miercuri, 31 decembrie 2014

Am 2 anisori...de blogareala

                Va doresc  La multi ani tuturor! In noul an sa aveti multe bucurii, sa fiti puternici in momentele dificile si acestea sa fie putine, sa va bucurati de familia frumoasa pe care o aveti, sa fiti sanatosi ca sa puteti sa le faceti pe toate cu voiosie !
            Anul care a trecut am scris mai putin pe blog , insa cred ca acest lucru se poate remedia anul viitor.
            2014 a fost  foarte plin si destul de dificil pentru mine. O lucrare grea si contratimp cu tensiuni in familie, boala si apoi moartea tatalui meu , glicemii mari date de stres. Dar...trebuie sa recunosc ca nu au fost putine nici lucrurile placute pe planul diabetului: achizitionarea Dexcomului si comfortul dat de folosirea acestuia, aprobarea dosarului pentru pompa de insulina care spre surprinderea mea nu a necesitat interventii financiare, pe care oricum nu intentionam sa le fac. Bine, ramane de vazut daca intru in posesia acestei pompe. Deocamdata astept sa aduca marfa la farmacia spitalului si sa sper ca nu exista cine stie ce piedici .
                Un alt lucru bun este multimea de informatii furnizate de experienta cu Dexcom.
                O mare bucurie este ca m-am incris pe grupul Noisidiabetul unde la orice ora gasesti pe cineva care sa raspunda la te miri ce intrebare, uimire, nedumerire si dai garantat de privighetori de noapte care controleaza glicemii , iar in paralel stau pe Facebook.
                Am primit in dar si ace de pen, ca sa vezi ce bucurii ciudate au oamenii cu diabet! Ooo, multe ace, sa ma intep cu ele fara durere!
                 Anul acesta am facut consultatie la d-na doctor Mihaela Vlaiculescu si am participat la doua intalniri cu mamici si copii. Minunate momente.
                Am aflat in 2014 ca exista Night Scout care a devenit astfel un proiect de implinit pentru ianuarie 2015. Dati cautare pe Google. Merita. Mai este si grupul de pe Facebook   CGM in the Cloud. Merita urmarit.
                O alta bucurie a fost rezovarea partiala a problemei hiperglicemiilor de stres cu Bucuros si relaxat de la Dacia Plant (antistres pe romaneste), care nu dau somnolenta sau dependenta dar imi calmeaza cu 50% hiperglicemiile de stres.
                De asemenea o nesperata redresare a glicatei cu 0,9 mai buna intr-o singura luna.
                Poate au fost multe alte bucurii, reusite si mici victorii zilnice cu care nu ma laud , ci doar vreau sa spun ca exista si impliniri in viata cu diabet. 
                 Pentru anul 2015 sper sa fiu purtatoare fericita a pompei de insulina. Vreau si trebuie sa pun ordine pe plan culinar. In ultima vreme nu mai aveam nici un program. Vreau sa am glicate in tinte. Si sa pastrez tot ce este deja bun. Aaa , si sa fac mai mult sport, a se citi sa fac sport. Si sa mai scriu pe bloguri. Mai multa ordine in viata ca sa fie timp de toate. 
               In linii mari cam atat. Va doresc tuturor sa aveti spor in toate cate va sunt bune! La multi ani 2015!

vineri, 7 noiembrie 2014

Despre Dexcom (1)

                Este mult mai bine de cand Dex a intrat in viata mea. Obisnuiesc sa spun ca este ca si cum pe trei sferturi nu as mai avea diabet. 
         Teama hipoglicemiilor pe care nu le mai simteam defel devenise insuportabila.
          Degetele aveau bataturi de la atatea testari si uneori trebuia sa ma intep si de 5 ori pana reuseam sa scot stropisorul de sange.
          Nu puteam sa ma odihnesc dupa pranz fara teama de a avea vreo hipoglicemie in somn. 
          Trebuia sa astept 2 ore dupa insulina rapida ca sa ma pot odihni.
          Hipoglicemiile in oras erau cu atat mai mult neplacute pentru ca trebuia sa ma spal pe degete si sa testez de cate ori era nevoie.
          Era nevoie de testari suplimentare pentru a observa trendurile  glicemiei ,cele atat de pretioase.
          Probabil ca fara Dexcom as fi incercat in continuare sa ma descurc cumva, insa acum daca ar fi sa nu il mai am mi-ar fi teribil de greu pentru ca m-am obisnuit sa am un asistent al diabetului meu. Si pentru ca nu se stie niciodata cum vor decurge lucrurile, bine ar fi sa invat cat mai multe despre specificul propiului diabet si despre modul in care diversi factori imi influenteaza glicemiile. 
          Primele glicate cu Dexcom au fost...mai mari si ma asteptam la acest lucru. Pentru ca am evitat hipoglicemiile. Dar cu atat mai mult o glicata fara hipoglicemii mari este mai pretioasa pentru sanatate, si poate fi o victorie stralucita. :-)
           

duminică, 3 august 2014

Sterg praful de pe blog

              Sunt foarte obosita si scriu pe blog doar ca sa sterg praful de pe el. As vrea sa scriu un review la Dexcom dar mi-e prea somn.
              In ultima vreme am avut glicemii destul de mari pe baza de stres si de cateva zile ma bucur de glicemii foarte bune. 
             Am fost miercuri la o consultatie la doamna doctor Mihaela Vlaiculescu si am prins elan. Consultatia m-a impresionat foarte mult pentru ca ma putut discuta in liniste si am primit raspunsurile cautate.
            Am de obtinut glicemii bune luna aceasta pentru a rezolva misterul unei glicate mai mari decat indica media aritmetica a glicemiilor din ultimele luni. Desi aritmetic ar trebui sa am glicata 5,9 eu o am 7,4...mister mare. Singura explicatie ar fi ca am stat ore bune pe glicemii peste 200 si chiar daca media zilei a fost 140 in acea perioada, m-am glicat. Nu imi place deloc aceasta situatie pentru ca sotul meu si cu mine ne mai dorim un bebe...
             Solutia salvatoare  pentru a scapa de hiperglicemii a venit uitandu-ma pe geam. Intr-o dimineata de acum trei zile m-am trezit pe la 6  si m-am apucat de lucru. Dupa un timp m-am uitat pe fereastra si am vazut un nene care pedala la bicicleta de fitness din micul parculet de copii de vis- a -vis de blocul nostru. Mi s-a aprins becul. M-am echipat si m-am dus de am lucrat la cele trei aparate de fitness cam 20 minute, pana au venit cei de la spatiu verde sa faca curat in parc , facand astfel praf si miros de motorina arsa de la suflanta de frunze.
             Ei , acele minute de sport m-au inveselit si mi-au dat un tonus foarte bun toata ziua , in care, in sfarsit nu am mai avut hiperglicemii dupa atata vreme de chin. Si pana in ziua de astazi bune au ramas glicemiile. (3 zile) 
             In a doua zi am facut cam 30 minute, insa mi-a crescut glicemia pe moment la 170 apoi a mers bine toata ziua. Cred ca a fost din cauza dezhidratarii, pentru ca nu am mai baut apa inainte de exercitii .
             Sunt in continuare incantata de Dexcom. Sunt la al treilea senzor, mai precis in a 42-a zi. Dupa ce in a 5-a zi m-a stresat cu semne de intrebare persistente, incat putin a fost sa nu il scot, insa i-am dat restart si a fost bine. In a 33-a zi mi-a dat semne de intrebare in perioada cu placinta dinaintea dublei calibrari de (re)start. Tocmai am umezit plasturele cu alcool izopropilic pentru a scoate senzorul, cand baz-baz mi-a cerut calibrarea. I-am dat si a mai mers impecabil inca o saptamana. Ei, acum ca l-am laudat  sper sa mai mearga. Nu sunt zgarcita, dar daca merge perfect de ce sa il scot...
            Am marit doza de Lantus la 13 u pentru ca nu mai ieseam la capat cu hiperglicemiile. Astazi cred ca am fost de 12, dar m-am descurcat si cu 13u, fara hipoglicemii urate, doar de bun simt . Cred ca voi ramane cu aceeasi doza si maine. Ramane loc pentru fructe :-) La inceputul anului aveam 9-10 u de Lantus.
            Postarea aceasta ar fi mers pe Jurnal de diabet, dar acum o las aici.
          Glicemii bune tuturor si o vara frumoasa in continuare!
            
              

joi, 3 iulie 2014

Sa nu uit...

        Nu prea mai am timp nici macar sa deschid laptopul d"apoi sa scriu pe blog. Am scris in mintea mea si ca sa nu uit pun aici ce as vrea sa mai postez:

  •  Ceva despre insulina bazala in general despre cum poate completa actiunea rapidei la mese.
  • Un rewiev la Dexcom g4
  •  Ceva despre ce nu imi place sa aud ca dulcinica.
  •  Despre cum e cu Dexcom in lume.
  •  Despre cum este sa fii mamica cu diabet.
  •  Despre ce s-ar putea face pentru cei care au diabet.
  •  Despre bratara de SOS diabet.
  •  Despre cum ne alegem glucometrul.
  •  Despre Pendiq.
  •  Despre hipoglicemiile nocturne si pompa de insulina.
  • Despre cum ne pregatim pentru  consultatia de 3 luni 
  • Despre depresia dulce
  • Despre Your diabetes may vary
  • Despre pompa de vis
  • Cateva zvonuri din lumea diabetului
  • Un curriculum vitae al diabetului meu
  • Un caz trist, mai sunt si din acestea din pacate...
  • Despre dulcea nepasare
  • Tipul 1 tipul 2 ce-au de-a face amandoi
  • Despre drepturile persoanei cu diabet si obligatiile...
  • Cu diabetul in spital
  • Vara cu diabet
  • Ce e frumos cu diabet, adica partea plina a paharului.
  • Low carb si riscul de hipoglicemie
  • Daca insulina ingrasa
    Sper sa reusesc sa mai postez, macar o data pe saptamana. Imi face placere sa scriu pe blog si ma motiveaza sa am glicemii bune. Cand nu sunt prezenta aici ma tin de prostii, am glicemii mari, sunt stresata , am probleme. Glicemii bune tuturor si o vara cu bucurii!
                                Betica

O veste buna

              Nu vreau sa fac reclama, insa am aflat si am si trecut la fapte, ca farmaciile Dona au pana in noiembrie 2014 o campanie de testare gratuita a glicatei. Conditia este sa ai card de fidelitate Diabet Dona si probabill sa ridici insulina de la ei ca sa vada ca esti diabetic. Primesti un Voucher cadou cucare mergi la un laborator Graal. Detalii aici . Daca esti diabetic tip 1 ai dreptul sa faci gratuit aceasta analiza o data la trei luni pe durata campaniei.
            O prietena mi-a spus de aceasta campanie si am intrebat la farmacia de dupa colt insa nu stiau nimic. Doar unele farmacii Dona participa la acest program.
        Am vrut sa anunt acest lucru pentru ca au mai fost astfel de campanii si in trecut  si mi-a parut tare rau ca nu am stiut si eu. Vodafone a dat teste de glicemie, de ex.
        Asa ca sunt posesoarea unui voucher  pe care il voi folosi saptamana viitoare. Mai ales ca ultima analiza pe care am facut-o la Synevo... cred 100% ca e gresita. Mi-a iesit 7,5 . Ma asteptam la 5,7. Dupa glicemiile mari pe care le-am avut de atunci ma astept la 6- 6,3.

Un semnal de alarma

                S-a pus praful  pe blog de cand nu am mai scris. In ultima vreme am fost exrem de ocupata sa acopar gaura din buzunar produsa de achizitionarea Dexcomului.
          Odata cu al al doilea senzor am deschis sezonul de hiperglicemii legate mai ales de stres... Primul senzor a tinut 33 de zile si a fost foarte precis pana in ultima clipa. Banuiesc ca are legatura cu glicemiile perfecte de care m-am bucurat in acele 33 de zile, pe care le consider un dar
          Al doilea senzor nu a vrut sa dea mai mult de 14 zile si l-am inteles pentru ca l-am chinuit cu hiperglicemii continue, cred ca media de 200... Acum sunt la al treilea senzor care se afla in a 11 -a zi. Am avut un mic incident cu acesta din urma. In a 5-a zi mi-a dat semne de intrebare, dupa aprox o ora clepsidra, apoi iar semne de intrebare. I-am dat restart si de atunci e bine. Cred ca l-am bagat in ceata prin faptul ca nu i-am dat calibrarea ceruta vreme de trei ore sau mai bine. Nu eram curata deloc pe maini si fiind in oras am asteptat sa ajung acasa ca sa testez. 
           Ieri am fost sa iau reteta de insulina si pe cand imi asteptam randul am tras cu urechea la o conversatie care se auzea la cativa metri distanta, intre doua persoane cu tip 2. Prima povestea prin ce a trecut :-) ca a avut o hipoglicemie de 60-70  si ca a luat dulce si a ajuns la 300...Cealalta persoana descria cum a avut o hipoglicemie de 21, daca am auzit bine, dupa injectarea Lantusului, cam la o ora. Am identificat imediat cauza, nefiindu-mi deloc necunoscuta pentru ca e sursa hipofobiei mele de care se pare ca nu scap usor...
           Tot zilele trecute vorbeam la telefon cu o mamica de dulcinel si imi povestea o situatie asemanatoare...
            SEMNALUL DE ALARMA consta in faptul ca insulina bazala, oricare ar fi ea, daca e injectata din greseala intr-un vas de sange poate duce RAPID la hipoglicemie grava. Actioneaza ca o insulina rapida, injectata in vena...Deci mai rapid decat rapida.
Daca mai punem la socoteala ca numarul de unitati e adeseori cu mult mai mare decat cel al rapidei de la mese si faptul ca poate nu mancam fiindca e bazala, situatia e deosebit de grava.
           Partea buna e ca acest lucru ar trebui sa se intample foarte rar...Putem injecta din greseala intr-un mic vas de sange sau se mai poate intampla, mai degraba sa strapungem un vas de sange dar sa nu injectam direct in el, iar insulina bazala sa treaca doar partial in sange prin vasul perforat. In acest caz hipoglicemia nu e la fel de grava.
           Ce putem face? In afara de folosirea unui ac adecvat, mai scurt daca e cazul, de facerea pliului, si studierea pe picior a hartii cu vene, am gasit o solutie foarte buna pe un forum ,  pe care am avut prilejul sa o aplic saptamana trecuta cand dupa ce am scos acul a aparut mult sange!!! 
          Am tinut apasat cu un deget tesutul timp de 5 minute si ochii pe Dexcom desigur. Intre timp am solicitat glucoza si glucagon scos din frigider. Cu prilejul acesta i-am explicat sotului si cum se foloseste Glucagonul. Nu a scazut glicemia si am rasuflat usurata. Nu stiu daca am injectat in vas, in mod sigur daca as fi facut aceasta ar fi ajutat putin sau deloc acest procedeu caci insulina s-ar fi dus cu viteza sangelui...Procedeul respectiv poate ajuta macar la prevenirea vanataii aferente strapungerii unui vas. Cred ca e de ajutor garantat daca e vorba de perforarea unui vas dar fara a injecta direct in el. Insa cine stie ce se intampla in varful acului...De aceea,  un alt semnal de alarma pe care vreau sa il ridic este faptul de a folosi carbohidratii adecvati acestei situatii de urgenta.        Fructele si alte dulciuri intra mai greu. Glucoza sau cel mult zaharul sunt cele mai rapide. Si in cantitati maricele... Daca glicemia scade extrem de mult in 5 minute e cazul de foarte multa glucoza. Deci testare la cel mult 5 minute distanta . Mie mi-au fost necesari 100 de ch cand am patit-o prima data si dupa o ora aveam glicemia 45...Sunt adult si am nevoie de mai mult.
        Sunt bune si sucurile dulci, dar sa fie cu zahar , nu cu fructoza, pentru aceasta situatie.
         Dupa un astfel de episod apare desigur hiperglicemia de contrareglare dar si cea data de faptul ca Lantusul, bazala , s-a dus...
         Consider ca o hiperglicemie nu te omoara, dar o hipoglicemie te ameninta serios. Si cate hiperglicemii nu avem dupa mese... Prefer sa imi salvez viata . Daca ar fi sa iau 15 CH si sa astept traditionalele 15 minute ca sa vad ce se intampla cred ca as putea cadea in coma.
         Cam asta e tot. Bineinteles ca fiecare situatie si fiecare om e unic, dar sa nu uitam cate hiperglicemii avem dupa masa. Ar fi pacat sa o patim din greseala. Iar procentajul de supravietuire daca insulina intra chiar direct in sange , cum probabil am patit prima oara, e infiorator de mic. Nu spun. 
          Mai ramane de vazut cum se scapa de fobia legata de injectarea aceasta accidentala . In fiecare dimineata inainte de a injecta Lantusul studiez cu cea mai mare atentie harta vaselor mari de sange care mi se vad prin piele. Si a celor imaginare care poate trec prin dreptul acului.
           
           

vineri, 23 mai 2014

Un blog minunat, Tightrope Tango

                    Sunt foarte foarte incantata de un blog pe care l-am descoperit de curand. Se numeste Tightrope Tango si este blogul unei mame de fetita cu diabet. Cu mult talent literar, intr-o engleza foarte eleganta, Michelles Gonzales isi exprima sentimentele pe care le are in legatura cu fata sa mai mica si diabetul. Apare si un al treilea personaj, Scout, care este nedespartit de Sarah fetita dulce, un fel de CGM ...
                    Michelles este un suflet de o mare delicatete si ca orice mama isi iubeste enorm copila si ar face orice ca diabetul sa nu-i rapeasca nimic din bucuria copilariei.
                    Iata link-ul:Tightrope Tango

marți, 13 mai 2014

Diabetul tip 1 la adult

               Sunt si eu unul (una) dintre adultii cu diabet tip 1 din Romania. Ma refer aici la persoanele care au capatat acest tip de diabet dupa varsta de 25 de ani sa zicem. Cand nici nu te astepti la asa ceva. Eu l-am facut la 32 de ani. Casatorita de 3 ani, inca fara copii a fost o surpriza mare.
              Impactul a fost dur la intalnirea cu diabetul. Gandul ca e pentru toata viata te copleseste. Framantarile in ce priveste viitorul familiei sunt grele. Oare poti avea copii? Oare se transmite? Teama de complicatiile pe care cei din salon le aveau din belsug te da gata. Nu iti vine sa crezi ca tie ti se intampla aceasta. Si totusi....
             Lucrurile au mers mult mai lin. M-am imbolnavit si de optimism odata cu diabetul. Mi-am recapatat puterea pe care mi-o pierdusem cu totul in lunile, anul sau cat o fi fost in care nu stiam ca am diabet. Imbolnavit de diabet suna cam dur. Am diabet, este al meu si numai al meu si nu mai pleaca de la mine...Sau poate , cine stie...
           Nu stiu daca e mai greu sa faci diabet copil sau cand esti adult. Mi-a fost cel mai greu ca mi-a schimbat viata. Imi placeau si mie dulciurile teribil si inca imi mai plac, desi uneori nu le mai suport. Cred ca daca ceva e intr-adevar mai greu la adult decat la copil este faptul ca trebuie tu si numai tu sa iti porti de grija din prima clipa si pana la sfarsitul vietii. Sa calculezi, sa testezi sa dozezi insulina, sa , sa. Bine, iti sunt alaturi cei dragi, dar munca propriu zisa de autocontrol o faci singur, fara pauza, zi si noapte.
            Avantajul este ca iti poti purta de grija cum doresti, decizi pentru tine insuti. Cand esti copil vei mosteni o sanatate asa cum au reusit parintii sa ti-o pastreze prin mari eforturi. Si sper ca toti copii cu diabet sa aiba parte de o ingrijire foarte atenta, pentru a ajunge adulti sanatosi. Teama de hipoglicemii ii poate determina pe parinti sa ii tina pe copilasi pe valori mult prea mari, care in timp, pot avea repercursiuni...
           Din fericire au aparut tot felul de unelte care ajuta la buna gestionare a diabetului: glucometre performante, CGM-uri, demipenuri etc.
            Astazi diabetul este ca un membru al familiei noastre, un fel de bebelus plangaret care necesita multa ingrijire. Sotul e specialist in tainele diabetului, bebe mare stie sa isi faca insulina in burtica, fara ac desigur cu un pen de Lantus gol... si ravneste macar sa puna mana pe Dexcom. A observat chiar ca mami are un gandac gri pe mana si cred ca planuieste cum ar putea sa pipaie si acest detaliu pentru a rezolva misterul. Sper din tot sufletul sa nu aiba nevoie vreodata de aceste obiecte.
           Un alt aspect dificil cand ai tipul 1 este ca esti  pus laolalta  cu  tipul 2 si de multe ori nu ai parte de informatii detaliate pe specificul tipului 1 de diabet. Cred ca ar fi tare bine sa fie medici separati pe fiecare tip de diabet  .
            Nu are importanta cui ii este mai greu in toata treaba aceasta, important este  sa nu ne lasam dominati de diabet,  sa stim sa tinem sub control lucrurile.
             Un diabet pus la punct, pastrat in tinte, va face mai putine probleme si celui in cauza si familiei sale. Si atentie, Stat Roman, presupune si mai putine cheltuieli pentru dumneata pe viitor. Asa ca fa bine si mai da cateva teste in plus, macar femeilor gravide cu diabet...E vorba si de sanatatea viitorului cetatean care se va naste. Iar de multe ori femeia gravida cu diabet nu poate sa isi  continuie munca pe perioada sarcinii datorita conditiei sale speciale.
            Testele sunt vitale in sarcina si sunt tare multe pentru ca dozele de insulina se ajusteaza tot tipul iar situatiile care apar sunt neprevazute, impunand testarea deasa. Si nu sunt prea multe femei gravide pe insulina. Asa ca nu ar strica sa primeasca si ele cateva teste gratuite in plus...
            Fiecare om este unic  si are modul sau de a reactiona si de a trai cu diabet. Pentru mine consider ca a fost o experienta de viata constructiva dar nu as zice nu sa scap candva de diabet. Pana una alta m-as bucura sa am glicemii bune si un diabet...fara complicatii.
            
            
          

duminică, 11 mai 2014

A venit Dexcom G4

             Saptamana aceasta un mare vis al meu a devenit realitate: am CGM, Dexcom G4. A venit marti , receiverul si transmiterul apoi senzorii a doua zi. Vineri seara am inceput sa port senzorul. Sunt absolut incantata de sistem.
             Efortul financiar a fost mare, dar nu se mai putea fara CGM. Teama hipoglicemiilor pe care de mult timp nu le mai pot percepe ma macina prea mult. Si de ar fi fost doar atat, riscul de a face hipoglicemie fara sa simt era cat se poate de concret si dovedit, prin neplacute situatii in care nu am simtit glicemii foarte mici.
             Si pentru ca ne mai dorim un copil chiar nu avem de ce sa ne para rau ca am luat acest gadget pentru diabet, acesta fiind principalul motiv pentru care l-am cumparat.
             Ei bine, sunt mai incantata de el fata de cum ma asteptam. Iata cateva motive:

  • nu m-a durut absolut de loc inserarea senzorului. E foarte bine gandit. Harponul amenintator de unica folosinta cu care se insereaza senzorul doar pare fioros (si ce ditamai acul ascunde in interior, l-a studiat sotul meu)
  • nici nu simt ca-l am pe brat , caci acolo l-am plantat, ( multumesc Ioanei si sotului ei, care mi l-a inserat)  
  • acuratetea a fost neasteptat de buna chiar din primele ore ,20 mg/dl diferenta fata de glucometru   -ce-i drept l-am calibrat de mai multe ori, daca tot am testat si cu glucometrul  
  • display-ul e prietenos si usor de urmarit
  • si nu in ultimul rand, chiar aduce comfortul enorm al eliberarii de o mare grija, a se citi teama: aceea a hipoglicemiilor, si de ce nu grija de a urmari trendurile.
  • astazi, a doua zi, chiar a fost chit pe chit cu glucometrul, hai cu 2-3 puncte diferenta, dar si glucometrul ar da fata de el insusi diferente, la testari consecutive  
  • alarmele sunt usor de sesizat , dar in acelasi timp discrete, adica beep -beeep si apoi te lasa in pace, insa m-au trezit din somn, ceea ce m-a bucurat. Am sarit la primul beeep. Se pot regla ca intensitate si ca mod de atentionare.
      Sper ca experienta sa fie placuta in continuare si sa ma tina cat mai mult senzorul. Daca se va intampla acest lucru, voi iesi mai ieftin cu Dexcom decat cu multimea de teste pe care eram nevoita sa le fac. Bine, exceptand costul initial al sistemului, care sa zicem ca s-ar amortiza numai daca m-ar tine mult timp, 3-4 ani.
     Degetele mele sunt extrem, extrem de fericite pentru ca nu mai aveau nici un peticut bun de intepat, fiind captusite cu bataturi de la multimea intepaturilor pe carre le-au suferit. Le voi intepa doar pentru calibrare, care se face de doua ori pe zi, si poate la o eventuala hipoglicemie mai serioasa pentru a fi sigura ca e asa. 
      CGM-ul nu inlocuieste glucometrul , e specializat pe trenduri. La cat de precise sunt rezultatele din a doua zi cu senzor sunt tentata sa ma bazez pe CGM si inainte de insulina.
      Scriu in graba, pentru a pregati masa de seara. Pe blogul Jurnal de diabet voi posta mai detaliat experienta mea cu Dexcom, Dex . 

marți, 6 mai 2014

Greseli, gafe si alte cele

                In cei trei ani si jumatate de diabet nici macar o singura zi nu a fost identica cu cealalta in privinta autocontrolului, de fiecare data trezindu-ma in fata a tot felul de decizii mici sau mari. Nu au lipsit nici greselile, gafele, problemele. Pe multe le-am si uitat, dar iata cateva mici lucruri care condimenteaza viata unei persoane cu diabet la bord:
                 Ideea acestei postari mi-a venit in urma cu doua zile cand m-am dus in hipermarchet cu euro in ideea de a-i schimba si a face cateva cumparaturi. La plecare sotul mi-a zis sa nu mai iau dulce cu mine pentru ca imi pot cumpara din magazin la nevoie. Urmarea cred ca e usor de ghicit... Era inchis automatul de schimbat valuta asa ca... Afara ploua cu gheata, oare? sau oricum torential foarte, iar eu patrulam prin magazinul devenit muzeu din lipsa banilor autohtoni. Bine ca nu am facut hipoglicemie, aveam 125. Dar daca faceam? Concluzia a fost clara, niciodata nu ma voi baza pe surse nesigure de dulce, voi lua cu mine ce imi trebuie. Ce-i in mana nu-i minciuna.
                Tot in magazin, a doua zi dupa ce am reusit sa schimb banii, am vrut sa testez la un moment dat si cand am deschis gentuta glucometrului acesta era acoperit pur si simplu de multimea testelor folosite care au iesit din buzunarelul interior al acestuia. Iesise pana si servetelul plin de stropisori de sange de care ma sterg dupa testari. Concluzia : mai arunca si tu testele acelea folosite.  Uneori mi s-au imprastiat si pe jos. 
               Ca tot veni vorba de magazin, hipermarket de fapt, in primul an de diabet, nu stiu de ce, am avut nevoie sa tratez o hipoglicemie la cumparaturi. Ori nu aveam suficient dulce la mine ori  am poftit altceva. Cred ca prima varianta, dat fiind ca am optat pentru niste nu prea gustosi biscuiti populari. M-am gandit ca fiind vrac suma va fi scrisa pe punga si nu voi  trisa cu nimic platind la casa. Decat sa ma duc cu un produs inceput, am preferat sa fie o punga de vrac pe care sa o innod dupa aceea.
             Zis si facut. Doar ca nu am fost atenta sa ma dau mai intr-o parte. Asa ca nu stiu cum m-am trezit cu un ditamai body-guardul  spunandu-mi ca nu am voie sa consum produse neplatite si daca vreau sa mananc sa merg cu el la casa , sa platesc si apoi pot sa imi termin cumparaturile. I-am explicat ca am diabet si am o hipoglicemie care daca nu e tratata imediat poate duce la coma.
             Cand a auzit de cuvantul coma a dus telefonul la ureche si a intrebat daca sa cheme salvarea. I-am zis ca nu e nevoie, trebuie doar sa mananc din biscuiti si apoi imi trece si pot plati. La care el nu si nu, ca sa cheme salvarea sau sa merg cu el la casa. I-am explicat ca acele cateva minute conteaza, dar nimic. Eu m-am maniat tare in sinea mea, imi venea sa plang , iar simptomele hipoglicemiei cresteau. Pe vremea aceea eram foarte sensibila la 60, iar la 55 deja aveam palpitatii, transpiratii si tot alaiul de simptome.
             Pana la urma m-am dus cu el tremurand de frustrare si hipoglicemie, am platit si apoi am mancat din insipizii biscuiti in timp ce dupa un raft careva bea de zor dintr-un iaurt de fructe pe care tare mi-e teama ca nu il platea dupa golire. Dar nu asta conteaza, cat faptul ca m-a durut inima de piatra a acelui om si nestiinta in ale diabetului. Acasa am ajuns cu glicemia de 240, pe care pe vremea aceea o faceam  doar cand ma stresam. In rest nu prea depaseam 190, avand inca destul peptid C. Aceeasi concluzie ca la faza cu euro: dulce la purtator, eventual cu stampila pe el, proprietate client.
             Altadata am testat in magazin si nu mi se oprise sangele din deget si atunci cand m-am uitat la o sunca vidata am mazgalit cu sange ambalajul acesteia. Iac. Sau cand m-am dus la casa am observat ca am pe un deget ditamai pata de sange uscat. M-am ferit sa nu se vada.
             Altadata m-am dus la parintii mei in vizita, in alt cartier si am constatat ca aveam penul de rapida gol...
             Sau am pus stramb capacelul acului de pen si s-a strambat acul nemaiavand  dupa aceea cum sa mai injectez, eu fiind in oras. Si de unde sa iei ace de pen daca nu le ai cu tine? Nici acum nu iau ace cu mine dar, poate ar fi bine. Nu mai pun stramb capacul dar daca il scap pe jos in murdarie?
           Ori m-am intepat cu acul de pen care a strapuns capacelul pus stramb , maama ce durere, aproape sub unghie m-am intepat.
            Asta e tare: Cand m-am dus sa vad ce frigidere sunt la Media gallaxy tocmai la iesire cand mi-am pus geaca pe mine, s-a a auzit un fassssss si pe jos a plouat cu mult zahar. Aveam in buzunar zahar pus intr-un tub de vitamina C si nefiind pus bine capacul zaharul si-a facut loc printr-o capsa tip gaura decorativa de la buzunarul gecii. Nu a vazut nimeni, dar probabil ca nu si-au explicat ce cauta zaharul acela pe jos.
           Odata am intrat in vorba cu o doamna din magazin care isi facea si ea cumparaturile. Discutia se lungise deja prea mult , copilul ma astepta acasa, si ca fapt divers i-am zis , bine, va las, mai ales ca ar fi bine sa testez glicemia, poate e mica. In momentul acela a zis bine, bine si aproape ca a fugit de langa mine, probabil pentru a nu fi nevoita sa imi dea primul ajutor. Nu i-am zis asta intentionat. Ca sa vezi....oamenii astia cu diabet, pot pica oricand.
             Apropos de picat pe jos, odata plecam dintr-o vizita de la nasii mei si dupa ce am iesit din casa lor, m-am aplecat repede ca mi se dezlegase siretul. Nasa a intrebat panicata daca mi-e rau, i s-a parut ca am cazut. Nu ma vedea bine de sot. Ce de emotii pot crea ...
             Emotii....Asta chiar a fost urat: Aveam un episod de hipoglicemie si pentru ca nu crestea glicemia in ciuda faptului ca luam dulce am iesit afara din casa si m-am dus la farmacie, ca daca pic sa fiu printre lume. eram singura acasa. Apucasem sa ii zic mamei mele la telefon ca scade glicemia. In graba am uitat sa iau telefonul dupa mine si parintii mei au sunat panicati in continuu. L-au sunat si pe sot care la randul lui a sunat....Cata panica am creat...Mi-am revenit, dar a trebuit apoi sa impac cativa oameni dragi suparati. Nu i-as dori nimanui sa fie in pielea lor. 
             Altadata am plecat la drum doar cu trei teste, de dimineata , urmand partea cea mai vulnerabila a zilei pentru hipoglicemii (in cazul meu), cea dinspre pranz si cu imposibilitatea de a simti hipoglicemiile . Culmea ca la intoarcere, dupa pranz, situatia a fost invers, aveam cele 100 de teste de pe reteta dar nu aveam glucometrul pentru ele la mine.  Am facut pana la urma si o hipoglicemie serioasa in Lidl, unde am luat mult dulce si acasa aveam 136, adica a fost mica. De luat aminte, e bine sa ai si destule teste la tine.
            Sau a uitat sotul rucsacul meu cu toate cele acasa. S-a intors dupa el , desigur.
            Altadata eram in parc, singura cu copilul. Era si soare, faceam o tura de parc impingand la carut si in partea insorita si cu banci putine mi-a scazut glicemia. Am luat dulce. am mai luat dulce. Tot voia sa scada. Am gasit si o banca si s-a pus copilul sa urle ca voia glucoza mea. Eu voiam sa testez discret, el tipa in gura mare. Asa ca ii dadeam pe varful degetului glucoza, incercam sa il linistesc, testam si speram sa treaca pana termin tot dulcele pe care il aveam la mine.  Pana la urma a crescut  glicemia. Nu am nici o concluzie, e bine probabil sa ai muuuulte dulciuri la tine.
           Da, e bine. Cand eram gravida in primul trimestru, fiind la tara, am avut ocazia sa salvez de la dospire un lighenas de fragi proaspeti culesi din padure. Dupa atatia fragi poate, a doua zi am trait o experienta interesanta:
           Pe cand eram in sat cu parintii mei, dis de dimineata, glicemia a scazut rau. A fost nevoie de 100g de glucoza, luata treptat cu testari din cand in cand. Dupa nici o ora, iar mica, ceva gen 45. Glucoza nu mai e...S-a dus tata la masina pentru ca ramasese in masina inca o tableta de glucoza, pe care a zis mama ca nu strica sa fie una si in masina si sa fie mereu acolo. Dupa inca 50 g de glucoza, cu testari si emotii mi-a trecut. Fragii contin mult tanin. Taninul poate scadea considerabil glicemia. O fi asta? Deci chiar e bine sa ai foarte mult dulce la tine.
            Altadata am facut un 43 afara iarna si am transpirat asa de rau ca totul era ud pe mine din cap pana in picioare. Oare ar fi bine sa ne luam si schimburi dupa noi? Acum nu mai transpir oricat de mica ar fi glicemia, din cauza ca nu mai reactioaneaza asa  organismul meu la hipoglicemie.
           Cand iesim din  casa facem inventarul: glucometru? insulina rapida? teste? dulce ? suficient dulce? apa?si cele ale copilului, biberon, servetele etc.
           Zilele trecute era sa imi sara inima din piept cand am vazut Lo pe ecranul glucometrului. Nu pusesem de fapt corect picatura de sange. Am repetat  si era 85. Ce mai sperietura...Altadata eram inainte de inceperea unei cununii religioase si am testat inainte, aveam un Accu Chek atunci. 11, am ras , pentru ca stiam ca nu are cum. Am testat iar si era departe de asa ceva. S-a multumit glucometrul cu foarte putin sange, de obicei acesta dand eroare daca nu ii ajunge.
           La coada la medicul diabetolog o doamna se mira cum de i-a iesit glicemia asa de mare, ca a mancat doar...doi  covrigi. (or fi fost din aceia mari  a cate 70Ch fiecare?)
           De cate ori ma duc la oftalmolog, nu prea des, la jumatate de an pentru fund de ochi, asistenta care uita de mine, ma tot intreba cum de am avut curaj sa fac copil, nu ii transmit diabetul? Asta si cand eram gravida. Dureros...I-am explicat ca am tipul 1 si ca nu se transmite , ca e aproape la fel ca la mamele fara diabet. Ea tot insista ca nu e sigur, mai bine nu...Oare se transmite? Eu zic ca nu, sper.
           Cand eram la nasii mei copiii s-au bulucit toti in jurul meu sa vada cum fac eu injectie in burta. Voiau si ei sa se testeze cu glucometrul, de abia am scapat. 
            Cand eram la spital , la depistare, am adormit cu castile in urechi ascultand muzica si m-am trezit tipand, stand in sezut la marginea patului si o asistenta ma intepa in deget sa imi ia glicemia de la ora 3 noaptea cum se obisnuia in spitalul respectiv. S-a speriat si ea. Nu reusise sa ma trezeasca pentruca nu o auzeam.
            Nu imi mai amintesc acum, dar au fost destule lucruri amuzante sau nu. Voi mai reveni. Ma duc la culcare.
           
  

duminică, 4 mai 2014

Un Sfant care vindeca diabetul

              In putinele momente in care am  citit viata vreunui Sfant am cautat oarecum indoielnica minunea tamaduirii de diabet. Am gasit tot felul de minuni: vindecari de cancer, de paralizie, boli de ochi , de stomac dar nu am gasit si  vreo istorisire a vindecarii de diabet.
            Ce e drept nu am citit suficient de mult, dar aceasta era situatia, ca nu am gasit nimic si m-am consolat ca diabetul este un must have, de care nu mai scapi . Cred ca orice vindecare e posibila, insa in adancul meu am convingerea involuntara ca diabetul isi are rostul sau si ca nimic nu e intamplator.
                Cel putin mie diabetul mi-a folosit enorm, crutandu-ma de anumite probleme cu anumite persoane, care ma inconjurasera teribil la vremea respectiva. Asta a fost. Si viata e un pic mai organizata . Si alimentatia mai atenta. Nu se bucura nimeni ca are diabet, insa exista si cateva aspecte pozitive in a-l avea, aspecte care ajuta la mentinerea optimismului.
               Apropos de aceasta am observat pe vloguri, pe You tube, ca multi diabetici sunt plini de optimism si voiosie dar in acelasi timp nu mi-a scapat faptul ca poarta cumva in adanc o imensa durere acoperita de bucuria pe care o emana ei. Nu poti fi niciodata fericit ca ai diabet, dar te poti simti un invingator, poti spera si poti pana la urma sa fi om ca toti oamenii sanatosi si sa realizezi ce doresti in viata, insa cu un efort mare, care te face puternic si victorios.
              Ei bine, sa ma intorc la subiect.
              Cred ca pe Sfantul Efrem( sarbatorit in fiecare an pe data de 5 mai), caci despre el e vorba, l-am cunoscut inainte de a face diabet. De la cineva care se vindecase de o problema la coloana cu ajutorul sau. Apoi cu alta ocazie am primit o carte cu viata,, minunile si acatistul sau. M-a cutremurat multimea suferintelor prin care a trecut acest Sfant Mucenic. Iata aici un link unde e povestita foarte pe scurt viata sa:Viata si icoana Sf Efrem cel Nou-5 mai
                     I-am cerut ocazional ajutorul si treptat am dobandit multa incredere in el. Am luat cu mine o iconita a lui cand am nascut si m-a ajutat sa nasc usor si in mai putin de o ora.  Si natural pentru ca tare m-am temut sa nu se ajunga la cezariana. Copilasul s-a nascut la ora 9 dimineata , ora la care Sfantul s-a nascut pentru vesnicie prin mucenicie.
             Pe cand eram la tara si coplesita de niste glicemii mari care nu se mai terminau, in urma cu un an, am inceput sa citesc Acatistul Sfantului Efrem, pe care de mult timp il uitasem si mi s-au inlacrimat ochii cand am ajuns la randul Bucura-te , cel ce ai vindecat boala diabetului!.Sunt doua variante ale Acatistului si in unul dintre ele apare acest rand. Nu am indraznit sa ii cer totusi vindecare, dar mereu ii cer glicemii bune. Mereu, e mult spus, pentru ca imi amintesc de Sfant de abia cand dau iar de glicemii mari. 
            Dupa ce m-am intors la Bucuresti, in septembrie, glicemiile au fost atat de bune cum nu au fost nici in primul an de diabet, incat as fi crezut ca pancreasul meu s-a mai inzdravenit.
           Binenteles ca am uitat iar sa ii mai cer ajutorul si de abia in ianuarie dupa o perioada foarte lunga de hiperglicemii , dar mai ales dupa o hipoglicemie de 26 care m-a facut sa am o fobie de a nu face astfel de  hipo i-am cerut iar ajutorul citindu-i Acatistul si efectul s-a cunoscut de a doua zi. Timp de doua luni nu am cunoscut nici hipo nici hiper, poate doar ocazional cate un hiper. In plus nu mai aveam deloc frica hipoglicemiilor. Si iar am uitat de el, si iar am inceput sa fac hiperglicemii.
            Intr-o dimineata insa am inceput sa am glicemii foarte bune si ma tot gandeam ce am mancat, cum de. Pana cand m-a sunat o cunostinta care printre altele mi-a spus ca in urma cu o seara a citit Acatistul Sfantului Efrem si s-a gandit si la mine. Am fost coplesita de dragostea Sfantului si fata de uituci...
           Necesarul de bazala nu numai ca mi-a revenit de la 12 la normal-10u , dar dupa un timp a ajuns chiar la 9 u.
          In continuare ii cer (cand imi amintesc...) glicemii bune. Nu pot sa ii cer vindecare. Insa i-am cerut si multe alte lucruri: armonia in familie intr-o perioada cand ieseau tot timpul scantei, ajutor la operatia de cancer pentru tatal meu ( in iulie anul trecut a fost operat de cap de pancreas, a doua operatie ca dificultate dupa transplantul de ficat, zicea medicul care l-a operat), si am indraznit sa ii cer ...un CGM care este pe drum si tare sunt curioasa daca nu cumva vine chiar maine, 5 mai cand e ziua lui de praznuire.
            Tatal meu a fost bine dupa operatia care a durat 5 ore. Nu si-a pierdut pofta de mancare cum se intampla de obicei dupa asa ceva, nu a capatat scaune diareice, iar lipaza are valoarea ca la un om sanatos. Markerii tumorali au iesit negativi la 3 luni de la operatie si mai vedem la controlul de la alte 6 luni. Avem emotii... Inca nu a facut chemioterapie. Aceasta operatie e printre cele cu sansele cele mai mici de supravietuire, cancerul de cap de pancreas fiind extrem de galopant. In afara de aceasta dintre cele 10% dintre cazuri care sunt operabile un alt mic procent revine celor care de fapt pot fi operati, restul sunt inchisi la loc fara succes. Iar din cei deja operati multi mor in primele trei luni. Nu vreau sa ma laud si sper din tot sufletul sa se intample in continuare o minune cu tatal meu. Pe 8 iulie se face un an de la operatie. Toamna trecuta tatal meu a taiat deja lemne, a prasit in primavara aceasta si in continuare... mila lui Dumnezeu si ajutorul Sfantului Efrem.
           Poate nu era locul sa povestesc si acesta aici dar e o minune care m-a coplesit enorm si mi-a dat sentimentul minunat de siguranta si ocrotire pe care un Sfant o poate darui. Si e legata tot de pancreas :)
           Sfinte Mucenice  Efrem daruieste glicemii bune tuturor care au diabet!
     P.S:     Sfantul Mare Mucenic Efrem si-a sfarsit viata pamanteasca prin mucenicie pe data de 5 mai 1426, la varsta de 42 de ani dupa ce fusese deja chinuit timp de 8 luni de catre pagani. Sfintele lui moaste se afla in Grecia.

sâmbătă, 3 mai 2014

Tintele glicemice

             Tintele glicemice sunt ca un fel de norma in lucrul cu diabetul. Ne propunem o tinta,  o anumita glicata, anumite valori ale glicemiei in anumite momente ale zilei.
             De obicei aceste tinte se stabilesc impreuna cu medicul diabetolog pentru ca e foarte important sa se evalueze raportul riscuri -beneficii.  
         Astfel, pentru copii, tintele sunt mai ridicate din cauza riscului de hipoglicemie, care la varste mici , pana in 6 ani pot lasa sechele grave. De asemnea copii mici nu pot recunoaste sau descrie semnele unei hipoglicemii. Oscilatiile hormonale precum si episoadele de infectii virale sau alte boli fac foarte dificila stabilirea exacta a dozelor de insulina, care pot oscila mult de la o zi la alta. De aceea tintele sunt mai lejere. Treptat insa, pe masura ce copilul creste se incearca o glicata mai mica, din aproape in aproape. Nu stiu exact aceste valori, asa ca mai bine tac. Sunt insa parinti in alte tari care reusesc sa obtina un 7-6,5 pentru copii lor ( cu CGM, pompa, teste, calcule).
            O alta grupa de varsta cu tinte lejere sunt varstnicii , mai ales cei care au deja complicatii cardiovasculare sau renale sau persoanele care iau medicamente a caror actiune fac imposibila recunoasterea hipoglicemiei. De exemplu medicul poate recomanda o glicata de cel putin 8, depinde de la caz la caz. 
            Din pacate un alt motiv care obliga la tinte glicemice lejere este lipsa posibilitatii de testare deasa, mai ales daca persoana in cauza nu mai reuseste sa perceapa hipoglicemiile. 
            De obicei o glicata de 6,5 e considerata buna si sigura(?) daca exista asa ceva, cu conditia sa nu fie media unor extreme glicemice... 
            Cand se incearca o glicata sub 6,5 riscul de hipoglicemie devine tot mai prezent, insa nu este o amenintare atata timp cat cunoastem parametrii si uneltele cu care lucram:

  •     numarul corect de carbohidrati din alimente ,
  •  efectul indicelui glicemic asupra timpului de digestie a combinatiei de alimente si implicit a absorbtiei carbohidratilor din acestea,
  •  impactul efortului fizic asupra glicemiilor si ajustarea dozelor de insulina pe masura efortului depus ori suplimentarea numarului de carbohidrati,
  • modul in care reactionam glicemic in diferite situatii,
  • modul in care actioneaza insulinele pe care le folosim ( timp de actiune, cand intra in actiune, cand isi au varful si cat dureaza, cat ne scad glicemia in functie de momentul zilei s.a.)
  • cand si cum se aplica o corectie de insulina rapida
  • orele potrivite pentru masa si injectie
  • cu cat ne creste glicemia o anumita cantitate de carbohidrati rapizi, si alte aspecte.
          Inainte de planificarea unei sarcini este bine ca glicata sa fie deja una sub 6,5 chiar si cu cateva luni inainte de conceptie sau macar in momentul respectiv. Nu inseamna neaparat ca o glicata de 7 va fi rea, dar este mult mai sigur sa fie sub 6,5 ca lucrurile sa mearga pe fagasul cel bun. Fiecare punct in plus adaugat la glicata face sa creasca cu un anumit procent riscul de avort sau malformatii fetale. Asa ca e mai bine sa fie o glicata buna...
         In timpul sarcinii  viitoarea mamica are si sarcina de a fi in niste tinte glicemice cumplit de bune. Ceva sub 6 in primul trimestru si sub 6,5 in restul timpului pana la nastere. 
         Glicatele peste 9 sunt clar citotoxice...adica ne afecteaza grav celulele corpului. Glicarea pe care o vedem la analiza sangelui e valabila si pentru celelalte proteine din corpul nostru, cu cat suntem mai glicati cu atat e mai grav....
        Valoarea glicatei testata din vena e mai precisa decat cea luata cu aparatul asemanator glucometrului cu rezultat pe loc, cu testare din sange capilar. Cand m-am internat la depistare am avut 10,07 din vena si 9,6 parca din deget. aceasta nu neaparat datorita aparatului ci datorita faptului ca sangele venos reflecta mai exact nivelul glicemiei si glicatei.
        In rest e bine sa avem fiecare o glicata cat mai buna, de calitate, adica fara hipo- hiperglicemii mari. Un mare ajutor este CGM-ul care prin afisarea trendurilor glicemice ne ajuta sa ajustam dozele si sa evitam hipo -hiperglicemiile. De asemenea e un mare ajutor pentru cei care nu mai pot percepe hipoglicemiile.
         Putem incepe cu pasi mici sa tintim spre o glicata cat mai mica, tatonand din aproape in aproape , evitand mai ales hipoglicemiile grave si hiperglicemiile peste 180. Astfel ne va intra in fire autocontrolul si vom invata pe parcurs diferite trucuri si nu in ultimul rand ne vom cunoaste pe noi insine si diabetul nostru.
        Este o lupta care trebuie dusa cu drag, fara incrancenare , dar cu muulta ambitie si vointa. Cu mult sprijin din partea medicului si a celor dragi. Cu orice mijloc legal care aduce glicemii bune.
        Este bine ca persoanele care au glicate mari, peste 8, sa nu scada mai mult de o unitate glicata de la un trimestru la altul pentru a evita riscul aparitiei retinopatiei sau a afectarii renale. Vasele mici de sange ale retinei si rinichii nostri nu indragesc glicemiile mari dar mai ales diferentele mari si bruste ale valorilor glicemiei. (ceva de genul 45-300-60-200mg/dl sau o perioada cu scadere brusca la valori mici, normale de fapt ale glicemiei, dupa una foarte foarte lunga de hiperglicemii.
       Aceasta ar insemna ca pentru inceput sa se incerce o medie a glicemiei cu 30mg/dl mai mica decat de obicei. Si tot asa pana  se ajunge la glicata dorita si discutata cu medicul... 
       Pe CGM diabetul nostru e chiar in tinte. Pe ecranul Dexcomului G 4 sunt doua linii punctate intre care diabetul trebuie sa se desfasoare cu Dexcomul cu ochii pe el. Linii care la cei mai ambitiosi ajung sa contureze un fagas foarte stramt, sa zicem 70-140mg/dl. Si de cate ori diabetul paseste peste linie sau incearca numai Dexcomul tipa. Beep-beep!!! si bine ar fi sa nu i se inchida gura, ci sa se rezolve problema.
         Si uite asa te alegi cu un diabet dresat.
         
       

duminică, 6 aprilie 2014

Stresul si diabetul

                     Stresul este una dintre cele mai frustrante situatii pentru mine cu diabet. Pentru ca apare o rezistenta rebela la insulina. Corectiile devin ca un fel de frectie la picior de lemn. Pentru ca nu stii ce doze sa mai faci ca sa ajungi la liman. Pentru ca hiperglicemiile te fac sa te simti groaznic. Pentru ca nu stii cum sa iesi din el. Si glicemiile mari te enerveaza. Pentru ca cei din jur te pot intreba: dar ce se intampla, fa ceva, nu mai manca nu stiu ce sau nu te mai gandi la nimic. Pentru ca poate sa dispara brusc (stresul) si sa te lase cu doze mari de insulina la bord astfel incat poti da in exrema cealalta. Pentru ca de suparare si glicemii mari iti vine sa mananci dulciuri. Pentru ca nu mai poti face treburile ca lumea. Pentru ca iti vine sa urasti diabetul si i-ai dori o vacanta insorita undeva macar la jumatate de metru de tine, numai sa te lase sa respiri putin.Pentru ca in afara de toate acestea mai sunt factorii care te streseaza , tot mai greu de rezolvat pe glicemii mari.
            Dar stresul pana la urma trece, mai mult de o luna nu ar trebui sa tina, sau cine stie...Cum se scapa de el? De stres, (nu de diabet).
          In principiu stresul ar trebui sa fie ceva constructiv care sa ne faca sa devenim mai rezistenti la diverse intemperii  de orice natura si mai experimentati .
         Stresul ,zicea cineva are doua faze: stresul propriu zis cand ne este greu si depunem un efort mare, aproape peste puterile noastre, pentru a depasi o situatie. Si , atentie, a doua faza de recuperare, de odihna in care se dezvolta o capacitate noua de a trece prin respectiva situatie. Deci fara odihna aferenta, acumulam doar oboseala, si nu reusim sa ne calim suficient la factorii de stres respectivi. Ba chiar ne putem distruge sanatatea. Este esentiala aceasta alternare de stres -odihna adecvata. Dupa un efort intelectual intens odihna ar putea fi de exemplu o tura cu bicicleta si un somn bun in cele din urma. Zic si eu.
        Cred ca in ziua de azi suntem asaltati de prea multi factori de stres, simultan, variati, in doze prea mari. Insasi noi ne bagam singuri in diverse situatii stresante: de exemplu urmarirea anumitor stiri cu catastrofe si crime, talk show-uri agitate, conflicte cu cei apropiati. 
        Dar nu despre stres e vorba aici, ci despre impactul asupra diabetului. 
        Este posibil ca multi dintre noi care avem diabet sa fim foarte sensibili la stres si aceasta sa fi grabit declansarea bolii. Nu este o cauza de diabet in sine dar are un mare impact in a grabi lucrurile.
        Cand suntem stresati se secreta cantitati mai mari  de hormoni hiperglicemianti: andrenalina, hormoni de crestere si nu in ultimul rand de cortisol.
       Pentru cei interesati de tratamentele naturiste plantele adaptative au un rol benefic in depasirea stresului prin faptul ca ajuta organismul sa treaca mai bine  peste solicitarile la care e supus in timpul stresului. Sau unele, precum busuiocul, inhiba secretia de cortisol, altele calmeaza s.a. Nu am incercat aceste plante, decat intamplator busuiocul, adica am realizat scaderea glicemiilor dupa consumarea intamplatoare de mult pesto. Atentie! Busuiocul este si avortiv. De aceea nu am mai putut apela la el.A, si perele sunt miraculoase, prin bogatia de nutrienti pe care le contin si anumite substante care regleaza funtionartea glandelor endocrine, mai ales a tiroidei. Sporesc si inteligenta.
      O buna hidratare contribuie la amelioararea starii generate de stresul puternic si combaterea deshidratarii datorate hiperglicemiilor prelungite. Un aport de apa suficient face ca ca sa ne adaptam mai bine la orice situatie. Se stie ca deshidratarea poate duce la depresie.
     Nu mi-am propus sa gasesc un tratament pentru stres, pentru ca nu am pregatirea necesara insa tare as fi interesata daca exista o formula miraculoasa pentru indepartarea lui. Sau mai bine zis pentru a trece cu bine prin el. Unii zic scoate-ti gandurile din cap, dar nu numai gandurile ma chinuie cand ma stresez ci o STARE de stres involuntara . Si starea de neputinta si ce am scris la inceputul postarii.
     Se mai gasesc cate unii sa iti zica ca ai probleme cu mansarda si ca diabetul e pe fond psihic...
      Stresul  in cantitati adecvate sau trecut cu bine e benefic si ...indispensabil vietii. Fara el devenim legume.
        

sâmbătă, 5 aprilie 2014

O zi cu soare

                 Astazi a fost o zi cu soare in suflet, desi cu frig  afara si un vant patrunzator. Astazi s-au clarificat mai multe aspecte incalcite din viata mea si o alta bucurie mare a fost intalnirea cu gasca de dulcinei din jurul doamnei doctor Mihaela Vlaiculescu.
                 M-am simtit foarte onorata sa cunosc atat de multi oameni minunati si duulci. Si sa vad atata veselie si spontaneitate. Si  pe doamna doctor, un om minunat. Imi trebuie o saptamana doar sa retraiesc din amintire momentele frumoase.
                 In afara de aceasta am aflat de la doamna doctor o informatie deosebit de importanta pentru mine: aceea ca peptidul C fie si unul foarte mic conteaza enorm in bunul mers al diabetului, in sensul ca nu te lasa sa aluneci nici in hipo nici in hiperglicemii foarte rele. Celulele beta care au mai ramas produc insulina care se stocheaza acolo si nu e folosita decat daca e nevoie de ea, ajutand asfel foarte mult la greu. 
                Vestea proasta e ca abuzul de dulciuri, implicit hiperglicemiile de rigoare fac sa se epuizeze aceasta rezerva ducand la o perioada de hiperglicemii, deoarece ar fi nevoie de doze mai mari.
            Asa ca mi-am recapatat moralul pe care il pierdusem acum cateva luni cand peptidul C iesise 0,26 fata de 0,6 cat era cu ceva timp in urma.
            Glicemiile de astazi au foat minunate, ca drept dovada ca buna dispozitie e un supliment grozav in diabet. Am nimerit pentru prima oara si doza pentru pizza pe care am mancat-o, astfel ca acasa aveam 87 .
           Astazi am invatat foarte lucruri noi si mai ales am intalnit oameni pe care i-am indragit la prima vedere. Le doresc sa aiba parte de glicemii bune si sa fie mereu plini de bucurie.Dupa o zi asa plina postarea mea suna a compunere pentru scoala si cele mai frumoase cuvinte au ramas scrise doar in suflet.
          
           
              

luni, 31 martie 2014

Diabetul si alaptarea

         Ultima perioada a fost una extrem de grea, cu repercursiunile de rigoare asupra glicemiilor. Pe 12 martie l-am alaptat ultima oara pe bebele meu, care acum e mare , are 1 an si 5 luni. Pe langa faptul ca am intarcat copilul s-au ingramadit si multe alte buclucuri care mi-au facut viata amara.
        In consecinta doza mea de Lantus a crescut de la 10 la 12 u si de doua zile glicemiile sunt cat de cat mai bune, de fapt incomparabil mai bune decat in ultimele trei saptamani.
        Am ales sa scriu ceva pe blog pentru a pune putina vointa de a continua ce am inceput.
        Alaptarea a fost unul dintre cele mai minunate lucruri din viata mea, datorita minunatelor sentimente de comuniune cu copilasul. Faptul ca am diabet nu m-a impiedicat sa fac acest lucru, tocmai de aceea am ales acest subiect, pentru a incuraja si pe alte mame cu diabet sa isi alapteze bebelusii.
       Dupa ce m-am zbatut foarte mult in maternitate sa primesc informatiile si sprijinul necesar ca sa imi alaptez puiul,  in cele din urma am reusit in ciuda piedicilor la propriu care mi-au fost puse.  Ca nu ai lapte, aceasta este in primul rand o lipsa de informare... laptele vine de abia dupa ce dispar din organism si ultimii hormoni produsi de placenta si aceasta dureaza cateva zile, uneori si 7... Multe mame sunt descurajate cand aud aceste cuvinte din partea asistentelor din maternitati. 
       Prima data sanul produce colostrul, care este intr-o cantitate foarte mica asa cum mic este si stomacelul noului nascut, 10 ml fiindu-i de ajuns in prima zi. Acest colostru este nespus de important pentru bebe, pentru ca ii transmite anticorpi, este exact ce ii trebuie pentru a incepe un bun start in viata.  Il ajuta sa elimine si meconiul, primul scaun, care daca este eliminat prea tarziu creste riscul de icter.
     Apoi este laptele de tranzitie, ceva la mijloc intre colostrul si lapte.Dar nu despre aceasta este vorba in aceasta postare.
     Mamele cu diabet isi pot alapta copii ca si mamele fara diabet. 
     Care este impactul alaptarii asupra glicemiilor?
     Fiecare persoana reactioneaza diferit la acest lucru, dar in general dupa o masa la san a bebelusului glicemiile au tendinta sa scada, pentru ca incepe din nou procesul formarii laptelui, in care sunt utilizate si glucide din corpul matern. Insasi faptul ca in structura lui sunt si proteine are un impact asupra glicemiei mamei.
     Hiperglicemiile pot aparea datorita stresului, a oboselii dar nu cred ca sunt legate de alaptare. Dimpotriva alaptarea ajuta la a face fata provocarilor meseriei de mama, datorita unori hormoni care se elibereaza in timpul hranirii pruncului la san.
    Este bine ca fiecare mama ( cu diabet) care alapteaza  sa  cunoasca prin testare modul in care i se modifica glicemiile legat de alaptare. Astfel va fi suficient sa aduge un aport de glucide care sa previna scaderea glicemiilor in timpul sau dupa alaptare.
     Este doar o presupunere a mea,  mi s-a parut ca glicemiile imi scad drastic doar daca bebe a supt mai mult lapte, trecand mai mult timp de la ultima masa.  Nu am avut probleme cu scaderea glicemiilor pe alaptare, pana in momentul cand am rarit mesele la san si la culcare bebe lua o masa copioasa. Sau inainte de somnicul de pranz, din acelasi motiv.
     Banuiesc ca alaptarea la cerere nu afecteaza glicemiile prea mult. Probabil cine alapteaza dupa program sau rar poate resimti mai acut scaderea glicemiilor legata de momentul alaptarii.
     Pe perioada alaptarii, mai ales in primele luni nu prea am avut grija de mine si diabetul meu, dar nu din pricina alaptarii ci datorita intregului arsenal de ingrijiri si griji legate de cresterea copilului. Cred ca a doua oara m-as stradui mai mult sa am grija si de mama copilului meu, de mine.
      De asemenea am continuat sa am un numar mare de carbohidrati, 250 in medie, 50, 80, 80 si ciuguleli, ajungand uneori si la 300...fara ca insa sa ma ingras deloc. Curios a fost ca dupa ce am dat jos 7 kg, fara intentie, treptat, in primele luni dupa nastere, am ajuns la 57,5 kg pe linie, pana in ziua de azi.
     Imediat ce am intarcat copilul mi-am pierdut pofta de mancare si am trecut la mese mai sumare, ca inainte de sarcina. Nu mai simt deloc nevoia sa mananc mult, dar mi-e teama sa nu fie si deprimarea de vina.
      Prabusirea hormonala asociata intarcarii a avut un impact teribil asupra starii mele emotionale. Micile sau mai marile neajunsuri din viata par sa ma afecteze teribil si pentru prima oara dupa nastere am tras un plans zdravan. Optimismul meu pare ingropat undeva in adanc si parca a iesit un pic la suprafata dupa plans.
     Adevarul este ca ma confrunt cu probleme serioase care necesita foarte multa rabdare si iscusinta pentru a fi rezolvate, ca sa nu mai zic ca uneori mi se par fara iesire...Oare?
     Daca ar fi sa o iau de la capat as incerca sa am glicemii mai bune si dupa nastere, pentru ca bebe s-a cam dolofanit de la lapticul meu dulce dat la cerere. S-a nascut cu 3,2 kg si la doua luni avea deja 7 kg. Pana la 4 luni a ajuns la 9 kg apoi nu a mai luat asa mult in greutate. A luat-o usor usor spre 10, ca la un an sa aiba 11,5 kg, iar acum 12,5.
     In concluzie, alaptarea a fost o experienta de viata foarte pozitiva, care nu a facut rau diabetului meu si nici nu a fost defel impiedicata de acesta. Daca am avut si glicemii mari a fost neglijenta mea.
     Ocazional bebe a avut parte si de cate o portie de lapte duuulce cum numai o mama dulce poate sa ofere.

duminică, 9 martie 2014

Impactul mesei de seara asupra glicemiilor de noapte

          De doua luni jumatate sunt intr-o vanatoare intensa de glicemii bune, cu scopul de a scadea ultima glicata de 8 spre un 6. Ne mai dorim un copil si ar fi bine sa exersez inca de pe acum in mentinerea unor glicemii normale. Din pacate ultimele zile au fost groaznice in aceasta privinta, acum de exemplu am peste 200...Stresul si dependenta de dulce la stres...
      La un moment dat pe cand incepusem sa mananc mese cu indice glicemic scazut, ajunsesem sa ma satur si fara prea multi carbohidrati.Mai ales la masa de seara nu mai simteam nevoia sa mananc foarte multi CH. Astfel am mancat de cateva ori cam 40CH in loc de 80 precum obisnuiesc. Prima data am avut glicemia 45 la 7 dimineata.... si ma intreb cate ore am stat sub nivelul marii...ma simteam grozanic, cu trupul inghetat si muschii inclestati. Facusem parca si o corectie care de obicei nu mi-ar fi facut probleme. Am dat vina pe corectie si nu am dat importanta faptului ca nu am mancat suficient la cina. Mi  s-a mai intamplat de cateva ori sa observ ca glicemiile de noapte scad abitir in conditiile in care nu as fi avut probleme de obicei. Asa ca nu mi-a fost greu ca in cele din urma sa observ ca totul avea legatura cu numarul mic de carbohidrati consumati la masa de seara. Asa ca am inceput din nou sa imi mananc glucidele  80 la numar si am intrat in normal, fara hipoglicemii de noapte.
         Am mai observat ca daca consum la cina alimente grele combinate cu carbohidrati pot experimenta o hiperglicemie la te miri ce moment al noptii...
        Ma lupt din greu sa mentin ora mesei de seara in jur de 19, 19:30, pentru a nu mai da in hipoglicemii pe la ora 23, cand se potenteaza actiunea rapidei ramasa in organism de la masa de seara.
        Indicele glicemic scazut aduce rezultate uimitoare asupra nivelului glicemiei postprandiale si nu numai. Partea dificila este cum reusesc sa mentin si numarul obisnuit de carbohidrati pentru ca nu imi doresc sa mananc low-carb. Am reusit din greu, nu insa cu o victorie rasunatoare, pentru ca de multe ori m-am plafonat pe anumite alimente.
        Nu am mai reusit sa scriu pe blog pentru ca...am dormit. Singurul moment al zilei cand pot intra pe net fiind noaptea, cand trag un cablu de 7m pe hol pana in dormitor. Ziua ar fi un prilej de disputa acest cablu, intre mine si copilas, ca sa nu mai zic ca laptop-ul ar fi in special vizat de catre pui.
         Ca sa ma intorc al oile mele, masa de seara este inca o problema nerezolvata complet pentru ca atunci cand ating un aspect ramane un altul fara rezultate bune. Ideal ar fi ca aceasta masa de seara sa nu fie grea, sa aiba suficienti carbohidrati, sa nu produca hiperglicemii nocturne, sa fie rapid de preparat, sa imi dea satietate si...sa fie gustoasa.
        

miercuri, 26 februarie 2014

Ingrediente pentru o eventuala hipoglicemie

              Dupa ceva timp de la episoadele cu hipoglicemii urate si dese as putea fi sigura acum ca stiu cat de cat ce anume le cauzeaza. Iata  de exemplu ingredientele pentru hipoglicemia de la ora 23 de astazi, care nu a apucat sa scada prea mult fiind prinsa din zbor:

  • am facut Lantusul la ora 12, la pranz, in loc de 8:30 dimineata, pentru ca rareaori aman injectia fiind plecata in oras dis de dimineata. Motivul? Pentru ca nu vreau sa fac Lantusul la 7 dimineata, pentru ca nu vreau sa risc vreo hipoglicemie in oras in cazul ca nimeresc gresit cu acul, pentru ca prefer sa mananc si dupa Lantus, pentru ca fiind frig nu imi place sa il injectez afara. In concluzie , datorita acestei intarzieri a intrat in actiune Lantusul dupa orele de pranz si pe la ora 23 era inca destul de puternica actiunea lui;
  • am mancat si facut injectia rapida de seara la ora 20, ceea ce presupune ca la ora 23 am avut mai multa rapida activa in corp, ramasita care si-a marit puterea datorita trecerii in alta parte a zilei, dupa miezul noptii ora veche. Acesta a fost principalul ingredient pentru hipoglicemia de la ora 23;
  • am mers destul de mult prin frig pe afara, ceea ce mi-a marit putin sensibilitatea la insulina, mi-a scazut necesarul de Lantus:
  • am mancat mai subtire la masa de seara, niste sos de rosii cu salvie si busuioc cu paine si o cana de lapte-80CH, mai putine proteine animale;
  • aveam si ceva corectie la bord de dupa hiperglicemia de dupa pranz- cauzata de panica generata de intarea in actiune a Lantusului odata cu varful de actiune al rapidei ...care m-a facut sa supratratez situatia cu glucoza multa;
      Am prins din zbor hipoglicemia  pe cand era un biet 85 la ora 22:47, un 79 la 22:58 cand am inceput sa tratez, de data aceasta cu prudenta,, pentru a nu avea hiperglicemii noaptea. Treaba s-a dovedit serioasa cand la urmatoarea testare la 23:05   aveam glicemia 64. Intr-un final am ajuns la 100 la 23:30 cand m-am simtit in siguranta, dupa ce am consumat treptat, cu prudenta si testari dese cam 40 CH. La 0:30 aveam 104 iar acum, la 1:30   99.
       Clar nu este bine sa fac Lantusul asa de tarziu, dar nu am ce face uneori. Cea mai buna ora pentru mine este 8:30-9 dimineata. Injectat dupa 10:30 imi complica mult viata.
       In ultimul timp adorm tun dupa ce imi culc copilul, atfel ca nu am mai reusit sa scriu pe blog, singurul moment al zilei cand pot face aceasta fiind nopatea. Sunt si in pana de subiecte. 
      (Am o intrebare pentru Florentina: Ce mai faceti voi? Valabil si pentru Dana :). M-am invatat cu narav sa mai am cate un semn de viata de la voi)
      In ultima luna hipoglicemiile si hiperglicemiile au fost o raritate. In ultimele zile insa am calcat iar in strachini cu autocontrolul, pentru ca nu am reusit sa am combinatii corecte de alimente la mese. Media pe glucometru pe 30 zile este 134 si sper din suflet sa reusesc sa ma mentin macar asa. Este oricum cel mai de calitate 134 din viata mea de diabetic, datorita lipsei hipo -hiperglicemiilor.
      Ma simt destul de obosita de toate eforturile zilnice insa incerc sa imi trag sufletul in fiecare dimineata pentru a vana cat mai multe glicemii bune, de dragul celor dragi si pentru mine.

joi, 13 februarie 2014

Hibernez. Diabeticale

          Pentru ca nu am facut lucrul acesta toata iarna, m-am apucat de o luna incoace sa dorm la greu. Odata cu puiul meu. Si m-am odihnit bine si pe blog am scris mai putin, in consecinta. 
         Preocuparile  mele de diabet sunt centrate pe mancare cu indice glicemic mic.
             Desi nu prea am inteles eu ce-i aceea, caut sa mananc mese care sa elibereze treptat carbohidratii si ceea ce este mai greu, sa incerc sa imi pastrez numarul de carbohidrati pe care este bine sa ii am la o masa. Inca mai alaptez, asa ca trebuie sa ma alimentez in continuare bine. Dupa ce voi intarca copilul, cat de curand, voi mai taia din carbohidrati pentru a nu ma ingrasa .
             Nu tin de obicei diete, dar nici nu doresc sa ma ingras aiurea, cum am patit in sarcina in primul trimestru cand am fost pusa la ingrasat...Aveam 49,5 kg inainte. Acum ma mentin pe fix 57,5 kg de multe luni de zile si nici nu doresc sa mai schimb ceva, ma simt bine cu greutatea aceasta si imi vin si hainele de dinainte.
            Am nimerit bine combinatiile, asa ca glicemiile sunt minunate, cu mici exceptii cand mai cigulesc te miri ce mi se nazare sau ceva stres ad-hoc.  Imi plac enorm dulciurile de orice fel si fructele, ce mai : IUBESC CARBOHIDRATII- recunosc...
            Nu prea mai stiu ce sunt acelea hipoglicemii si nici nu doresc sa stiu...Media glicemiilor pe o luna 136 fara hipoglicemii mari.
         In cinstea acestori lucruri am deschis astazi un nou blog, Diabeticale  despre ce mai mananc eu, in care vreau sa postez unele din acele retete  si combinatii dupa care am avut glicemii bune si alte aspecte de bucatareala pentru diabet. Nu sunt o mare bucatareasa . Ma intereseaza in special mancarurile simple, gustoase si care se prepara rapid, din lipsa de timp. Si mai ales care imi aduc glicemii bune.
         Blogul se adreseaza in special celor cu tipul 1 de diabet, pentru ca nu are mari restrictii in ce priveste grasimile. Oricum nici ele nu sunt in cantitati mari. 
        Cam atat. Este deja dimineata. Adormisem cu postarea nefinalizata si acum o slefuiesc repede cat baietelul meu mai sta cu tati si asteapta sa fie schimbat de scutec.

marți, 4 februarie 2014

Carnetelul

            Visez la un CGM. E  scump. N-ar fi rea si o pompa. Wireless. Scump. Imi fac multe teste. Ma costa mult. Nu ar fi rau sa trec datele- carbohidrati, unitati de insulina, corectii, efort fizic etc- intr-un carnetel. Ieftin. Dar comoditatea e mare.
             In trei ani de diabet m-am intepat de atatea mii de ori. Ar fi fost mare lucru sa mai si notez cate ceva din ceea ce am facut pentru a-mi controla diabetul. Uitarea poate sa stearga orice informatie. Ca de exemplu nu imi mai amintesc detaliile din perioada cu premixata. Ce-i drept am incercat de cateva ori sa mentin evidenta dar nu a durat.
             De vreo saptamana incerc sa mananc mese cu indice glicemic mic sau cu incarcatura glicemica mica, pastrand insa numarul obisnuit de carbohidrati, pe cat posibil. E greu sa ai si una si alta. Pana si retele nu indica painea. Inca confund acesti doi termeni, indice si incarcatura. Ideea este ca incerc sa evit hiperglicemiile din prima ora de dupa masa si incerc sa am o glicemie cat mai constanta in rest. Rezultatele au fost uimitoare comparativ cu ultimele trei luni in care 250 mg/dl aproape ca devenise o regula dupa masa. Daca as mai face si putin efort fizic, unde si cat trebuie, ar fi wow!
            Din pacate....nu am notat ce structura au avut minunatele mese pe care le-am avut. E important cata paine a fost de exemplu la fiecare masa, 20g in plus sau in minus conteaza, in ce ordine am mancat alimentele, la ce ore am mancat, daca am facut efort fizic, ce nivel de stres am avut , cata insulina, glicemiile aferente, reteeetele, deja imi este lene .
            Pentru aceasta e bun un carnetel. Mic. Ieftin. La indemana.
Fara prescriptie medicala. De asezat pe coltul mesei si notat 1 minut totul. Rostul? Ca sa nu uit mai ales care alimente mi-au adus glicemii postprandiale bune. ( care sunt postprandialele, ce am mancat ?...)
            Ma indoiesc ca va tine mult timp, dar hai, de maine sa pun in functiune un mic carnetel.
            Iata de exemplu o cheie a succesului: salata de ton si platica cu boabe de porumb: o conserva de ton maruntit La Grande Famiglia - ca e mai ieftin si bun
 o conserva de platica in sos picant Sa ai pofta boierule,
 o conserva f mica de porumb dulce Daucy fara zahar-15 CH /cutie- ma indoiesc, 
zeama de la o lamaie, 
o ceapa medie rosie sau alba taiata julien sau cum vrei si poti
           Eu am mancat  o treime din salata-15-20 CH,( am constatat ca trebuie sa tin cont si de CH din ceapa si zeama de lamaie), mancata cu 50 g paine de casa cu nuca neaparat- ca se digera mai lent adica are indice glicemic mai mic. Urmata de un alt fel de mancare..am uitat( iata  de ce era bun carnetelul). 
             Pentru ca  din salata  si paine  nu am toti CH mai trebuie sa mananc ceva. Nu pot adauga tot paine, ca sa nu am boom hiperglicemic mai tarziu.Am constatat ca scad prea mult glicemiile de noapte daca nu mananc suficienti CH la masa de seara.
             Sau...mai stie cineva cate unitati de insulina am facut si cand ,de am avut succes dupa un pranz cu paste cu branza si  zahar?
Sau cati CH am luat la cutare hipoglicemie de nu am avut o crestere mare  a glicemiei dupa aceea? Sau de ce m-am trezit cu 58 intr-o dimineata la ora 6, ce am mancat la cina, sigur nu toti CH complecsi...
             

           

duminică, 26 ianuarie 2014

Micile corectii

           Avem de a face cu ele cand suntem bolnavi sau stresati, avem hormoni de crestere sau cand glicemia nu scade din diverse motive. 
           In astfel de momente e cazul unor corectii mici din aproape in aproape pentru ca nu stim exact cum va evolua glicemia.Atentia trebuie sa fie si mai mare daca e vorba de perioada noptii, cand si sensibilitatea la insulina e mai mare. Nu stim exact cum evolueaza lcrurile, testam des.
            Pentru inceput corectez cu doza normala de insulina rapida corespunzatoare respectivei hiperglicemii , aceasta daca a trecut suficient timp de la ultima injectie, 3-4 ore, daca e mai putin timp incep cu 1 u Novo (atentie, acestea sunt dozele mele, pe specificul insulinei NovoRapid).
        Daca dupa 2 ore nu se intampla schibarile asteptate aplic o noua corectie de 0,5-2 u, dupa caz si momentul zilei sau noptii si testez des, pentru a urmari evolutia gicemiei. Daca nu se produc mari modificari e cazul sa beau apa mai multa pentru a ajuta insulina sa actioneze si nu ma mai grabesc asa de tare sa corectez, decat poate peste 3-4 ore. E posibil sa vina din urma micile corectii facute anterior, care din diverse motive e posibil sa intre mai tarziu in actiune ( cantitate infima de insulina,dezhidratare, stres, anticorpi antiinsulina exogena aparuti ocazional, loc de injectare tabacit, etc)
        Mi se pare ca insulina in cantitati foarte mici actioneaza mai greu, cred ca isi face loc mai lent ca sa intre in actiune sau pur si simplu este ca un sol cu voce slaba care striga cu glas mic catre celulele noastre: deschideti ca sa intre glucoza! Ma gandesc ca e posibil sa se intample la un moment dat, dupa corectii foarte mici si repetate, o acumulare de insulina in corp, care dupa o hidratare intensa, facuta mai tarziu, ar putea sa actioneze repede, scazandu-ne rapid glicemia. E doar o ipoteza, nu pot fi deloc sigura de aceasta. Si chiar daca se intampla asa, in contextul respectiv probabil nu face  decat sa aduca valorile la normal.
            Corectiile mici sunt o atitudine prudenta in fata unui fenomen inexplicabil  cu evolutie impredictibila de crestere a glicemiei. Sunt de parere, in ce ma priveste,ca trebuie rabdare, pana intra fiecare din ele in actiune. Aplic o noua corectie dupa ce a trecut varful de actiune al insulinei, sau daca valoarea e si mai mare, aplic mai repede ,dar in cea mai mica cantitate posibila. Testez des, dupa cum am spus, pentru ca nu exclud riscul unei hipoglicemii. Hidratarea e foarte foarte importanta, pentru a nu se acumula insulina in corp si pentru a actiona cat mai usor.
              Hiperglicemiile aduc cu sine dezhidratarea, care la randul ei creste rezistenta la insulina, sau mai bine zis nu ii da voie sa circule liber prin corp.  Apa asigura un schimb eficient de substante in organism, implicit ajuta la o buna actiune a hormonilor. Hormonii sunt ca un limbaj prin care diverse organe comunica intre ele. Cand apa nu e suficienta, transmisiile de informatii sunt ingreuiate.
               Cand fac 0,5 -1 u insulina am grija sa nu scot acul pana nu trec  aprox 10 secunde , pentru a fi sigura ca insulina ramane in tesut si nu iese o data cu acul.
               Uneori micile corectii par a fi frectie la picior de lemn, glicemiile parand a fi de neclintit. Totusi ele ajuta printre altele la evitarea aparitiei corpilor cetonici.
               Doza in care se fac mici corectii trebuie discutata cu medicul, pentru ca una este sa faca cineva 2 u daca are un necesar foarte mic de insulina si alta este daca e de obicei insulinorezistent si are doze foarte mari de insulina.
              De cele mai multe ori fac doze foarte mici de insulina pentru a ajusta mici hiperglicemii de 160 de ex. Pentru a ciopli glicemiile in vederea readucerii la normal.
              Insulina este un medicament vital dar in acelasi timp mortal daca nu e administrat corect. De aceea aplicarea corectiilor necesita maxima prudenta si nu trebuie facuta daca nu avem nici cea mai mica idee despre modul in care actioneaza insulina. In acest caz e mai bine sa ne adresam direct medicului nostru pentru a fi indrumati pas cu pas.
          

joi, 23 ianuarie 2014

Trei ani de diabet

           Saptamana trecuta am implinit trei ani de cand am descoperit ca am diabet tip 1.Nici pana acum nu realizez clar ce impact are diabetul asupra vietii mele, dar in mod sigur a schimbat-o total, dandu-i cu totul alt mod de a fi.
        Experienta mea cu diabetul a fost una destul de solicitanta, in sensul ca am fost expusa tot timpul la situatii noi, chiar inedite, la care a trebuit in general sa gasesc singura solutii...
         Privind in urma ma inunda sentimente de recunostinta pentru cei dragi ai mei care m-au sustinut atat de mult si mai ales sotului meu care si-a asumat cu rabdare rolul de diabetic tip 3. 
          La descoperirea diabetului, daca eu nu realizam exact ce mi se intampla si eram cumva  coplesita de situatie si incapabila de a mai reactiona cumva, sotul meu era incercat de toate sentimentele pe care in mod obisnuit le are cineva cand descopera ca are diabet. Mai ales ca l-a primit in dar ...de ziua lui.
          Provocarile pe care le-a adus diabetul au fost: de a depasi teama de a ma intepa singura (de atatea ori pe zi) , teama de hipoglicemie si teama de a nu ajunge in coma nu stiam la inceput ca nu e musai sa ajungi la asa ceva, imposibilitatea de a face corectii cu premixata, (desi  am incercat si asta), schimbarea schemei de insulina taman pe sarcina, in primul trimestru- cu problemele de rigoare: hiper si hipoglicemii, anticorpi la insulina probabil, stres, emotii, imposibilitatea de a mai beneficia de exercitiu fizic ca inainte, tatonarea dozelor in ultima parte a sarcinii cand apareau modificari neasteptate in dozaj, la cateva zile, ajustarea dozelor dupa nastere, apoi variatiile glicemiilor pe alaptare, delasarea aferenta programului incarcat de activitati mamicesti facute cu drag, si acum, teama de hipoglicemii care m-a tinut pe loc cel mai mult...
         Provocarile pe care vreau sa mi le asum pe viitor sunt achizitionarea uni CGM si observarea a tot ce misca in materie de diabet personal, am pus gand bun mai ales impactului diverselor alimente asupra glicemiilor  in vederea alcatuirii unor meniuri blande cu glicemiile mele . Vreau sa fac lucrul acesta chiar daca poate nu voi reusi sa il si pastrez mai mult de 7 luni...dar poate da.
       CGM-ul nu exclude testarea cu glucometrul, deci pe lista de cheltuieli vor ramane si testele , mai putine insa clar.
       De asemenea mi-as mai dori un copil, ceea ce presupune sa revin la o glicata buna, in prezent am 8...
       Defectele mele de diabetic le consider a fi faptul ca ma infing in dulciuri si nu mai conteaza glicemiile cand fac asta, mai ales pe stres, faptul ca mi se pare ca stiu multe despre boala mea, faptul ca nu sunt destul de independenta, de ex mi-e frica sa ies singura departe in oras, mai ales cu copilul...
        Astazi am iesit la plimbare toti trei si eu tratam  potentiale hipoglicemii pe frig...reusind sa le evit cu 60CH luati in mici reprize a cate 10-15. Am ajuns acasa cu  glicemia 80 .
         Una dintre calitatile mele de dulcinee este incapatanarea de a merge tot timpul mai departe si a obtine ce vreau , ca de ex acea glicata de 5,3 din al doilea trimestru de sarcina.Dar nu asta conteaza.
          Diabetul a adus cu sine si momente amuzante si dragute, de genul sa nimeresti din prima exact cantitatea de paine cantarita, pana la ultimul miligram, sau sa mananci dulciuri si ceilalti sa nu mai inteleaga nimic, sau sa cunosti oameni minunati ca farmacistele de unde luam reteta de insulina, medici, oameni ca si mine cu diabet.
         Tocmai cand incepea sa ma roada de-a dreptul o singuratate diabetica, am intalnit prin intermediul blogului oamenei dulci pe care ii imbratisez cu drag cu acest prilej: Pe Dana, Flori, Monica, Ioana si pe toti cei care citesc necunoscuti.
        Si nu in ultimul rand am sentimente de adanca recunostinta pentru Raluca, prietena mea care m-a ajutat atat de mult, ea fiind si medic diabetolog. Pe care am sunat-o de nenumarate ori cu mici dar mari probleme de amanunt diabetic.
       Cel mai mult imi doresc, pe plan de DZ1, sa am glicemii bune. Nu stiu de ce nu ma macina o dorinta intensa de a ma vindeca, desi nu as zice nu. Nu consider nici macar ca sufar de o boala cronica, nevindecabila inca, iau ca atare ziua de azi si atat. De la cea de ieri am invatamintele, de la cea de maine provocarile. Nici o zi nu a fost identica cu alta, zilnic trebuie sa gasesc rezolvari unice la tot felul de calcule si problemute dulci.
       Nadajduiesc sa nu am de a face cu complicatiile diabetului, fara de care, acesta chiar ar fi simpatic, cu tot alaiul de solicitari...Mai ales nu vreau sa am de a face cu cele oftalmologice, mai ales cu toate, ca sunt urate tare.
       Optimismul pare a fi o unealta de baza in bunul autocontrol si este, oameni dulci, GRATIS! Ura!
       Visele mele ar fi ca CGM-urile sa devina cat mai performante, sensibile la orice modificare a glicemiei si accesibile ca pret oricarui om cu diabet. Mi-as dori ca persoanele sanatoase sa fie cat mai bine informate despre diabet, una dintre bolile de baza, clar, si sa sustina adoptarea unor legi care sa sprijine persoanele cu diabet, mai ales copii si femeile insarcinate.
          Intr-o zi ma uitam la camerele de filmat, plantate vreo opt la numar, din cele mai scumpe, in zona in care locuiesc, langa un parc si vedeam in locul lor cate un CGM pentru un copil dulcinel...
        Va doresc tuturor glicemii bune si sa ne intalnim la aniversari de genul a 50 de ani de diabet...fara complicatii.
        La multi ani! cu bucurie.Betica