Avem de a face cu ele cand suntem bolnavi sau stresati, avem hormoni de crestere sau cand glicemia nu scade din diverse motive.
In astfel de momente e cazul unor corectii mici din aproape in aproape pentru ca nu stim exact cum va evolua glicemia.Atentia trebuie sa fie si mai mare daca e vorba de perioada noptii, cand si sensibilitatea la insulina e mai mare. Nu stim exact cum evolueaza lcrurile, testam des.
Pentru inceput corectez cu doza normala de insulina rapida corespunzatoare respectivei hiperglicemii , aceasta daca a trecut suficient timp de la ultima injectie, 3-4 ore, daca e mai putin timp incep cu 1 u Novo (atentie, acestea sunt dozele mele, pe specificul insulinei NovoRapid).
Daca dupa 2 ore nu se intampla schibarile asteptate aplic o noua corectie de 0,5-2 u, dupa caz si momentul zilei sau noptii si testez des, pentru a urmari evolutia gicemiei. Daca nu se produc mari modificari e cazul sa beau apa mai multa pentru a ajuta insulina sa actioneze si nu ma mai grabesc asa de tare sa corectez, decat poate peste 3-4 ore. E posibil sa vina din urma micile corectii facute anterior, care din diverse motive e posibil sa intre mai tarziu in actiune ( cantitate infima de insulina,dezhidratare, stres, anticorpi antiinsulina exogena aparuti ocazional, loc de injectare tabacit, etc)
Mi se pare ca insulina in cantitati foarte mici actioneaza mai greu, cred ca isi face loc mai lent ca sa intre in actiune sau pur si simplu este ca un sol cu voce slaba care striga cu glas mic catre celulele noastre: deschideti ca sa intre glucoza! Ma gandesc ca e posibil sa se intample la un moment dat, dupa corectii foarte mici si repetate, o acumulare de insulina in corp, care dupa o hidratare intensa, facuta mai tarziu, ar putea sa actioneze repede, scazandu-ne rapid glicemia. E doar o ipoteza, nu pot fi deloc sigura de aceasta. Si chiar daca se intampla asa, in contextul respectiv probabil nu face decat sa aduca valorile la normal.
Corectiile mici sunt o atitudine prudenta in fata unui fenomen inexplicabil cu evolutie impredictibila de crestere a glicemiei. Sunt de parere, in ce ma priveste,ca trebuie rabdare, pana intra fiecare din ele in actiune. Aplic o noua corectie dupa ce a trecut varful de actiune al insulinei, sau daca valoarea e si mai mare, aplic mai repede ,dar in cea mai mica cantitate posibila. Testez des, dupa cum am spus, pentru ca nu exclud riscul unei hipoglicemii. Hidratarea e foarte foarte importanta, pentru a nu se acumula insulina in corp si pentru a actiona cat mai usor.
Hiperglicemiile aduc cu sine dezhidratarea, care la randul ei creste rezistenta la insulina, sau mai bine zis nu ii da voie sa circule liber prin corp. Apa asigura un schimb eficient de substante in organism, implicit ajuta la o buna actiune a hormonilor. Hormonii sunt ca un limbaj prin care diverse organe comunica intre ele. Cand apa nu e suficienta, transmisiile de informatii sunt ingreuiate.
Cand fac 0,5 -1 u insulina am grija sa nu scot acul pana nu trec aprox 10 secunde , pentru a fi sigura ca insulina ramane in tesut si nu iese o data cu acul.
Uneori micile corectii par a fi frectie la picior de lemn, glicemiile parand a fi de neclintit. Totusi ele ajuta printre altele la evitarea aparitiei corpilor cetonici.
Doza in care se fac mici corectii trebuie discutata cu medicul, pentru ca una este sa faca cineva 2 u daca are un necesar foarte mic de insulina si alta este daca e de obicei insulinorezistent si are doze foarte mari de insulina.
De cele mai multe ori fac doze foarte mici de insulina pentru a ajusta mici hiperglicemii de 160 de ex. Pentru a ciopli glicemiile in vederea readucerii la normal.
Insulina este un medicament vital dar in acelasi timp mortal daca nu e administrat corect. De aceea aplicarea corectiilor necesita maxima prudenta si nu trebuie facuta daca nu avem nici cea mai mica idee despre modul in care actioneaza insulina. In acest caz e mai bine sa ne adresam direct medicului nostru pentru a fi indrumati pas cu pas.
duminică, 26 ianuarie 2014
joi, 23 ianuarie 2014
Trei ani de diabet
Saptamana trecuta am implinit trei ani de cand am descoperit ca am diabet tip 1.Nici pana acum nu realizez clar ce impact are diabetul asupra vietii mele, dar in mod sigur a schimbat-o total, dandu-i cu totul alt mod de a fi.
Experienta mea cu diabetul a fost una destul de solicitanta, in sensul ca am fost expusa tot timpul la situatii noi, chiar inedite, la care a trebuit in general sa gasesc singura solutii...
Privind in urma ma inunda sentimente de recunostinta pentru cei dragi ai mei care m-au sustinut atat de mult si mai ales sotului meu care si-a asumat cu rabdare rolul de diabetic tip 3.
La descoperirea diabetului, daca eu nu realizam exact ce mi se intampla si eram cumva coplesita de situatie si incapabila de a mai reactiona cumva, sotul meu era incercat de toate sentimentele pe care in mod obisnuit le are cineva cand descopera ca are diabet. Mai ales ca l-a primit in dar ...de ziua lui.
Provocarile pe care le-a adus diabetul au fost: de a depasi teama de a ma intepa singura (de atatea ori pe zi) , teama de hipoglicemie si teama de a nu ajunge in coma nu stiam la inceput ca nu e musai sa ajungi la asa ceva, imposibilitatea de a face corectii cu premixata, (desi am incercat si asta), schimbarea schemei de insulina taman pe sarcina, in primul trimestru- cu problemele de rigoare: hiper si hipoglicemii, anticorpi la insulina probabil, stres, emotii, imposibilitatea de a mai beneficia de exercitiu fizic ca inainte, tatonarea dozelor in ultima parte a sarcinii cand apareau modificari neasteptate in dozaj, la cateva zile, ajustarea dozelor dupa nastere, apoi variatiile glicemiilor pe alaptare, delasarea aferenta programului incarcat de activitati mamicesti facute cu drag, si acum, teama de hipoglicemii care m-a tinut pe loc cel mai mult...
Provocarile pe care vreau sa mi le asum pe viitor sunt achizitionarea uni CGM si observarea a tot ce misca in materie de diabet personal, am pus gand bun mai ales impactului diverselor alimente asupra glicemiilor in vederea alcatuirii unor meniuri blande cu glicemiile mele . Vreau sa fac lucrul acesta chiar daca poate nu voi reusi sa il si pastrez mai mult de 7 luni...dar poate da.
CGM-ul nu exclude testarea cu glucometrul, deci pe lista de cheltuieli vor ramane si testele , mai putine insa clar.
De asemenea mi-as mai dori un copil, ceea ce presupune sa revin la o glicata buna, in prezent am 8...
Defectele mele de diabetic le consider a fi faptul ca ma infing in dulciuri si nu mai conteaza glicemiile cand fac asta, mai ales pe stres, faptul ca mi se pare ca stiu multe despre boala mea, faptul ca nu sunt destul de independenta, de ex mi-e frica sa ies singura departe in oras, mai ales cu copilul...
Astazi am iesit la plimbare toti trei si eu tratam potentiale hipoglicemii pe frig...reusind sa le evit cu 60CH luati in mici reprize a cate 10-15. Am ajuns acasa cu glicemia 80 .
Una dintre calitatile mele de dulcinee este incapatanarea de a merge tot timpul mai departe si a obtine ce vreau , ca de ex acea glicata de 5,3 din al doilea trimestru de sarcina.Dar nu asta conteaza.
Diabetul a adus cu sine si momente amuzante si dragute, de genul sa nimeresti din prima exact cantitatea de paine cantarita, pana la ultimul miligram, sau sa mananci dulciuri si ceilalti sa nu mai inteleaga nimic, sau sa cunosti oameni minunati ca farmacistele de unde luam reteta de insulina, medici, oameni ca si mine cu diabet.
Tocmai cand incepea sa ma roada de-a dreptul o singuratate diabetica, am intalnit prin intermediul blogului oamenei dulci pe care ii imbratisez cu drag cu acest prilej: Pe Dana, Flori, Monica, Ioana si pe toti cei care citesc necunoscuti.
Si nu in ultimul rand am sentimente de adanca recunostinta pentru Raluca, prietena mea care m-a ajutat atat de mult, ea fiind si medic diabetolog. Pe care am sunat-o de nenumarate ori cu mici dar mari probleme de amanunt diabetic.
Cel mai mult imi doresc, pe plan de DZ1, sa am glicemii bune. Nu stiu de ce nu ma macina o dorinta intensa de a ma vindeca, desi nu as zice nu. Nu consider nici macar ca sufar de o boala cronica, nevindecabila inca, iau ca atare ziua de azi si atat. De la cea de ieri am invatamintele, de la cea de maine provocarile. Nici o zi nu a fost identica cu alta, zilnic trebuie sa gasesc rezolvari unice la tot felul de calcule si problemute dulci.
Nadajduiesc sa nu am de a face cu complicatiile diabetului, fara de care, acesta chiar ar fi simpatic, cu tot alaiul de solicitari...Mai ales nu vreau sa am de a face cu cele oftalmologice, mai ales cu toate, ca sunt urate tare.
Optimismul pare a fi o unealta de baza in bunul autocontrol si este, oameni dulci, GRATIS! Ura!
Visele mele ar fi ca CGM-urile sa devina cat mai performante, sensibile la orice modificare a glicemiei si accesibile ca pret oricarui om cu diabet. Mi-as dori ca persoanele sanatoase sa fie cat mai bine informate despre diabet, una dintre bolile de baza, clar, si sa sustina adoptarea unor legi care sa sprijine persoanele cu diabet, mai ales copii si femeile insarcinate.
Intr-o zi ma uitam la camerele de filmat, plantate vreo opt la numar, din cele mai scumpe, in zona in care locuiesc, langa un parc si vedeam in locul lor cate un CGM pentru un copil dulcinel...
Va doresc tuturor glicemii bune si sa ne intalnim la aniversari de genul a 50 de ani de diabet...fara complicatii.
La multi ani! cu bucurie.Betica
Experienta mea cu diabetul a fost una destul de solicitanta, in sensul ca am fost expusa tot timpul la situatii noi, chiar inedite, la care a trebuit in general sa gasesc singura solutii...
Privind in urma ma inunda sentimente de recunostinta pentru cei dragi ai mei care m-au sustinut atat de mult si mai ales sotului meu care si-a asumat cu rabdare rolul de diabetic tip 3.
La descoperirea diabetului, daca eu nu realizam exact ce mi se intampla si eram cumva coplesita de situatie si incapabila de a mai reactiona cumva, sotul meu era incercat de toate sentimentele pe care in mod obisnuit le are cineva cand descopera ca are diabet. Mai ales ca l-a primit in dar ...de ziua lui.
Provocarile pe care le-a adus diabetul au fost: de a depasi teama de a ma intepa singura (de atatea ori pe zi) , teama de hipoglicemie si teama de a nu ajunge in coma nu stiam la inceput ca nu e musai sa ajungi la asa ceva, imposibilitatea de a face corectii cu premixata, (desi am incercat si asta), schimbarea schemei de insulina taman pe sarcina, in primul trimestru- cu problemele de rigoare: hiper si hipoglicemii, anticorpi la insulina probabil, stres, emotii, imposibilitatea de a mai beneficia de exercitiu fizic ca inainte, tatonarea dozelor in ultima parte a sarcinii cand apareau modificari neasteptate in dozaj, la cateva zile, ajustarea dozelor dupa nastere, apoi variatiile glicemiilor pe alaptare, delasarea aferenta programului incarcat de activitati mamicesti facute cu drag, si acum, teama de hipoglicemii care m-a tinut pe loc cel mai mult...
Provocarile pe care vreau sa mi le asum pe viitor sunt achizitionarea uni CGM si observarea a tot ce misca in materie de diabet personal, am pus gand bun mai ales impactului diverselor alimente asupra glicemiilor in vederea alcatuirii unor meniuri blande cu glicemiile mele . Vreau sa fac lucrul acesta chiar daca poate nu voi reusi sa il si pastrez mai mult de 7 luni...dar poate da.
CGM-ul nu exclude testarea cu glucometrul, deci pe lista de cheltuieli vor ramane si testele , mai putine insa clar.
De asemenea mi-as mai dori un copil, ceea ce presupune sa revin la o glicata buna, in prezent am 8...
Defectele mele de diabetic le consider a fi faptul ca ma infing in dulciuri si nu mai conteaza glicemiile cand fac asta, mai ales pe stres, faptul ca mi se pare ca stiu multe despre boala mea, faptul ca nu sunt destul de independenta, de ex mi-e frica sa ies singura departe in oras, mai ales cu copilul...
Astazi am iesit la plimbare toti trei si eu tratam potentiale hipoglicemii pe frig...reusind sa le evit cu 60CH luati in mici reprize a cate 10-15. Am ajuns acasa cu glicemia 80 .
Una dintre calitatile mele de dulcinee este incapatanarea de a merge tot timpul mai departe si a obtine ce vreau , ca de ex acea glicata de 5,3 din al doilea trimestru de sarcina.Dar nu asta conteaza.
Diabetul a adus cu sine si momente amuzante si dragute, de genul sa nimeresti din prima exact cantitatea de paine cantarita, pana la ultimul miligram, sau sa mananci dulciuri si ceilalti sa nu mai inteleaga nimic, sau sa cunosti oameni minunati ca farmacistele de unde luam reteta de insulina, medici, oameni ca si mine cu diabet.
Tocmai cand incepea sa ma roada de-a dreptul o singuratate diabetica, am intalnit prin intermediul blogului oamenei dulci pe care ii imbratisez cu drag cu acest prilej: Pe Dana, Flori, Monica, Ioana si pe toti cei care citesc necunoscuti.
Si nu in ultimul rand am sentimente de adanca recunostinta pentru Raluca, prietena mea care m-a ajutat atat de mult, ea fiind si medic diabetolog. Pe care am sunat-o de nenumarate ori cu mici dar mari probleme de amanunt diabetic.
Cel mai mult imi doresc, pe plan de DZ1, sa am glicemii bune. Nu stiu de ce nu ma macina o dorinta intensa de a ma vindeca, desi nu as zice nu. Nu consider nici macar ca sufar de o boala cronica, nevindecabila inca, iau ca atare ziua de azi si atat. De la cea de ieri am invatamintele, de la cea de maine provocarile. Nici o zi nu a fost identica cu alta, zilnic trebuie sa gasesc rezolvari unice la tot felul de calcule si problemute dulci.
Nadajduiesc sa nu am de a face cu complicatiile diabetului, fara de care, acesta chiar ar fi simpatic, cu tot alaiul de solicitari...Mai ales nu vreau sa am de a face cu cele oftalmologice, mai ales cu toate, ca sunt urate tare.
Optimismul pare a fi o unealta de baza in bunul autocontrol si este, oameni dulci, GRATIS! Ura!
Visele mele ar fi ca CGM-urile sa devina cat mai performante, sensibile la orice modificare a glicemiei si accesibile ca pret oricarui om cu diabet. Mi-as dori ca persoanele sanatoase sa fie cat mai bine informate despre diabet, una dintre bolile de baza, clar, si sa sustina adoptarea unor legi care sa sprijine persoanele cu diabet, mai ales copii si femeile insarcinate.
Intr-o zi ma uitam la camerele de filmat, plantate vreo opt la numar, din cele mai scumpe, in zona in care locuiesc, langa un parc si vedeam in locul lor cate un CGM pentru un copil dulcinel...
Va doresc tuturor glicemii bune si sa ne intalnim la aniversari de genul a 50 de ani de diabet...fara complicatii.
La multi ani! cu bucurie.Betica
joi, 16 ianuarie 2014
Eu si low- carb in diabet
Din cand in cand imi flutura prin fata ochilor cate un articol despre dieta low carb si pare fascinant, dar suna a foame.
Pe termen scurt , cel putin, pare sa regleze glicemiile. Nu imi place deloc faptul ca organismul incepe sa functioneze pe cetone, nu mi se pare deloc normal aceasta. Si nici persoanele care mananca low carb nu au pe chip o stare de bunastare. Par flamande, obosite...
Fara sa vreau am mancat si eu intr-o perioada mai low carb, adica cu carbohidrati mai putini. In perioada cu premixata. Am tot scazut din CH pana mi-au ramas cam 130 si pe aceea ii ardeam in mare parte pe stepper. Glicemiile erau tinute cat de cat in frau, insa nu ma simteam bine deloc, tot timpul obosita, pana la epuizare. Pana la un moment dat cand glicemiile nu mai scadeau, aveam hiperglicemii multe. Nu gaseam explicatia...Facem miscare si mai rau crestea glicemia.
Am rascolit internetul, mai ales pe forumurile din State si am gasit ca prin minune pe careva care se plangea ca face miscare multa, mananca low carb si are hiperglicemii in schimb. M-am regasit imediat, eu faceam cam o ora, o ora jumatate de miscare zilnic, chiar si noptea. Cu premixata nu poti face corectii.
Careva care parea mai iscusit pe forum, i-a dat o idee persoanei respective sa manance mai multi carbohidrati. Dupa un timp aceasta revine incantata ca i s-a rezolvat problema. M-am bucurat si eu si am trecut la fapte mancand mai multe glucide.
A functionat si la mine spre marea mea incantare.
Organele si creierul au numai ele nevoie de aproximativ 160 CH pentru o buna functionare. Daca nu au acest necesar de glucide organismul incepe sa arda lipide si apoi proteine, aparand cetonele.
Partea atragatoare a low-carbului in diabet mi se pare aceea ca faci mai putina insulina si riscul de hipoglicemii este mai scazut. Unii oameni reusesc sa aiba glicemii aproape normale astfel. Nu stiu pe ce perioada si cum se simt. La mine nu merge clar. Unii oamnei mananac si 50 CH pe zi sau si mai putin. Un 100 CH e ceva mai rezonabil.
Mi se pare inca un subiect atragator, dar nu ma convinge. Si nu imi place senzatia de foame teribila. Voi incerca sa ma documentez mai mult, dar mi-e teama ca tot nu ma va convinge.
Dupa ce voi intarca copilul voi mai renunta din carbohidratii de la mese, din 80 voi incerca sa mananc 60 CH, ar fi 3u insulina rapida. As manca 180 CH pe zi. Lucrurile vor fi probabil ceva mai simple in materie de hipoglicemii. Oricum va trebui sa renunt la acesti carbohidrati altfel as lua in greutate .
In prezent mananc cam 250 de CH cu tot cu tratatii hipo sau greseli de calcul, pot ajunge si la 300CH. Iar greutatea corporala a fost constanta de luni de zile, 57,5 kg. Aceasta pentru ca alaptez, altfel ar fi clar prea multi.
Sunt deschisa sa aflu cat mai multe despre low-carb, doar din curiozitate.
Ce mi se pare important este ca glucidele pe care le consumam sa fie de calitate, adica din fructe si legume crude cereale, alimente nerafinate. Mi-am propus sa renunt la zahar pentru tratarea hipoglicemiilor. Ma gandesc sa folosesc iarasi glucoza, numai sa gasesc o metoda sa o fac pulbere. Ma gandesc si la glucoza aceea folosita pentru testul de toleranta. Se pare ca un plic de 75 g ar fi 4 lei la farmacie.
In diabet este important ca alimentatia sa fie echilibrata si sa contina nutrientii necesari organismului. Diabetul este un mare consumator de vitamine si generator de radicali liberi. De aceea trebuie sa ii venim in intampinare cu alimente cat mai sanatoase.
Pe termen scurt , cel putin, pare sa regleze glicemiile. Nu imi place deloc faptul ca organismul incepe sa functioneze pe cetone, nu mi se pare deloc normal aceasta. Si nici persoanele care mananca low carb nu au pe chip o stare de bunastare. Par flamande, obosite...
Fara sa vreau am mancat si eu intr-o perioada mai low carb, adica cu carbohidrati mai putini. In perioada cu premixata. Am tot scazut din CH pana mi-au ramas cam 130 si pe aceea ii ardeam in mare parte pe stepper. Glicemiile erau tinute cat de cat in frau, insa nu ma simteam bine deloc, tot timpul obosita, pana la epuizare. Pana la un moment dat cand glicemiile nu mai scadeau, aveam hiperglicemii multe. Nu gaseam explicatia...Facem miscare si mai rau crestea glicemia.
Am rascolit internetul, mai ales pe forumurile din State si am gasit ca prin minune pe careva care se plangea ca face miscare multa, mananca low carb si are hiperglicemii in schimb. M-am regasit imediat, eu faceam cam o ora, o ora jumatate de miscare zilnic, chiar si noptea. Cu premixata nu poti face corectii.
Careva care parea mai iscusit pe forum, i-a dat o idee persoanei respective sa manance mai multi carbohidrati. Dupa un timp aceasta revine incantata ca i s-a rezolvat problema. M-am bucurat si eu si am trecut la fapte mancand mai multe glucide.
A functionat si la mine spre marea mea incantare.
Organele si creierul au numai ele nevoie de aproximativ 160 CH pentru o buna functionare. Daca nu au acest necesar de glucide organismul incepe sa arda lipide si apoi proteine, aparand cetonele.
Partea atragatoare a low-carbului in diabet mi se pare aceea ca faci mai putina insulina si riscul de hipoglicemii este mai scazut. Unii oameni reusesc sa aiba glicemii aproape normale astfel. Nu stiu pe ce perioada si cum se simt. La mine nu merge clar. Unii oamnei mananac si 50 CH pe zi sau si mai putin. Un 100 CH e ceva mai rezonabil.
Mi se pare inca un subiect atragator, dar nu ma convinge. Si nu imi place senzatia de foame teribila. Voi incerca sa ma documentez mai mult, dar mi-e teama ca tot nu ma va convinge.
Dupa ce voi intarca copilul voi mai renunta din carbohidratii de la mese, din 80 voi incerca sa mananc 60 CH, ar fi 3u insulina rapida. As manca 180 CH pe zi. Lucrurile vor fi probabil ceva mai simple in materie de hipoglicemii. Oricum va trebui sa renunt la acesti carbohidrati altfel as lua in greutate .
In prezent mananc cam 250 de CH cu tot cu tratatii hipo sau greseli de calcul, pot ajunge si la 300CH. Iar greutatea corporala a fost constanta de luni de zile, 57,5 kg. Aceasta pentru ca alaptez, altfel ar fi clar prea multi.
Sunt deschisa sa aflu cat mai multe despre low-carb, doar din curiozitate.
Ce mi se pare important este ca glucidele pe care le consumam sa fie de calitate, adica din fructe si legume crude cereale, alimente nerafinate. Mi-am propus sa renunt la zahar pentru tratarea hipoglicemiilor. Ma gandesc sa folosesc iarasi glucoza, numai sa gasesc o metoda sa o fac pulbere. Ma gandesc si la glucoza aceea folosita pentru testul de toleranta. Se pare ca un plic de 75 g ar fi 4 lei la farmacie.
In diabet este important ca alimentatia sa fie echilibrata si sa contina nutrientii necesari organismului. Diabetul este un mare consumator de vitamine si generator de radicali liberi. De aceea trebuie sa ii venim in intampinare cu alimente cat mai sanatoase.
miercuri, 15 ianuarie 2014
Vesti noi
Si proaste. Glicata mi-a iesit 8, ma asteptam. Iar peptidul C a iesit 0,264...tare mic. M-am intristat. Ultima oara peptidul a fost 0,6, acum doi ani, cand am ramas insarcinata. Asta e, diabetul isi urmeaza cursul sau firesc.La modul cum au decurs lucrurile in ultimele luni ma asteptam si la un peptid C mic. Cred ca dupa fiecare perioada de glicemii mari celulele beta ramase au fost foarte active, ducand la hipoglicemii si apoi au murit.
Cineva zicea ca atata timp cat mai exista rezerva de insulina proprie nici hipoglicemiile nu sunt foarte mari , nici hiperglicemiile. Probabil organismul reuseste cumva sa echilibreze glicemiile datorita acestei rezerve.
Hai sa adaug si vesti bune, glicemiile au fost minunate si astazi. Deci sunt pe cale sa devin un pancreas iscusit...daca tot nu mai am multe rezerve. Ma intrarmez cu optimism, cu o doza mare de uitare a hipoglicemiilor si nu imi doresc decat glicemii bune, leacuri pentru diabet, daca or fi candva n-oi zice ba.
Astazi, caci e trecut deja de miezul noptii merg la control, sa iau reteta pe trei luni. Intentionez sa pun problema pierderii capacitatii de a sesiza hipoglicemiile. Glicata fiind 8 va trebui sa o scad la 6,5 macar, pentru a mai avea un copil.
Prea m-am intristat, cu rezultatul analizelor. Sa pun un nou inceput.
Tocmai am descoperit inca o veste buna: faptul ca a scazut asa mult peptidul C indica ca nu am diabet tip Mody. Desi e o forma mai usoara de diabet uneori, acest Mody se mosteneste la copii in procent de 50%, ceea ce ma ingrijora. Nu as vrea ca puiul meu sa aiba un asemenea risc. Sper sa fie bine.Ma sperie cand vad familii cu unul dintre parinti cu diabet si unul sau doi copii avand si ei aceasta boala.
Nu imi ramane decat sa imi focalizez atentia pe lucruri pozitive, constructive. Am aflat ce am avut de aflat, de acum nu imi mai ramane decat sa fac munca mea de pancreas iscusit.
Glicemii bune imi doresc.
Cineva zicea ca atata timp cat mai exista rezerva de insulina proprie nici hipoglicemiile nu sunt foarte mari , nici hiperglicemiile. Probabil organismul reuseste cumva sa echilibreze glicemiile datorita acestei rezerve.
Hai sa adaug si vesti bune, glicemiile au fost minunate si astazi. Deci sunt pe cale sa devin un pancreas iscusit...daca tot nu mai am multe rezerve. Ma intrarmez cu optimism, cu o doza mare de uitare a hipoglicemiilor si nu imi doresc decat glicemii bune, leacuri pentru diabet, daca or fi candva n-oi zice ba.
Astazi, caci e trecut deja de miezul noptii merg la control, sa iau reteta pe trei luni. Intentionez sa pun problema pierderii capacitatii de a sesiza hipoglicemiile. Glicata fiind 8 va trebui sa o scad la 6,5 macar, pentru a mai avea un copil.
Prea m-am intristat, cu rezultatul analizelor. Sa pun un nou inceput.
Tocmai am descoperit inca o veste buna: faptul ca a scazut asa mult peptidul C indica ca nu am diabet tip Mody. Desi e o forma mai usoara de diabet uneori, acest Mody se mosteneste la copii in procent de 50%, ceea ce ma ingrijora. Nu as vrea ca puiul meu sa aiba un asemenea risc. Sper sa fie bine.Ma sperie cand vad familii cu unul dintre parinti cu diabet si unul sau doi copii avand si ei aceasta boala.
Nu imi ramane decat sa imi focalizez atentia pe lucruri pozitive, constructive. Am aflat ce am avut de aflat, de acum nu imi mai ramane decat sa fac munca mea de pancreas iscusit.
Glicemii bune imi doresc.
marți, 14 ianuarie 2014
Cu CGM-ul in minte
Ma surprind tot mai des documentandu-ma despre Dexcom g4. E un vis care sta la granita realitatii. Financiar este o utopie inca, de convins aproape m-a convins ca e bun. Probabil urmatorul lansat ar fi ce caut, dar nu as astepta atat.
Sa o iau pe rand:
CGM-ul clar ar imbunatati viata celor cu dibet, sper ca in viitor sa devina o unealta la fel de des intalnita cum e astazi glucometrul.
Sa o iau pe rand:
- Pretul total al kit-ului . Cel mai bun in America si Olanda deocamdata. In Olanda e accesibil si ca procedura. Se pare ca in America e nevoie de recomandarea medicului, plus ar fi pretul transportului care s-ar simti per total.
- Durata de viata a senzorilor si pretul lor-se pare ca senzorii isi fac treaba bine si la o a doua restartare chiar si la inca un encore-pe bloguri am gasit intre 7 si ...40 zile. O problema ar fi ca trebuie intervenit cu lipiciuri suplimentare pentru a fixa senzorul. Unii oameni sunt nevoiti sa schimbe senzorul pentru ca ii mananca pielea, fiind mai sensibili. O medie ar fi 18 zile de viata a senzorului. Se pare ca nu e o idee chiar buna sa fie pus pe abdomen, cel mai bun loc pare a fi pe brat, sus.
- Durata de viata a transmitatorului- e problema care ma pune cel mai mult pe ganduri, de fapt pretul lui care e destul de mare. Acesta se schimba la 6 luni, de fapt cand CGM-ul semnalizeaza ca s-a terminat bateria transmitatorului. Dupa aceasta alarma ai timp o saptamana ca sa schimbi. Sunt persoane la care transmitatorul a tinut si 1 an. Se zice ca ar fi doua tipuri de transmitatoare, unele carora li se termina in 6 luni bateria altele care tin aproape un an. Care or fi? O sursa ieftina de transmitatoare m-ar convinge deplin sa iau CGM-ul. Ar fi pacat sa ma bucur de el 6-7 luni si apoi pauza totala...
CGM-ul clar ar imbunatati viata celor cu dibet, sper ca in viitor sa devina o unealta la fel de des intalnita cum e astazi glucometrul.
vineri, 10 ianuarie 2014
Lupta cu diabetul
Sunt din ce in ce mai convinsa ca diabetul este ceva cu care te lupti, cu minutiozitatea unui calugar care se lupta permanent cu fortele intunericului... Nu exista pauza, nu exista somn, nu este vacanta, nici o clipa diabetul nu pleaca.
Diabetul face parte de fapt din noi, e un cuvant prin care noi, oamenii, explicam faptul ca nu mai functioneaza ceva in noi. Eu m-am defectat. N-a intervenit nimic in plus, diabetul nu s-a adaugat la faptura mea, ci faptura mea s-a rupt si asta se cheama diabet. Urand diabetul ma urasc pe mine. Luptandu-ma cu el ma lupt cu mine...Sa imi tin in frau pofta de dulce, sa ma trezesc noaptea sa testez, sa nu dorm la pranz daca nu-mi permite glicemia, sa calculez corect, sa ma informez, sa fiu relaxata cand nu e vorba de asa ceva, sa fiu optimista, sa nasc copii pe care mi-i doresc, sa am o sarcina sanatoasa, sa zambesc cand gura imi este uneori amara s.a.
Iata este deja mult timp de cand am obosit. Tare. Glicemiile sunt pe masura. Glicata, oare 8? Poate nu mai mult. Si ca sa se complice lucrurile nu scap de teama hipoglicemiilor.
De maine o iau de la 0. Sper ca nu cu promisiunea betivului inrait de a se lasa de bautura...Ma mut pe un glucometru cu memoria goala si o iau de la capat. De data asta cu un diabet cu instructiuni de folosire si inca in arantie:). Parca stiu prea multe despre diabet, stiu ca hipoglicemiile nu se trateaza doar cu 15g zahar uneori...
Se zice ca e bine sa te intorci unde ai gresit ca sa repari ce s-a intamplat. Tot gandindu-ma retrospectiv realizez ca doua lucruri m-au daramat in principal in ultima vreme, exceptand greutatile vietii.
La un moment dat am citit un articol care facea referiri la niste studii cum ca o glicemie de peste 100 dupa 2 ore de la masa e suficienta pentru a avea complicatii. Vezi postarea Pe ganduri. Si alte cele in articolul respectiv, adresat de altfel oamenilor fara diabet pe care ii indemna sa se testeze si sa manance alimente cu un indice glicemic mic. (sa fii sanatos, si sa traiest ca un diabetic...) Ei, m-am descurajat. La care s-a adaugat si raspunsul medicului oftalmolog la intrebarea care m-a mancat pe limba, daca e obligatoriu sa apara probleme la ochi cu diabetul, chiar bine controlat. Mi-a zis ca da, in 7 ani sigur. Ce sa mai, a cazut si ultima caramida. Poc si gata, autocontrolul meu s-a descurajat total. Nu imediat insa. A urmat un autcontrol si mai atent care s-a infricosat de hipoglicemiile care au venit.
Dupa ce am fiert in glicemii mari in ultimul timp, constat ca nu e prea confortabil acest lucru. Asa ca trag concluzia ca autocontrolul se merita chiar si pentru starea de bine pe termen scurt. Si sunt sigura ca si complicatiile vor fi mai putine si mai blande daca vor fi. E adevarat ca uneori complicatiile nu par sa tina seama de cat de bun a fost autocontrolul, dar cred a in general conteaza glicemiile bune pentru starea de sanatate.
Asa ca zic Adio, glicemii lasate la liber, nu se merita.
Imi iau Glucagon, imi iau si CGM daca reusesc (asta pentru a sublinia cat de hotarata sunt sa ma trezesc), repar ce pot repara in stilul meu de viata si, aparent numai, diabetul va ocupa un loc principal in viata mea, pentru ca sa nu sufere cei dragi ai mei in viitor si nici eu.
Lupta cu diabetul in general consta in mentinerea glicemiilor in limite cat mai normale cu putinta. Dar mai exista un aspect care poate fi adeseori neglijat: Acela de a si repara ce ard glicemiile mari sau chiar si mici.
Glicemiile mari lasa in urma foarte multi radicali liberi si mananca vitaminele. De aceea un aport crescut de antioxidanti pare a fi benefic la persoanele cu diabet. De asemenea un aport crescut de vitamine din alimentatie sau din suplimente naturale, eventual.
Deja stim cu totii cat de nocivi sunt radicalii liberi.
Un alt aspect este faptul ca noi diabeticii avem lipsa de peptid C in aceeasi masura cu lipsa de insulina endogena. Injectiile cu insulina completeaza doar lipsa acesteia, nu contin si peptid C. Corpul nostru nu produce suficient peptid C. Acesta are un rol important in protejarea retinei si a vaselor de sage, in prevenirea infarctului miocardic. Din pacate nu cred ca putem face ceva pentru a suplimenta lipsa acestuia. Cine mai are rezerva de celule Beta sa le protejeze cum poate...peptidl C e in tandem doar cu insulina endogena.
Se lucreaza la elaborarea peptidului C de sinteza. Poate peste cativa ani vom avea trei tipuri de injectii de facut, insulina, glucagon( la nevoie) si peptid C .
Este posibil ca lipsa acestui peptid C sa explice de ce apar complicatii retiniene si cardio-vasculare si la unele persoane cu un autocotrol destul de bun...E vorba desigur si de rezistenta pe care ne-o da mostenirea genetica.
Exercitiul fizic, la persoanele care au o stare sanatate ce le permite efectuarea lui, aduce foarte multe beneficii. Intensifica circulatia sangelui, face sa creasca sensibilitatea la insulina, da o stare de bine, scade colesterolul rau s.a.
Alimentatia sanatoasa e foarte importanta la o persoana cu diabet si sigur isi va aduce beneficiile pe moment si in timp.
Evitarea zaharului rafinat ar fi un lucru bun, pentru ca aduce un aport de calorii goale care consuma mineralele din organism. Si totusi il prefer la hipoglicemii...Poate un zahar brun veritabil ar fi o solutie. De asemenea evitarea alimentelor rafinate in general.
Indulcitorii artificiali au nenumarate efecte negative. De exemplu acesulfam K in exces poate provoca scleroza in placi. Fructoza multa poate duce la cresterea trigliceridelor. Indulcitorii cu ol la sfarsit imbaloneaza . Un indulcitor natural ar fi cel din stevie dulce, dar nu merge in toate combinatiile. De exemplu cu gris mi se pare iaac. Merge acceptabil cu ceai, cu suc de fructe si morcovi e chiar buna, in limonada e cat de cat acceptabila. Probabil e o chestiune de obisnuinta.Atentie insa ca stimuleaza activitatea celulelor beta si la tipul unu de diabet nu e prea bine sa fie fortate aceste celule.
Dupa o perioada cand nu am mai consumat zahar mi s-a parut gretos, cu un miros chimic, iar ciocolata mi se parea ca un acid pe limba.
Multi dintre noi stim foarte bine care lucruri sunt sanatoase pentru noi, de admirat este cine are vointa si harnicia de a trai sanatos, fara sa faca din aceasta un chin zilnic, ci doar un stil de viata firesc, plin de bucurie.
Diabetul face parte de fapt din noi, e un cuvant prin care noi, oamenii, explicam faptul ca nu mai functioneaza ceva in noi. Eu m-am defectat. N-a intervenit nimic in plus, diabetul nu s-a adaugat la faptura mea, ci faptura mea s-a rupt si asta se cheama diabet. Urand diabetul ma urasc pe mine. Luptandu-ma cu el ma lupt cu mine...Sa imi tin in frau pofta de dulce, sa ma trezesc noaptea sa testez, sa nu dorm la pranz daca nu-mi permite glicemia, sa calculez corect, sa ma informez, sa fiu relaxata cand nu e vorba de asa ceva, sa fiu optimista, sa nasc copii pe care mi-i doresc, sa am o sarcina sanatoasa, sa zambesc cand gura imi este uneori amara s.a.
Iata este deja mult timp de cand am obosit. Tare. Glicemiile sunt pe masura. Glicata, oare 8? Poate nu mai mult. Si ca sa se complice lucrurile nu scap de teama hipoglicemiilor.
De maine o iau de la 0. Sper ca nu cu promisiunea betivului inrait de a se lasa de bautura...Ma mut pe un glucometru cu memoria goala si o iau de la capat. De data asta cu un diabet cu instructiuni de folosire si inca in arantie:). Parca stiu prea multe despre diabet, stiu ca hipoglicemiile nu se trateaza doar cu 15g zahar uneori...
Se zice ca e bine sa te intorci unde ai gresit ca sa repari ce s-a intamplat. Tot gandindu-ma retrospectiv realizez ca doua lucruri m-au daramat in principal in ultima vreme, exceptand greutatile vietii.
La un moment dat am citit un articol care facea referiri la niste studii cum ca o glicemie de peste 100 dupa 2 ore de la masa e suficienta pentru a avea complicatii. Vezi postarea Pe ganduri. Si alte cele in articolul respectiv, adresat de altfel oamenilor fara diabet pe care ii indemna sa se testeze si sa manance alimente cu un indice glicemic mic. (sa fii sanatos, si sa traiest ca un diabetic...) Ei, m-am descurajat. La care s-a adaugat si raspunsul medicului oftalmolog la intrebarea care m-a mancat pe limba, daca e obligatoriu sa apara probleme la ochi cu diabetul, chiar bine controlat. Mi-a zis ca da, in 7 ani sigur. Ce sa mai, a cazut si ultima caramida. Poc si gata, autocontrolul meu s-a descurajat total. Nu imediat insa. A urmat un autcontrol si mai atent care s-a infricosat de hipoglicemiile care au venit.
Dupa ce am fiert in glicemii mari in ultimul timp, constat ca nu e prea confortabil acest lucru. Asa ca trag concluzia ca autocontrolul se merita chiar si pentru starea de bine pe termen scurt. Si sunt sigura ca si complicatiile vor fi mai putine si mai blande daca vor fi. E adevarat ca uneori complicatiile nu par sa tina seama de cat de bun a fost autocontrolul, dar cred a in general conteaza glicemiile bune pentru starea de sanatate.
Asa ca zic Adio, glicemii lasate la liber, nu se merita.
Imi iau Glucagon, imi iau si CGM daca reusesc (asta pentru a sublinia cat de hotarata sunt sa ma trezesc), repar ce pot repara in stilul meu de viata si, aparent numai, diabetul va ocupa un loc principal in viata mea, pentru ca sa nu sufere cei dragi ai mei in viitor si nici eu.
Lupta cu diabetul in general consta in mentinerea glicemiilor in limite cat mai normale cu putinta. Dar mai exista un aspect care poate fi adeseori neglijat: Acela de a si repara ce ard glicemiile mari sau chiar si mici.
Glicemiile mari lasa in urma foarte multi radicali liberi si mananca vitaminele. De aceea un aport crescut de antioxidanti pare a fi benefic la persoanele cu diabet. De asemenea un aport crescut de vitamine din alimentatie sau din suplimente naturale, eventual.
Deja stim cu totii cat de nocivi sunt radicalii liberi.
Un alt aspect este faptul ca noi diabeticii avem lipsa de peptid C in aceeasi masura cu lipsa de insulina endogena. Injectiile cu insulina completeaza doar lipsa acesteia, nu contin si peptid C. Corpul nostru nu produce suficient peptid C. Acesta are un rol important in protejarea retinei si a vaselor de sage, in prevenirea infarctului miocardic. Din pacate nu cred ca putem face ceva pentru a suplimenta lipsa acestuia. Cine mai are rezerva de celule Beta sa le protejeze cum poate...peptidl C e in tandem doar cu insulina endogena.
Se lucreaza la elaborarea peptidului C de sinteza. Poate peste cativa ani vom avea trei tipuri de injectii de facut, insulina, glucagon( la nevoie) si peptid C .
Este posibil ca lipsa acestui peptid C sa explice de ce apar complicatii retiniene si cardio-vasculare si la unele persoane cu un autocotrol destul de bun...E vorba desigur si de rezistenta pe care ne-o da mostenirea genetica.
Exercitiul fizic, la persoanele care au o stare sanatate ce le permite efectuarea lui, aduce foarte multe beneficii. Intensifica circulatia sangelui, face sa creasca sensibilitatea la insulina, da o stare de bine, scade colesterolul rau s.a.
Alimentatia sanatoasa e foarte importanta la o persoana cu diabet si sigur isi va aduce beneficiile pe moment si in timp.
Evitarea zaharului rafinat ar fi un lucru bun, pentru ca aduce un aport de calorii goale care consuma mineralele din organism. Si totusi il prefer la hipoglicemii...Poate un zahar brun veritabil ar fi o solutie. De asemenea evitarea alimentelor rafinate in general.
Indulcitorii artificiali au nenumarate efecte negative. De exemplu acesulfam K in exces poate provoca scleroza in placi. Fructoza multa poate duce la cresterea trigliceridelor. Indulcitorii cu ol la sfarsit imbaloneaza . Un indulcitor natural ar fi cel din stevie dulce, dar nu merge in toate combinatiile. De exemplu cu gris mi se pare iaac. Merge acceptabil cu ceai, cu suc de fructe si morcovi e chiar buna, in limonada e cat de cat acceptabila. Probabil e o chestiune de obisnuinta.Atentie insa ca stimuleaza activitatea celulelor beta si la tipul unu de diabet nu e prea bine sa fie fortate aceste celule.
Dupa o perioada cand nu am mai consumat zahar mi s-a parut gretos, cu un miros chimic, iar ciocolata mi se parea ca un acid pe limba.
Multi dintre noi stim foarte bine care lucruri sunt sanatoase pentru noi, de admirat este cine are vointa si harnicia de a trai sanatos, fara sa faca din aceasta un chin zilnic, ci doar un stil de viata firesc, plin de bucurie.
joi, 9 ianuarie 2014
Ora 23 e ora 0...
Stim cu totii aceasta, de cand s-a dat ora inainte,( inainte s-a dat ?) asa se petrec lucrurile. Nu eram insa foarte convinsa ca diabetul meu ramane totusi pe ora veche,ca e mai conservator.
Aseara am venit cu un 138 la 22:30 dupa ce fusese 113 dupa masa . Cand actiunea rapidei a mai slabit, nu a mai acoperit o codita de CH digerati mai tarziu. Dar iata ca dupa ora 23 glicemia revine la 107 fara sa umblu la ea. Astfel m-am convins in sfarsit, dupa ce multa vreme doar am banuit, ca diabetul nu si-a dat ceasul inainte.
Era important sa aflu pentru a sti ce corectii sa fac noaptea, avand in vedere ca inainte, ora 4 venea cu acea crestere a resistentei la glicemie specifica diminetii. Astfel ora 3 devine acea granita invizibila a glicemiilor de dimineata. Prin urmare daca fac o corectie la ora 2:30 am pot se folosesc deja doza pentru dimineata, daca nu era data ora inainte trebuia sa folosesc doza pe jumatate, ora 4am fiind inca departe.
Astfel se explica de ce au am avut tendinta spre hipoglicemii dupa ora 11am sau cand am mancat si injectat seara dupa ora 20, si alte probleme cu hipoglicemii care s-ar rezolva respectand orele de masa si injectie, cu atat mai mult ca s-a schimbat ora.
ATENTIE! Cine vaneaza hipoglicemii de noapte la o anumita ora ar fi bine sa tina cont de ora schimbata.
Ieri au fost glicemiile ceva mai omenoase...sper sa le domesticesc in perioada urmatoare si sa depasesc teama hipoglicemiilor. Am avut in sfarsit o stare de bunadispozitie. Si analizele tatalui meu au iesit bine, nu are recidive , astfel ca nu face nici macar chimioterapie. Vom vedea peste 6 luni.
In curand voi merge la controlul de rutina al diabetului, saptamana viitoare mai precis. Intre timp va trebui sa fac analiza glicatei si adug un peptid C.
Aseara am venit cu un 138 la 22:30 dupa ce fusese 113 dupa masa . Cand actiunea rapidei a mai slabit, nu a mai acoperit o codita de CH digerati mai tarziu. Dar iata ca dupa ora 23 glicemia revine la 107 fara sa umblu la ea. Astfel m-am convins in sfarsit, dupa ce multa vreme doar am banuit, ca diabetul nu si-a dat ceasul inainte.
Era important sa aflu pentru a sti ce corectii sa fac noaptea, avand in vedere ca inainte, ora 4 venea cu acea crestere a resistentei la glicemie specifica diminetii. Astfel ora 3 devine acea granita invizibila a glicemiilor de dimineata. Prin urmare daca fac o corectie la ora 2:30 am pot se folosesc deja doza pentru dimineata, daca nu era data ora inainte trebuia sa folosesc doza pe jumatate, ora 4am fiind inca departe.
Astfel se explica de ce au am avut tendinta spre hipoglicemii dupa ora 11am sau cand am mancat si injectat seara dupa ora 20, si alte probleme cu hipoglicemii care s-ar rezolva respectand orele de masa si injectie, cu atat mai mult ca s-a schimbat ora.
ATENTIE! Cine vaneaza hipoglicemii de noapte la o anumita ora ar fi bine sa tina cont de ora schimbata.
Ieri au fost glicemiile ceva mai omenoase...sper sa le domesticesc in perioada urmatoare si sa depasesc teama hipoglicemiilor. Am avut in sfarsit o stare de bunadispozitie. Si analizele tatalui meu au iesit bine, nu are recidive , astfel ca nu face nici macar chimioterapie. Vom vedea peste 6 luni.
In curand voi merge la controlul de rutina al diabetului, saptamana viitoare mai precis. Intre timp va trebui sa fac analiza glicatei si adug un peptid C.
duminică, 5 ianuarie 2014
Cum puteti ajuta o persoana cu diabet
De obicei persoanele cu diabet se pot descurca singure in lupta lor pentru glicemii bune, insa sunt momente cand viata lor depinde de interventia prompta si corecta a celor din jur. Cand e vorba de cei din familie acestia sunt deja obisnuiti cu micile dar marile detalii ale diabetului si pot ajuta corespunzator.
Mai dificil este in situatia in care unui diabetic i se face rau pe strada. Stim cum sa il ajutam? Nu trebuie decat sa cunoastem cateva notiuni despre diabet pentrua salva o viata de om. Dar cati dintre noi cunoastem cate ceva despre diabet? Eu cel putin nu intelegeam nimic despre aceasta boala inainte de a ma intalni personal cu ea.
Persoanele cu diabet sunt oameni ca toti oamenii, problema lor este ca pancreasul nu mai produce suficienta insulina pentru a le mentine glicemia in valori normale, diabet tip 1, sau daca e vorba de diabetul tip 2 celulele nu sunt in stare sa mai raspunda corect la insulina datorita unor dereglari metabolice. Indiferent de tipul de diabet problema majora este imposibilitatea de a mentine glicemia in valori normale fara actiunea insulinei administrata injectabil sau fara medicamente hipoglicemiante.
Persoanele cu diabet au nevoie, ca toti oamenii, de principii nutritive care sa ii tina sanatosi printre care se numara si carbohidratii atat de importanti. Ei consuma o cantitate de carbohidrati, adica glucide, adaptata la necesarul lor zilnic, in functie de varsta, sex, activitate fizica, etc. asemenea unui om fara diabet (fara excesele cu care suntem multi obisnuiti). Pentru aceasta ei trebuie sa injecteze insulina ( despre cei care folosesc insulina voi scrie) la fiecare masa sau pentu a preintampina valorile mari ale glicemiei. situatia ideala este ca insulina sa intre in actiune in acelasi timp cu digestia alimentelor consumate.
Uneori, din diverse motive, insulina administrata este in plus si atunci glicemia scade mai mult decat trebuie, uneori periculos de mult. Daca hipoglicemia nu este foarte grava , persoana cu diabet va consuma singura zahar, glucoza, suc cu zahar, un fruct dulce sau alte glucide care intra repede( atentie fara grasimi, deci nu ciocolata) si in cateva minute se va simti din nou bine.
Daca glicemia scade foarte mult este posibil ca diabeticul sa devina confuz, sa comunice greu si chiar sa nu mai poata inghiti bine si in final sa cada in coma hipoglicemica. Daca cineva apuca sa va spuna ca are diabet, ca are hipoglicemie si trebuie sa ia ceva dulce, ajutati-l sa aibe la indemana acel dulce. Daca va cere un suc neaparat sa fie cu zahar. Nu va ganditi ca daca are diabet ii trebuie un suc light, cu zaharina. Ajutati-l sa ia glucidele respective, iar daca nu mai poate inghiti sau si-a pierdut deja constiinta nu ii administrati glucide, se poate ineca. Asezati-l pe o parte si chemati urgent ambulanta.
Mai rar, in cazul hiperglicemiilor mari, de durata poate aparea coma hiperglicemica. Respiratia celui bolnav miroase a mere coapte, datorita corpilor cetonici prezenti in sange. Chemati salvarea, dupa ce ati asezat bolnavul pe o parte.
La noi in tara nu exista glucagon , o injectie care administrata de cei din jur poate salva viata persoanei cu diabet in caz de hipoglicemie severa. Normal ar fi ca acest medicament sa fie primit pe reteta alaturi de insulina. sau macar sa existe in farmacii pentru a putea fi cumparat. De asemenea nu se gasesc nici bratari medicale, care sa atraga atentia celor din jur asupra bolii de care sufera pesoana respectiva in caz de pierdere a cunostintei. Si daca porti o asemenea bratara oare va fi citita?
In rest ajutati persoana cu diabet printr-o atitudine plina de bunavointa, respectandu-i micile tabieturi care fac parte din autocontrolul zilnic al diabetului: teste de glicemie, injectii cu insulina, gustari, mese la anumite ore. Daca nu suportati sangele intoarceti capul in alta parte. Daca isi face injectie nu considerati ca se drogheaza. Nu va mirati ca mananca toata ziua. Nu va mirati ca mananca si dulciuri, uneori are nevoie. Nu puneti intrebari incomode, gen: Si o sa faci toata viata insulina? Sau ai voie sa mananci asta? Ai voie si tu tort?
Nu spuneti lucruri de genul: Am avut si eu o matusa care a murit anul trecut de diabet si careia i s-a amputat un picior. Sau unchiul B a orbit din cauza diabetului. Sau inseamna ca e grav daca faci insulina. Sau, iar testezi, mai devreme ai facut deja asta! Sau ai facut diabet din cauza ca ai consumat prea mult dulce? Nu faceti confuzia intre tipurile de diabet, unde nu stiti detalii mai bine fiti rezervati decat sa gafati cu cine nu trebuie.
O persoana cu o boala cronica poate fi foarte sensibila si nu este frumos sa o raniti. Oferiti cat mai mult suport moral si creati conditiile necesare de care are nevoie cel suferind.
Mai dificil este in situatia in care unui diabetic i se face rau pe strada. Stim cum sa il ajutam? Nu trebuie decat sa cunoastem cateva notiuni despre diabet pentrua salva o viata de om. Dar cati dintre noi cunoastem cate ceva despre diabet? Eu cel putin nu intelegeam nimic despre aceasta boala inainte de a ma intalni personal cu ea.
Persoanele cu diabet sunt oameni ca toti oamenii, problema lor este ca pancreasul nu mai produce suficienta insulina pentru a le mentine glicemia in valori normale, diabet tip 1, sau daca e vorba de diabetul tip 2 celulele nu sunt in stare sa mai raspunda corect la insulina datorita unor dereglari metabolice. Indiferent de tipul de diabet problema majora este imposibilitatea de a mentine glicemia in valori normale fara actiunea insulinei administrata injectabil sau fara medicamente hipoglicemiante.
Persoanele cu diabet au nevoie, ca toti oamenii, de principii nutritive care sa ii tina sanatosi printre care se numara si carbohidratii atat de importanti. Ei consuma o cantitate de carbohidrati, adica glucide, adaptata la necesarul lor zilnic, in functie de varsta, sex, activitate fizica, etc. asemenea unui om fara diabet (fara excesele cu care suntem multi obisnuiti). Pentru aceasta ei trebuie sa injecteze insulina ( despre cei care folosesc insulina voi scrie) la fiecare masa sau pentu a preintampina valorile mari ale glicemiei. situatia ideala este ca insulina sa intre in actiune in acelasi timp cu digestia alimentelor consumate.
Uneori, din diverse motive, insulina administrata este in plus si atunci glicemia scade mai mult decat trebuie, uneori periculos de mult. Daca hipoglicemia nu este foarte grava , persoana cu diabet va consuma singura zahar, glucoza, suc cu zahar, un fruct dulce sau alte glucide care intra repede( atentie fara grasimi, deci nu ciocolata) si in cateva minute se va simti din nou bine.
Daca glicemia scade foarte mult este posibil ca diabeticul sa devina confuz, sa comunice greu si chiar sa nu mai poata inghiti bine si in final sa cada in coma hipoglicemica. Daca cineva apuca sa va spuna ca are diabet, ca are hipoglicemie si trebuie sa ia ceva dulce, ajutati-l sa aibe la indemana acel dulce. Daca va cere un suc neaparat sa fie cu zahar. Nu va ganditi ca daca are diabet ii trebuie un suc light, cu zaharina. Ajutati-l sa ia glucidele respective, iar daca nu mai poate inghiti sau si-a pierdut deja constiinta nu ii administrati glucide, se poate ineca. Asezati-l pe o parte si chemati urgent ambulanta.
Mai rar, in cazul hiperglicemiilor mari, de durata poate aparea coma hiperglicemica. Respiratia celui bolnav miroase a mere coapte, datorita corpilor cetonici prezenti in sange. Chemati salvarea, dupa ce ati asezat bolnavul pe o parte.
La noi in tara nu exista glucagon , o injectie care administrata de cei din jur poate salva viata persoanei cu diabet in caz de hipoglicemie severa. Normal ar fi ca acest medicament sa fie primit pe reteta alaturi de insulina. sau macar sa existe in farmacii pentru a putea fi cumparat. De asemenea nu se gasesc nici bratari medicale, care sa atraga atentia celor din jur asupra bolii de care sufera pesoana respectiva in caz de pierdere a cunostintei. Si daca porti o asemenea bratara oare va fi citita?
In rest ajutati persoana cu diabet printr-o atitudine plina de bunavointa, respectandu-i micile tabieturi care fac parte din autocontrolul zilnic al diabetului: teste de glicemie, injectii cu insulina, gustari, mese la anumite ore. Daca nu suportati sangele intoarceti capul in alta parte. Daca isi face injectie nu considerati ca se drogheaza. Nu va mirati ca mananca toata ziua. Nu va mirati ca mananca si dulciuri, uneori are nevoie. Nu puneti intrebari incomode, gen: Si o sa faci toata viata insulina? Sau ai voie sa mananci asta? Ai voie si tu tort?
Nu spuneti lucruri de genul: Am avut si eu o matusa care a murit anul trecut de diabet si careia i s-a amputat un picior. Sau unchiul B a orbit din cauza diabetului. Sau inseamna ca e grav daca faci insulina. Sau, iar testezi, mai devreme ai facut deja asta! Sau ai facut diabet din cauza ca ai consumat prea mult dulce? Nu faceti confuzia intre tipurile de diabet, unde nu stiti detalii mai bine fiti rezervati decat sa gafati cu cine nu trebuie.
O persoana cu o boala cronica poate fi foarte sensibila si nu este frumos sa o raniti. Oferiti cat mai mult suport moral si creati conditiile necesare de care are nevoie cel suferind.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)