duminică, 15 noiembrie 2015

La multi ani, oameni dulci!

                 La multi ani tuturor celor care purtati griji albastre pe umerii vostri ! La multi ani tuturor care aveti de a face cu acest stil de viata, diabetul! Ieri a fost ziua diabetului si am petrecut-o cat se poate de frumos, impreuna cu baietelul meu de 3 ani si toti cei care au participat la intalnirea organizata de doamna doctor Mihaela Vlaiculescu. Ne-am bucurat din plin si sentimentul ca nu sunt singura mi-a umplut inima. De asemenea privindu-i pe toti acesti oameni frumosi m-am gandit ca si eu sunt asa. :-)
                 De atata bucurie necesarul de insulina s-a prabusit, asa ca zigzagurile mi-au tot intepat ziua dand un plus de suspence. In timpul piesei de teatru de improvizatie. la care am ras cu lacrimi m-am trezit cu 54 vertical si pentru ca nu gaseam glucometru am luat glucoza cat sa ma asigur ca voi fi bine.(am facut si eu ca tot omul, (1,8 u de) insulina pentru pizza) Era prea frumos ca sa lesin eu acolo.
               Va imbratisez pe toti cu bucurie si va anunt ca m-am tot gandit si am ajuns la concluzia ca fiecare putem imbunatati cu ceva viata cu diabet. Binenteles incepand cu propriul autocontrol, apoi daruind din prisosul nostru ace, informatii, sprijin, aratand in mod sincer ca putem fi oameni , ca diabetul nu ne invalidizeaza automat.
  Si m-am gandit ca a scrie pe blog poate fi modul meu de a arata cum e viata cu diabet, cu bune si rele, cu dulci si amare.
               Nu am mai scris de mult timp si nici macar nu am mai deschis blogul. Cu toate ca am nenumarate scuze, principalul motiv a fost ca m-am blocat, mi-am pierdut motivatia. Cred ca faptul ca nu imi scade glicata sub 7 ma face sa ma rusinez sa scriu. Cand scrii risti sa fii exemplu, iar eu nu m-am considerat unul bun.
               Ei bine, nu scade pentru ca am parte de foarte mult stres, viata mea a capatat un ritm ametitor al situatiilor foarte neplacute. 2 decese in familie in mai putin de un an ,de exemplu, pana la dificultati financiare care m-au facut sa renunt la Dexcom. Insa solutiile sunt la tot pasul, mai putin pentru inlocuirea celor dragi care au plecat. Uneori multimea variantelor de solutii imi dau mai multa bataie de cap decat problema insasi.
             Si am inceput cu blogaritul prin a cauta in istoricul comentariilor. Am avut parte de niste ciupituri amare din partea unei persoane care a comentat acum cateva luni. De genul ca mananc nu gluma,  daca nu cumva am probleme cu greutatea, ca ma joc cu glicemiile , de ce nu incerc ceva naturist in loc de insulina. Va rog, nu va enervati, am facut-o deja eu si m-am calmat. Ma bucur ca m-a citit si i-am dat explicatiile mele.
             Acestea fiind spuse sper sa incep din nou sa scriu, pentru ca imi face mie bine si sper sa fie de folos macar unei singure persoane. Folos, in sensul partasiei la aceeasi viata cu diabet, chiar daca solutiile difera. Ne-am obisnuit, sper, cu totii sa nu luam informatiile ca atare ci sa le trecem totdeauna prin filtrul discernamantului si al sfatului de specialitate primit de la medic.
            Va imbratisez inca o data si va urez sa va fie viata cu cer senin, de un albastru superb!

                 
                 

4 comentarii:

  1. Draga Betica,

    Ma bucur ca ai revenit. M-am bucurat foarte mult si ca te-am intalnit.

    Cu mult drag, Florentina

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc, draga Flori! Si eu m-am bucurat!

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna mamico! Madalina Dobrescu ma numesc,din febr 2012 diagn cu diab tip ll si din mai 2015, mamica de fetita! Alaptez de 9 luni si nu pot tine diabetul deloc sub control, cu toata insulina pe care o fac. Am vazut ca si in cazul tau a fost la fel. Ai reglat dupa intarcare sau mai devreme? Sanatate maxima!

    RăspundețiȘtergere