luni, 18 noiembrie 2013

Insulina in sarcina

              Indiferent de tipul de diabet al viitoarei mame pe timpul sarcinii se utilizeaza  insulina pentru scaderea glicemiei , se renunta de obicei la antidiabetice orale. Insulina pare sa fie cea mai sigura pe perioada sarcinii. Dar oare este asa?
              In primul rand fara un control glicemic bun, cat mai strict chiar, nu se poate vorbi de o evolutie sanatoasa a sarcinii. Fara insulina glicemiile nu ar putea sa fie mentinute deloc in limite normale la femeia cu diabet. Sunt putine cazurile cand doar prin dieta se pot mentine glicemii bune, si atunci e vorba de dibet gestational. Pe de alta parte sarcina nu e cea mai potrivita perioada pentru privarea de anumiti nutrienti care contin carbohidrati( fructe, leguminoase, lapte, etc)
               Pana si mamele sanatoase au glicemii un picut mai mari in ultima perioada a sarcinii, dupa saptamana 24, cand placenta se dezvolta tot mai mult si ajunge apoi la maturitate, contracarand prin hormonii pe care ii produce efectul insulinei endo sau exogene.
              La mamele fara diabet aceasta problema se rezolva printr-o secretie mai mare de insulina proprie. Unele femei chiar experimenteaza diabetul gestational care de multe ori trece dupa nastere, insa e posibil ca respectiva mama sa dezvolte diabet de tip2 pe viitor.
              La femeile diabetice se foloseste de obicei un tratament intensiv de insulina, adica cu insulina rapida la fiecare masa si insulina bazala o data sau de doua ori pe zi.
             Nu stiu pe ce criterii se decide pana la urma care insulina e sigura pe perioada sarcinii. Nu se pot face experimente direct pe femeile gravide. Se fac studii pe animalute si daca la ele nu apar malformatii si alte necazuri se considera ca e ok. De obicei FDA-ul este forul cu drept de cuvant in aceasta problema.( Food and Drug Administration), desi e din America iar noi suntem in Europa.
            In prezent doar insulina NPH si Levemirul sunt singurele insuline bazale aprobate in sarcina de catre FDA. Probabil ca rapidele sunt Humalogul, Novorapidul si Actrapid, dar nu stiu sigur. 
            Eram deja insarcinata cand mi s-a schimbat schema de insulina de la premixata, la intensiva cu Lantus si Novorapid. Perioada de acomodare cu noua schema plus emotiile legate de aparitia sarcinii au facut ca glicemiile sa nu fie cele mai bune, ceea ce mi-a marit si mai mult stresul stiind ca atunci are loc organogeneza. A fost bine in final, am un bebe sanatos si duuulce.
            Nestiind ca trebuie sa merg si la diabetologul meu dupa externarea din spital, am mers la data progamata anterior sarcinii, dupa vreo doua luni, astfel ca eu am facut Lantus tot primul trimestru fara sa am idee despre ce este aprobat sau nu in sarcina. Nici nu mi-am facut griji de genul asta, pentru ca mi-a fost prescris  stiind de aceasta profesorul universitar de diabet din spitalul respectiv.
            Cand am ajuns la control, imediat ce am spus ca am Novo si Lantus, mi s-a spus ca il schimbam pe Lantus cu Levemir  pentru ca   nu este aprobat in sarcina. Am ramas nedumerita ca pot exista si insuline neaprobate in sarcina.
           Acasa am rascolit internetul ca sa ma lamuresc cu aprobarile acestea. Ca sa vad ca o institutie din alta tara imi recomanda mie ce sa folosesc, nu ca ar gresi, dar de ce nu e si la noi un for de acest gen?
           Apoi am remarcat ca sunt niste clase, categorii, in care se incadreaza medicamentele in functie de cat de sigure sunt. Levemirul era clasa B desi a fost in clasa C si era plin netul de Levemir approved by FDa. Lantusul era clasa C.
           M-am pus apoi sa caut studii despre cele doua. Despre Levemir am gasit un studiu, sper sa gasesc linkul pe viitor, ca sa il atasez aici, in care se descria  ca a provocat malformatii extrem de grave la soricei....Intrebare cum s-a facut upgrade-ul la clasa B? cand prezenta malformatiilor la animalutele de laborator inseamna condamnare for ever la categoria C? Despre Lantus in schimb nu am gasit studii care sa descrie prezenta malformatiilor la fetusi de animalute. Iar pe forumuri din strainate am gasit mai multe mame care l-au folosit fara probleme in sarcina. De asemenea am gasit studii restranse care de asemenea au remarcat absenta malformatiilor la copii mamelor cu diabet tratate cu Lantus pe perioada sarcinii.
            Nu trag eu insami nici o concluzie, poate nu am cautat de ajuns, insa raman extrem de nedumerita cu inaintarea Levemirului in clasa B. Este de ajuns ca un singur studiu sa demonstreze aparitia malformatiilor ca sa nu am incredere.
            Partea buna a lucrurilor este ca placenta este o bariera extrem de riguroasa care nu lasa sa treaca insulina. Dar.... acest lucru se intampla doar atata timp cat glicemiile femeiii insarcinate sunt bune. Cu cat acestea devin mai mari cu atat placenta nu mai poate filtra toxinele, dar si insulina. De aici si riscul de imbatranire prematura a placentei la femeia gravida cu diabet si necesitatea monitorizarii atente in ultimele saptamani de sarcina. A mea nu a imbatranit pentru ca am avut glicemii bune.
           Chiar si asa e nevoie de cantitati mari de insulina pentru ca aceasta sa aiba efect teratogen. Peste 50u odata si atunci ajung cantitati foarte mici.
          Un alt mod prin care insulina exogena poate trece bariera placentei este  atunci cand se conjuga cu anticorpii antiinsulina. De aceea cred ca nu este bine sa se schimbe tipul de insulina utilizat tocmai in vremea sarcinii. Am gasit un studiu in care se observa ca acesti anticorpi apar de cele mai multe ori la introducerea unei insuline analog, si dispar cam dupa sase luni. Acesti anticorpi fac ca insulina sa aibe efectul intarziat si e nevoie chiar de doze mai mari pentru a-si face efectul. Deci e bine ca macar cu 6 luni inainte de sarcina sa se treaca pe schema care va fi folosita pe perioada acesteia.
                 Stiind aceasta m-a ingrijorat ca trebuia sa mai fac o schimbare, sa trec pe Levemir dupa ce experimentasem deja  glicemiile haotice legate de schimbarea schemei de insulina. Ce era interesant: ca initial Novorapidul parea sa nu actioneze deloc la mine, iar Lantusul da, fiind cel care echilibra cat de cat situatia dezastruoasa. A fost nevoie cam de trei saptamani ca sa pot ajunge la glicemiile dorite si nu era vorba de calcule gresite, ci pur si simplu nu actiona cum era de dorit.
                 Orice substanta straina orgnismului nostru poate avea un efect advers, deci si insulina exogena. 
                  In general totusi insulina este sigura in sarcina, mai ales pe fondul unor glicemii bune si pe o schema stabilita din timp inainte de aparitia sarcinii. Beneficiul folosirii ei este enorm, avand un rol indispensabil pentru evolutia buna a sarcinii.
                Insasi prezenta hiperglicemiilor este un factor  care poate genera malformatii la fat si complicatii la mama,  de aceea utilizarea insulinei este inca o data benefica pe timpul sarcinii. Sau macar un rau necesar:)
                
   
             
              

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu