Un nou inceput

            Mi s-a facut dor de blogul meu, de vremea cand intr-o toamna scriam seara de seara si sentimentul era tare minunat. Si aveam impresia ca nu citeste nimeni si nu prea stia nimeni de el. Nu mi-as fi inchipuit ca il voi lasa sa se prafuiasca asa de tare si voi scrie asa de rar.
             Intre timp nu mi-am controlat diabetul in cel mai perfect mod, dar stiu ca am facut atat cat am putut in fiecare moment. Si daca nu am reusit sa fie totul foarte bine este ca nu am avut motivatia corecta sa o fac.
              Desi e nobil sa ma gandesc la cei din familie, in special la copiii mei, doi sunt acum, cred ca in cazul acestui diabet ar trebui pur si simplu sa ma pun pe mine in centrul atentiei.
              Recunosc , am doua foarte mari probleme legate de diabet: 1.cand ma enervez-stresez nu ma pot opri din mancat dulciuri necalculate si 2. Am o teama foarte mare de hipoglicemii, mai ales cand sunt singura cu copiii si prefer sa le tin mai sus...glicemiile mele fluctueaza foarte repede ca asa e la mine diabetul. 
              Ei bine, de acum vreau sa il controlez pentru binele meu, pentru ca...o mama sanatoasa si fericita e un mare dar pentru copiii sai ( si iata cum am dat iar in vechea motivatie). 
              Si ca sa fiu egoista pana la capat vreau sa scriu pe blog pentru ca imi face tare bine si desigur ma bucur mult daca cuiva ii trece frumos timpul citind sau ii este ceva de folos de pe aici.
              Nici nu am realizat cum au trecut deja trei ani cu pompa de insulina si patru cu senzori de monitorizare continua. Si iata ca in ianuarie fac 7 ani de diabet si nu imi vine sa cred ca atat de multi. Si nu imi vine sa cred cat de prost am contolat in marea parte a timpului glicemiile.
              Se pare ca tocmai  mi-am luat un angajament public sa imi controlez mai bine si ...mai curajos diabetul.
               Ultima glicata a fost 7.2 si desi se putea mai bine si stiu ca poti mai mult, imi venea sa topai de bucurie ca in sfarsit a scazut de 7.4 in ciuda faptului ca a fost perioada de dupa a doua nastere si alaptare, cand totul e cu fundul in sus in ce priveste glicemiile.
               In ultimele luni am trecut prin cea mai grea perioada cu diabet, in care am tot primit suturi...din familie. Asa ca m-am simtit tare singura si nemotivata pana cand leoaica din mine a pornit-o iar la lupta.
               Proiect: sa tot scad din glicata mancand normal, stiti, normalul acela cu care ne-am obisnuit, din toate categoriile alimentare. Fara excese desigur. Daca nu imi iese sa pot ajunge unde vreau cu glicata cred ca trec pe low carb si gata. Imi plac tare mult retetele lowcarb de mancare, recunosc ca dulciurile si painea low carb...nu prea imi plac. Oriunde pot scapa de ceva carbo nedoriti sunt foarte bucuroasa.
               Scriu acestea si glicemia este 192, incapatanata, deh.
               Cam atat, pentru ca prefer ceva pe subiect.
               Glicemii bune mie...  si tuturor!