mie mi se parea ca nu e asa de mare.
A doua oara a iesit 168 si dupa ce m-am uitat pe net mi-am dat seama clar ca e diabet. Speram totusi sa fie ceva trecator, vreo stare fiziologica.
Medicul de familie mi-a dat trimitere la diabetolog. Pentru ca era aproape de Craciun si Revelion am amanat pentru ianuarie si m-am prezentat la spital tocmai de ziua sotului, probabil pentru ca imi expira trimiterea.
Am dat trimiterea si m-au luat peste rand pentru ca asa obisnuiau cu cazurile noi. Mancasem cu 3 ore inainte varza cu carne, fara paine si o portocala. Glicemia era 232. M-au trimis sa ma spal pe maini si tot mare a iesit. Mi-au luat si test de cetone. Aveam doua plusuri. M-au trimis si la un aparat care facea hemoglobina glicozilata pe loc, ca un fel de glucometru mai mare. 9, ceva. Cand am vazut fata asistantei mi-am dat seama ca nu-i deloc a buna. Din vena mi-a iesit mai apoi 10, 07 glicata. Daca nu ma insel aceasta inseamna o medie a glicemiilor din ultimele 2-3 luni de 230 mg/dl.
Mi-au zis ca am diabet si corpi cetonici in urina si ca trebuie sa raman la spital chiar atunci.Eu nu voiam, nu aveam nici bagajel la mine, plus ca era ziua sotului meu. Au sunat pe un medic si i-au zis ca nu vreau sa raman si acesta din urma le certa la telefon, era o discutie aprinsa. Pana la urma a ramas sa vin luni, pregatita si cu bilet de internare. Si sa nu mananc proteine pana atunci si glucide putine.
Aceasta am si facut, astfel ca la ora 8 dimineata de luni eram pe coridorul spitalului, asteptand sa fiu preluata. Intre timp mai vedeam din miscarile din saloane, cum li se dadea dozele de insulina. M-am speriat cand am aflat ca toata lumea face insulina acolo. Eu nu stiam nici unde se injecteaza aceasta, credeam ca va trebui sa imi fac singura in vena. Inca nu stiam ca se ia de 3ori pe zi glicemia si noaptea la 3. Eu tot speam ca voi lua niste pastile.
Mi-au facut fisa de internare, am primit si un pat pana la urma la geam, langa caloriferul fierbinte.Mi-au luat analize de sange si urina, mi-au facut in umar o injectie de insulina rapida si m-au trimis sa fac radiografie pulmonara, chiar atunci, sa mai apuc deschis cabinetul.
Nu mancasem nimic nici acasa, nici la spital. In saloane fusesera deja cu micul dejun pana sa fiu luata in evidenta. Cand m-am intors m-am imbracat in pijamale si dupa ce am mai stat un pic mi s-a facut rau ca niciodata. Am inceput sa vad negru de-a binelea, mi se albastrisera unghiile si imi simteam muschii fetei inclestati. M-am dus dupa asistente, la camera lor, mi-au luat test acolo si aveam ..35. Mi-au dat o felie de paine si mar ca le mananc si m-am intors in salon. Nu ma simteam in stare sa rontai cele primite. Una dintre colegele de salon mi-a dat sa iau 2-3 pliculete de zahar si mi-a zis sa am de acum incolo totdeauna la mine asa ceva .. Mi-am revenit dar ma simteam tare aiurea. Apoi am mancat si restul.
Dupa acest episod doamnele din salon au realizat ca eu nu mancasem nimic dupa insulina.
Dupa aceea asistentele mi-au spus ca iata aceasta este o hipoglicemie si trebuie sa tin minte simptomele ca sa o recunosc si sa o tratez. Si sa nu mai ies pe hol, sa stau in salon ca sa nu pic pe coridor.
Am mancat doar vegetale si paine pe perioada internarii pentru ca mi se spusese sa nu mananc proteine animale pana nu dispar corpii cetonici.
Seara ascultam la casti dupa ce toata lumea din salon se culca , Chopin opere complete. Era frumos. Vedam cerul senin pe fereastra si ma prajeam la caloriferul incins de langa patul meu. Il dadeau doamnele din salon la maxim pentru ca celelalte erau defecte si lor le era frig. Patul era ridicat cam tare si nu reuseam sa adorm.
Dupa vreo doua trei nopti chinuite adormisem cu castile in ureche si ma trezesc dintr-odata aproape strigand din somn, speriata. Am speriat-o si pe biata aistenta care la 3 noaptea imi lua glicemia din deget. Ma tot strigase pe nume sa ma trezesc si m-a tras de mana ca sa ma scol. Asa ca m-am trezit stand la marginea patului cu chipul obosit al asistentei infata ochilor in timp ce imi intepa degetul. Uitasem unde ma aflu si m-am speriat. Si s-a speriat si dumneaei.
In prima sau a doua noapte, m-am trezit cu pijamaua uda leoarca pe mine si cu o senzatie puternica de frig. Am adormit la loc fara sa ma mai schimb. Dimineata aveam o glicemie mare. Probabil ca a fost o hipoglicemie in somn pentru ca mi s-au facut 3 u de rapida la ora 2-3 noaptea fara sa mananc, pentru ca asa era indicat. Noaptea urmatoare nu mi-au mai facut insulina, iar dupa a treia zi am fost trecuta pe Humalog mix 25, doua injectii, 10u dimineata si 6u seara, si glicemiile s-au mai linistit.Pana atunci nu prea reactionau bine la insulina.
Asa este de obicei procedura cu cei care au corpi cetonici. Li se face cateva zile doar insulina rapida si apoi sunt trecuti pe o schema de insulina, iar medicul tatoneaza in continuare dozele. La inceput sunt greu de stabilit dozele datorita glucotoxicozei , o stare in care organismul nu raspunde inca bine la insulina datorita expunerii indelungate la glicemii mari.
Primele doua- trei injectii mi le-au facut asistentele. Dar la un moment dat mi s-a pus stiloul in mana si fa daca poti injectie singura.
Asistenta de rand intra in salon si incepand cu patul de langa usa spunea dozele si verifica daca bolnavul executa corect recomandarea. Eu eram cam a cincea la rand si inghiteam in sec de frica. Cand mi-a venit randul mi-am pregatit piciorul in care trebuia sa bag acul si stateam cu stiloul in aer neavand curaj sa fac injectia. Mai ales ca doamna de dinaintea mea, si ea incepatoare tip 2, nimerise prost cu acul si a tasnit ceva sange.
M-a bufnit plansul . Ma dojenea asistenta iar eu ii spuneam: Doamna, am diabet. E greu pana ma obisnuiesc cu gandul acesta si in plus nu suport sa bag acul in picior. Simt nevoia sa ma descarc prin plans, simt ca ma va ajuta.
A fost prima si ultima data cand am plans la spital. Am mai facut odata asta acasa ca sa ma descarc si acolo...Si m-am impacat cu ideea.
M-am interesat ca pot sa fac si in grasimea de la burta premixata si asa am procedat in continuare cu mici exceptii.Nici acum nu suport sa fac intepaturi in picior, plus ca fiind slaba se vad tot felul de vene acolo.
Acum Lantusul il injectez la fund singura, iar rapida in burta.
La spital am pus sute de intrebari oricui am putut , depre diabet: medicilor, asistentelor, infirmierelor, pacientilor, astfel ca pana la externare stiam multe lucruri despre diabet , astfel ca doctorita mea m-a pus pe mine sa ii explic fiicei unei paciente batrane despre dieta si calculul carbohidratilor.
La inceput imi transpira mana pe uneltele acestea cu ac pana ma hoataram sa intep.
Cand m-am externat m-am simtit foarte speriata cand m-am trezit in lume cu diabet si cu tot arsenalul necesar. Imi era teama de hipoglicemii si de coma, pentru ca una dintre colegele de salon cu diabet de peste 20 ani fusese deseori in coma hipoglicemica si credeam ca toti diabeticii patesc asta. Speram sa evit acest lucru, sa calculez corect carbohidratii.
Ei bine, nu trebuie sa ajunga toata lumea cu diabet in vreo coma, dar riscul planeaza mai mereu deasupra capului...
In spital am facut si un curs de trei zile a cate o ora depre diabet, obligatoriu pentu cei nou descoperiti. Ni s-au explicat notiuni de baza despre diabet, cum se face injectia, calculul carbohidratilor si dozelor de insulina, cum se calculeaza corectiile, ce facem in caz de boala si repaos la pat, cum calculam carbohidratii dintr-o prjitura facuta in casa s.a. Mi-a placut. Am pus si ni s-au pus intrebari.
Cam atat despre cum am fost descoperita. Am fost trecuta si la medicul de familie in condica de cronici. Incerc sa traiesc normal, sa nu ma abat nici la stanga nici la dreapta. Recunosc ca nu imi ies tot timpul socotelile, ca adeseori poftesc si mananc dulciuri cu consecintele de rigoare, ca uneori sunt deprimata ca nu mai fac fata hiperglicemilor frustrante pe baza de stres sau boala, ca am mancat multe kilograme de zahar pentru a trata hipoglicemiile dar in mare consider ca a fost cel mai bun lucru ca am fost descoperita.
Ma simt bine cum nu m-am simtit multa vreme pe cand nu stiam ca am diabet. Cand glicemiile sunt bune simt ceva din prospetimea si agerimea copilariei si am o stare minunata de bine.Eu banuiesc ca am de mult timp diabet, pentru ca au fost multe momente pe care acum le recunosc ca fiind cu dereglari glicemice. Nu stiu daca are vreo relevanta, dar in timpul facultatii am facut si eu varsat de vant in primul an. Si nu mi-a picat tocmai bine. Poate de atunci... Parca mai conteaza...Faptul e implinit. Am o colectie de ganduri optimiste si increderea ca foloseste la ceva pana si diabetul asta .
Ii imbratisez cu gandul pe toti care sufera de aceasta boala si mai ales pe cei dragi ai lor care sufera si mai tare pe langa ei. Il sarut dulce pe pruncul acesta care doarme langa mine si ii promit sa fac tot posibilul ca sa aiba o mama sanatoasa langa el.







sâmbătă, 21 septembrie 2013

Cauzele diabetului tip 1

Cauzele diabetului de tip 1 sunt necunoscute. Se stie ca se manifesta prin hiperglicemii provocate de imposibilitatea pancreasului de a mai produce insulina suficienta .Celulele secretoare de insulina, numite celule beta sunt distruse sau mor pur si simplu, datorita unui atac autoimun sau din cauze necunoscute.
De cele mai multe ori  apar la analize anticorpi iimpotriva celulelor beta sau anticorpi impotriva insulinei proprii.
Mie nu mi-au aparut acesti anticorpi la analiza, am facut-o doar pe cea cu anticorpii impotriva insulelor secretoare de insulina. Insa faptul ca peptidul C era sub normal indica distrugerea acestor insule.Poate am anticorpi impotriva insulinei proprii.
Se banuieste ca ar fi factori genetici care duc la diabet .Totusi copii mamelor cu diabet tip 1 nu mostenesc aceasta boala garantat, procentul ca ei sa faca aceasta boala este apropiat de cel al mamelor sanatoase. 5% versus 8%. Daca ambii parinti au diabet tipul 1 eventualitatea sa aiba copii cu diabet 1 creste dar nu foarte mult. Sunt mai degraba modificari genetice care apar in timpul perioadei intrauterine, copilariei sau vietii viitorului diabetic.
Celulele beta sunt niste celule nobile, daca au murit gata, nu se mai refac( ...usor)
De multe ori copii fac diabet tip unu dupa o boala infectioasa. Se presupune ca virusul respectiv ar ataca si celulele beta, sistemul imunitar incepe sa le atace si el si continua sa o faca pana distruge tot....
Pe net am mai gasit urmatoarele ipoteze:- o posibila cauza deshidratarea cronica, cand persoana respectiva nu bea apa mai deloc;
-lipsa severa a proteinelor din alimentatie- pancreasul are nevoie de proteine pentru a functiona bine;
-secretia crescuta de hormon cortisol, hiperglicemiant, in conditii de stres permanent. Celulele beta obosesc si mor: As adauga aici o ipoteza personala : cred ca in anumite tipuri de stres apare atacul autoimun asupra celulelor beta . Ca si cum te-ai pedepsi singur invinovatindu-te de ceva.Banuiesc ca acest atac ar putea fi sporadic, nu continuu, distrugandu-se treptat celulele beta. M-as regasi aici pentru ca acum stiind cum se percep hiperglicemiile pot spune ca am avut asa ceva si cand nu aveam diabetul descoperit , cu destui ani in urma. Cred ca am avut glicemii peste 180 pentru ca aveam urina lipicioasa , usturimi si alte simptome.
-lipsa de crom;
-lipsa de vanadiu;
-lipsa de vitamina D, mai ales in primul an de viata;
-nasterea prin cezariana. S-au observat mai multe cazuri de diabet la copii nascuti prin cezariana- nu stiu insa de ce tip;
-stressul;
-vaccinurile. Sistemul imunitar derutat de prea multe vaccinuri nu mai stie pe cine sa atace;
-insecticidele folosite la cultivarea cartofului;
-radiatiile, alimentele radiate;
-anumite e-uri;
-antibiotice;
-introducerea laptelui de vaca in alimentatia copilului mai devreme de un an;
-comflicte in familie
-combinarea incorecta a alimentelor, rezultand toxine care imflameaza vecinul pancreas;
-constipatia cronica din cauza careia sunt multe toxine in organism
-radicalii liberi
-in rare cazuri o tumoare la pancreas
-lovituri abdominale in zona pancreasului.



joi, 19 septembrie 2013

Este indispensabil tratamentul cu insulina in diabetul de tip 1 ?

Bolnavii de diabet tip 1 necesita insulina exogena, injectabila sau sub orice forma va mai descoperi stiinta pe viitor. Aceasta pentru ca diabetul tip 1 este produs de moartea celulelor beta pancreatice care sunt responsabile cu secretia de insulina adaptata  la nivelul de glucoza din sange.
Incepand cu momentul cand privim si mirosim mancarea, aceste celule deja se pregatesc sa ajute la mentinerea glicemiei in limite normale. (ca o curiozitate, totdeauna am hipoglicemie cand prepar mancarea)
Diabetul se face simtit prin valori glicemice marite peste normal din momentul in care mai putin de 10% dintre aceste celule mai functioneaza( de aceea aste posibil sa avem de ceva timp diabet si sa nu se vada la analizele uzuale de sange) .Pana atunci cele ramase in viata sectreta mai multa insulina pentru a compensa lipsa. De altfel saracele de ele lupta pana in ultima clipa. .Chiar si cand mai raman 3% mai dau un mare ajutor diabeticului.
Sa fie clar, insulina a fost descoperita de savantul roman Nicolae Paulescu, care a fost neindreptatit nerecunoscandu-i-se acest lucru pe plan international.
Cantitatea de insulina necesara intr-o zi oricarui om este de cateva lacrimi micute. Doar pentru ca ne lipseste atata lucru ne imbolnavim de diabet si riscam complicatiile lui .
Insulina este un hormon produs de organismul nostru, mai precis de pancreas.Acest organ mai are si alte functii. De exemplu produce si glucagon si enzime pancreatice importante in digestia alimentelor.
 Hormonii sunt ca un fel de limbaj de comunicare intre organe, ceva ca un cod secret. Insulina le da semnal celulelor sa se deschida pentru a primi glucoza atat de necesara, de fapt indispensabila pentru realizarea arderilor.
Insulina mai are si alte roluri in afara de reglarea nivelului de glucoza din sange. Unul dintre ele este de a crea depozite de grasime abdominala, importante :)) pentru organism, fiind o rezerva energetica pentru acesta, chiar daca noua ne place sa le indepartam total. Nu zic sa atarne grasimile pe noi. Mai contribuie la formarea muschilor si mai are multe alte roluri, multe inca nestiute. Iata de ce, chiar daca ar exista un supliment natural  care sa scada nivelul glicemiei din sange la normal si sa il mentina in continuu asa, totusi acesta nu va putea suplini nici unul din celelalte roluri ale insulinei, care sunt si ele importante.Acest lucru il spun celor care m-au indemnat cu insistenta sa renunt la insulina, de parca era placerea mea sa o iau. Imi spuneau ca imi distrug pancreasul, ca nu voi mai avea insulina deloc daca ii voi da de-a moaca insulina injectabila. Sa beau suc de fructe si atat ca sa ma regenerez.
Bine, dar eu nu mai am celule beta suficiente. Si de aici, multi nervi si frustrare si nu am mai dorit sa dicut asta cu nimeni.Am baut totusi cate o cana de suc de morcov, mar , telina si a avut efect benefic.
Apropo de episodul de mai sus, nu imi place termenul de insulinodependenta, de parca am fi niste drogati care sunt ahtiati dupa insulina. Ei bine, toti oamenii, fara exceptie sunt insulinodependenti, fie ca insulina aceasta este exo sau endogena, atata timp cat traiesc si au arderi in organism. Cand m-a trecut medicul de familie in condica de cronici, a scris diabet insulinonecesitant. Suna nustiucum dar e altfel.
Am zabovit totusi asupra subiectului: este sau nu necesar sa injectez insulina? desi stiam raspunsul, ca da, ma framanta treaba asta ca se leneveste pancreasul si gata. Simteam ca poate fi ceva adevar in aceasta si am inceput sa rascolesc internetul. In engleza, ca la noi ....putine imformatii si acelea cam sumare. Nu mai zic ca a primit sotul de la vreun binevoitor un e-mail cu un articol cum ca insulina ne imbatraneste prematur. Nici nu am vrut sa citesc... Intre timp am hotarat, eu cea de cateva saptamani descoperita, sa fac insulina si in paralel sa fac exercitiu fizic, sa respect dieta, sa completez cu atentie cu hipoglicemiante naturale si daca imi va scadea necesarul voi scadea si eu doza de insulina, eventual pana la zero daca se va dovedi ca functionez normal.
Am cautat tot felul de studii de specialitate si articole despre subiectul acesta. Imi pare rau ca nu am si pus semn de carte la ele..
Ideea desprinsa era aceea ca da, cumva cam leneveste pancreasul, de fapt intervine cumva in armonia aceasta intre  secretia de peptid c si insulina din corp. Este asa de stransa legatura dintre nivelul acestor doua incat pentru a sti care este secretia de insulina din organism se foloseste ca analiza de sange dozarea peptidului c. Insulina exogena nu aduce un aport de peptid c , astfel va fi mai multa insulina decat peptid c dupa injectare, ceea ce treptat afecteaza functia celulelor beta, care se odihnesc sau ies la pensie...nu se stie foarte clar.Colac peste pupaza, peptidul C are si el anumite functii in organism, multe necunoscute.
            S-a descoperit ca acest considerat neinsemnat peptid c, am uitat cine il secreta, are rolul foarte important de a proteja vasele de sange , implicit cele din retina. Deci tocmai el are un rol covarsitor in prevenirea bolilor cardiovasculare si a retinopatiei...Se studiaza producerea unui peptid C de sinteza pentru a fi si el injectat in corpul nostru alaturi de insulina. Deci dragi diabetici, inca o injectie in plus.
Concluzia studiului era ca este foarte importanta normalizarea glicemiei, ca efectele hiperglicemiei sunt mult mai devastatoare decat lipsa peptidului C,( stim si noi ca ne poate ucide pe termen scurt lipsa  totala de insulina) si ca este recomandat sa se foloseasca doar atata insulina cat este necesara pentru echilibrarea glicemiei...Atentie tipul 2!
 Mie imi da de gandit faza asta cu luna de miere dupa care poc, moare de tot pancreasul.(stim ca nu moare, celulele beta doar) care apare dupa introducerea tratamentului intensiv cu insulina si culmea, in loc sa continue sa funcioneze bine rezerva de celule beta, ele mor. Ca doar asa se zice, iti dam insulina ca sa odihnim pancreasul, sa pastram rezerva...
In primul an de diabet am fost, dupa cum am mai zis, pe doua injectii de Humalog mix 25, un amestec de bazala cu rapida, nph cu Humalog. Initial peptidul meu C era 0, 985, adica ii mai trebuia atat de putin sa fie 1, pentru a ma incadra la limita inferioara a normalitatii. Dupa sase luni de premixata a ajuns la 0,6. Din acel moment am inceput sa ma zgarcesc cu insulina , din dorinta ca poate salvez ceva, am facut mai mult exercitiu fizic si am mai putut reduce 1-2 u. Faceam 12u pe zi, initial au fost 16u..Luam suplimente naturale. Tinctura de afin actiona grozav, 40 picaturi luate la pranz imi scadeau glicemia cu 40mg/dl dupa 7 ore (studiu nefinalizat). Eram si cam lowcarb din acest motiv. Glicozilata parca 6,3. Probabil ca multi dintre cei 180-160 ch consumati se ardeau pe stepper. 10 minute de exercitiu  imi scadeau glicemia cu 40mg/dl. Nu poti sa faci totusi exercitiu fizic la nesfarsit pe post de insulina...Au fost ceva efecte negative despre care voi scrie altadata, care sigur m-ar fi dus la incetarea acelui dur regim.
Sarcina insa a fost cea care a schimbat tot programul si schema de insulina si totul. De remarcat faptul ca dupa inca jumatate de an sau mai bine peptidul c se mentinuse la 0,6....
Am decis in momentul descoperirii sarcinii multdorite ca nu mai este cazul sa menajez rezervele de insulina proprie, de dragul copilului, adica sa folosesc oricata insulina este nevoie pentru a avea glicemii normale. Aceasta si pentru ca nu mai puteam beneficia de exercitiul fizic si nici de suplimente naturale hipoglicemiante.
Sunt curioasa cat mai este peptidul meu C acum.. Nivelul hiperglicemiilor care mai scapa de sub control imi zic ca au cam pierit celelele acelea beta. Dar poate nu...
Cel mai sigur fapt este acela ca aceasta insulina exogena ne tine in viata si chiar daca ar avea niste efecte secundare acest lucru aproape ca nu mai conteaza ,din moment ce iata, mai traim...
Concluzia :Da, este indispensabil tratamentul dozat corect cu insulina. Diabetul este boala cu nici prea mult nici prea putin, doar atat cat trebuie, din orice, pe plan fizic. Pe plan spiritual putem sa iubim cat se poate de mult si sa fim duuulci.

miercuri, 18 septembrie 2013

Cand testam glicemia

Testam in primul rand atunci cand ne permitem ( este o realitate faptul ca testele de glicemie sunt destul de scumpe), si mai ales atunci cand putem face ceva pentru a schimba in bine nivelul glicemiei sau a observa vreo miscare a diabetului din corpul nostru, pentru a invata ceva. E bine sa nu devina scrupul luarea glicemiei,  totdeauna trebuie sa aiba un scop precis, bine determinat.
Cine ma vede cat de des imi testez glicemia poate crede ca ma obsedeaza nivelul acesteia. Ma preocupa doar, ca o investitie in sanatatea mea din viitor si de multe ori  pentru a-mi salva viata pe moment.
Sunt doua situatii concrete in ce priveste testarea( exceptandu-o pe cea cand nu avem teste deloc): cu teste suficient de multe sau prea putine. La cea cu un sistem de monitorizare continua a glucozei , eventual dotat cu alarma si care apeleaza cunoscutii in caz de urgenta nerezolvata nici nu visez .Este prea scump si nici nu e foarte precis,  necesitand  calibrare uneori de patru ori pe zi.
La inceput nici nu mi-am pus problema ca nu ajung testele. Ne-am luat necajiti prima reteta , o sacosica cu de toate, inclusiv primul glucometru gratuit. Problema a aparut cand au venit hipoglicemiile si vedeam cum se duc testele, cele 100 primite de la stat. Multumesc pentru ele .Si ups, diabetul are si pretentii financiare! Treaba asta chiar m-a coplesit pentru ca nu eram intr-o situatie financiara infloritoare si nici nu sunt.
Am inceput sa expun problema parintilor, fratelui meu, socrilor, nasilor. Celor putini care stiau de diabetul meu , proaspat descoperit. Fratele meu m-a ajutat la inceput sa imi iau 4 tuburi pe luna, 7 teste pe zi. Pana am vazut ca ii este greu si lui, si nu am mai cerut. Ne-am chinuit apoi  noi doi , lasand neplatite anumite obligatii, pana cand mamei mele , draga de ea, i-a venit ideea unui sacrificiu enorm, prin care am luna de luna testele necesare. La inceput vedeam in teste bani aruncati, cate un leu si ceva la fiecare testare, ma simteam vinovata ori de cate ori nu imi respectam dieta si programul de exercitiu fizic.Ma stimula totusi acest lucru ca sa lupt, de dragul celor dragi.
Le multumesc din suflet.
Nu este frumos sa vorbesti despre probleme financiare, dar scriu pentru ca probabil pentru multi diabetici este o realitate. Ma doare tare tare cand vad diabetici batrani vanzandu-si glucometrul si testele...
Ma doare cand aud pe cineva: Sunt asa de bucuroasa, imi merge bine ,zice, cu diabetul! Mi-a zis domnul doctor ca nu mai e nevoie sa fac teste in fiecare zi, ajunge si o data pe saptamana!Dar, glicozilata, ati mai facut-o, zic. Nu, mai incolo, mi-e tare bine, am glicemii bune.Doar asta, nu stiu ce am, dupa ce mananc mi-e asa de somn, ce o fi, nu stiu, de cand am schema asta noua de insulina( premixata)! Persoana fusese pe bazala cu rapide si pastile, fiind tipul 2.

Si acum , undeva in adancul sufletului meu  ma framant oare nu fac prea multe teste?! Cred ca orice medic de diabet ar zice ca da. As putea fi judecata de multi, dar asta am ales, pentru ca pana la urma binele meu inseamna si binele celor din jur.
Este prea mare numarul diabeticilor cu complicatii grave care si-au facut putine testari ca sa nu imi pun problema cum sa evit sa ajung ca ei. Am fost de doua ori pana acum internata la diabetologie si am vazut ca toti, absolut toti aveau din toate complicatiile,. Toti aveau ceva la ochi, infectii urinare si probleme cu picioarele. Nu toti diabeticii fac asa ceva dar, totusi...Nu vreau sa ajung asa. Si cred cu tarie ca un bun autocontrol tine departe cat mai mult din cat mai multe complicatii posibile. Chiar si pentru cei care au diabet din copilarie...Fiecare unitate scazuta din hemoglobina glicozilata inseamna un numar generos de procente scazut din riscul de complicatii grave ale diabetului.
Din cauza lipsei de teste (si alte cauze) multi copii cu diabet stau pe glicozilate mari, 8, in zona safe de moment, pentru ca la ei sunt foarte periculoase hipoglicemiile grave si nu stiu totdeauna sa le sesizeze  sau descrie. Iar la 24 de ani, unii dintre ei fac deja tratament cu laser pentru retinopatie...
Testarea deasa nu garanteaza mai nimic, ea insasi, fara atitudinea corecta fata de cea ce citim pe ecranul glucometrului. Este totusi necesara pentru un autocontrol strict. Asa am putut avea o glicozilata de 5,3 in sarcina, binenteles cu indispensabila insulina.
Ei, si acum problema financiara fiind depasita (zambet), testam cand este necesar. Ma raportez acum la tipul unu de diabet pentru ca pe acesta il traiesc eu, sau in fine, 1,5 poate.
Testez  neaparat inainte de fiecare injectie de insulina. Eu am bazala si trei injectii de rapida la mese plus corectii dupa caz. In functie de rezultat stiu cata insulina imi trebuie pentru masa respectiva. Daca glicemia este buna , calculez cate unitati revin pe numarul de carbohidrati pe care doresc sa-i mananc, eventual tin cont si de indexul glicemic al alimentelor. Daca este mare glicemia aplic si o corectie corespunzatoare. Daca este mica mananc intai carbohidrati rapizi sau decid sa fac injectia la jumatatea mesei ori dupa. De asemenea valoarea acestui test imi indica inca o data, pe langa glicemia de dimineata. cat de bine este dozat Lantusul.
Testez uneori noaptea daca reusesc sa ma scol pentru a vedea cum merge bazala sau cum m-a afectat glicemic masa de seara. Testez noaptea cand ma astept la o hipoglicemie datorata vreunui efort fizic din ziua precedenta sau vreunei corectii facute la culcare.Testul de noapte cred ca e foarte necesar la copiii care alearga toata ziua  ori ba.
Testez ori de cate ori simt ca am hipoglicemie pentru a sti cat dulce trebuie sa iau. Una este o hipoglicemie de 40 alta de 60, si nu ma bazez totdeauna pe ce simt. De multe ori nu percep scaderea glicemiei, de multe ori simptomele sunt false si sunt date pur si simplu de o scadere a glicemiei brusca, dar in limite normale( de la 200 sa zicem la 130) sau este o hiperglicemie care mi-a dat ameteala. De obicei fac diferenta intre cele doua,hipo si hiperglicemie , dar sunt uneori stari fiziologice care mascheaza simptomele ambelor.
De multe ori testez la 80 minute de la injectie pentru ca sunt foarte sensibila la insulina si atunci Novorapidul isi incepe  maximul de actiune. Daca am 90 sigur ajung foaaarte jos. Iau deja dulcele si la o noua verificare am o glicemie normala.Verific la 80 min si atunci cand banuiesc ca am mancat o masa cu indice glicemic prea scazut, bogata in fibre, proteine, lipide.( porumb fiert, fasole, carne grasa, ochiuri etc) sau fructele nu au fost prea coapte. Daca as fi verificat totdeauna cu inversunare la doua ore jumatate dupa masa cum mi s-a tot spus  eram de mult oale si ulcele, glumesc.
Testez si dupa hipoglicemie, la 10 minute daca aceasta s-a intamlat dupa perioada de maxim de actiune a insulinei si la 5-7 minute daca sunt in plin maxim de actiune, pentru a vedea daca intr-adevar am de a face cu o urgenta extrema, si a lua dulce pe masura.(Mi-ar trebui ceva glucagon daca as lua 15 ch si as astepa 10 minute sa vad ce mai este dupa un 40 in zona de maxim a insulinei). Daca dupa 5 minute a scazut  mai mult inseamna ca e nevoie de mult dulce, daca se mentine, de mai putin, depinde de valoarea glicemiei. Oricum testez din nou, insa dupa 7-10 minute atata timp cat nu am ajuns la 60. Dupa aceea sigur urca.(bebe se tot invarte, sper sa nu se trezeasca acum) .
Testez mai des cand am rezistenta la insulina, boala, stres, pentru a face corectii din aproape in aproape, mai ales ca la mine rezistenta la insulina pleaca cand nu ma astept si ma lasa cu prea multa insulina in sistem.
Testez cand am mancat ceva despre care nu cunosc ce efect are asupra glicemiei.
Testez  inainte , in timpul si dupa un efort fizic insemnat. Inainte si dupa nastere:)
Testez inainte de inceperea unui concert de muzica clasica sa zicem, ca sa nu tacan cu lanteta in linistea de mormant de dupa aceea si sa mai torn si niste zahar pe gat cand vecinii sunt sensibili la orice miscare.Am fost prost inspirata sa imi pun zahar intr-o punguta cu zip cand am mers la un astfel de concert. Am apucat sa iau testul, dar nu si zaharul, pentru ca a inceput. Si nu stiam cum sa trag fermoarul la geanta si cum sa dau capul pe spate sa arunc zaharul in gura.. Data viitoare imi iau bomboane vrac si le pun in buzunar.
Testez inainte de orice situatie in care nu voi putea test si nu se cuvine sa pic pe jos. Cand intru la dentist, mai ales daca am intarziat, sunt dupa masa si injectie si am venit fuga- fuga- pe- jos- prin- caldura- de- la- ora- 15- vara. Nu am cazut niciodata si sper sa nu o fac.
Testez inainte de a iesi cu bebe in marsupiu si dupa ce am mers cu el asa o vreme.
Testez cand ma simt ciudat si aiurea. Mai ales in sarcina, aveam asfel de stari. S-a dovedit lipsa de fier o anumita ameteala pe care o aveam.
Testez rareori la revarsatul zorilor ca sa stiu cat creste glicemia de atunci si pana ma scol. Test indicat mai ales in sarcina. Arata daca creste rezistenta la insulina.
Testez noaptea daca reusesc sa ma scol dupa o hipoglicemie tratata inainte de culcare, pentru ca sigur am o hiperglicemie care ma parjoleste in somn. Ma trezesc din pacate greu pentru ca asa este si somnul cu hiperglicemie. Nu imi permit luxul de a pune o alarma de cand cu bebe, pentru a nu-l trezi si speria.
Testez neaparat inainte de a dormi la pranz pentru a nu avea surprize in somn. Daca am 100 nu ma culc, daca e 150 il rog pe sot sa ma trezeasca dupa un anume timp, daca e 200 si e cazul de corectie . o fac si iarasi solicit trezire pentru verificare.
Testez din nou ori de cate ori valoarea de pe glucometru mi se pare ciudata . O data era valoarea 11 si pentru ca eram bine merci, am mai testat odata si era bine. Glucometrul se multumise cu mai putin sange. Si cand am avut 495 am ami testat o data, dar era pe bune.
Testez in anumite momente cheie, care reies de mai sus, ori de cate ori a fost necesar sa schimb ceva la schema de insulina. De exemplu in sarcina, din luna a sasea cand era o continua tatonare de doze...
Testez atunci cand nu imi amintesc daca am facut injectia, sau daca mi se pare ca am injectat in muschi sau a iesit sange pe varful acului.
Testez dupa o corectie, mai ales daca a fost mai consistenta, 3-4 u.
Testez cand sunt trecuta la un alt tip de insulina, pentru a-o cunoaste comportamentul .Sper sa nu mai fie cazul...
Testez cand incerc ceva nou, o completare naturista la insulina sau cu cat imi creste glicemia un anumit compot, pentru a-l folosi sa tratez hipoglicemia.
Testez cand trebuie sa impart doza in doua- binecunoscutul efect pizza. Injectez a doua doza dupa ce vad ca incepe sa creasca cat de cat glicemia. O data eram in autocar si mi-am mancat pachetelul cu paine, unt , salam. Clar ca nu puteam sa fac injectie inainte si parca nici imediat dupa. De abia dupa o ora  am facut insulina cand glicemia era 125 si totul a fost bine. Sunt unele alimente dupa care trebuie sa fac insulina de abia dupa o ora si poate si atunci doar o parte.Sa zicem daca as manca varza acra calita cu carne grasa de porc si paine, fara alti carbohidrati rapizi inainte.Depinde si de cantitatea consumata din acel aliment.
Poate mai sunt si alte situatii. Cele de mai sus se mai si suprapun, nu sunt chiar asa de multe. Creierul meu trebuie sa proceseze in continuu aceste imformatii si sa faca treaba de pancreas cu insulina exogena. De asemenea nu iau zilnic toate testele de mai sus, ci dupa caz. Cred ca cel mai putin fac 7 teste pe zi .In medie 10 teste pe zi, hai 12 daca sunt pe autocontrol strict.
Daca nu se merge pe tinte glicemice mici, se pot face si teste mai putine.
Eu iau mai des teste pentru ca ajung usor la valori mici si pentru ca visez la o glicozilata buna. Pentru ca mai vreau copii si vreau sa ma antrenez de data aceasta din timp pentru militaria din timpul sarcinii. Mi-ar place o glcata de 5...O nota de trecere:))
Daca as avea doar 5 teste pe zi le-as folosi inainte de fiecare injectie pe 4 dintre ele si pe unul n-as sti pe ce sa-l dau, la o eventuala unica hipoglicemie sau la un sporadic test de noapte.As manca mai generos la masa ca sa fiu sigura ca nu fac hipoglicemie si probabil ca as simti sigur simptomele de hipoglicemie ori de cate ori aparea si as lua zahar doua pliculete si in rest as vedea la hemoglobina glicozilata ce mai este. Poate ca ar fi buna , cumulandu-se hipo- hiper multe. Buna dar nu de calitate. Sau poate totul ar merge perfect fara multa bataie de cap.
Cu testele pe care le folosesc nu ajung totusi la costurile pe care le presupune un CGM cu tot cu consumabile (sistemul continuu de monitorizare a glucozei din sange), dar am imformatii asemanatoare. Imi mai trebuie un cablu de date la glucometru si softul adecvat pentru a si invata cate ceva din cele traite cu diabet. Sau sa depasesc lenea de a transcrie pe caiet glicemiile si  ce am mancat. Urasc asta, nu stiu de ce. Ma simt inlantuita, nu alta. Si nu mai fac asta de anul trecut...
Imi inchipui sa ma intebe cineva : Ce ati face cu banii castigati la x-factor, sa zicem? Si eu de colo, mi-as lua teeeeste, pentru mine si pentru altii. Poate si o pompa de insulina , sa vad cum este. Un Omnipod ceva.
Gata, ma opresc dau in diabetologoree.
PS: Am scapat cateva greseli de gramatica si nu le mai gasesc din cauza oboselii, poate revin sa le repar. Imi cer scuze.