miercuri, 18 decembrie 2013

Hipofobia

         Nu este frica nejustificata fata de hipopotami ci teama mea intemeiata sau nu de a face hipoglicemii majore care necesita 100 de carbohidrati.
         Pana in vara aceasta diabetul meu a mers pe un fagas normal, sa zic, cu calcule de carbohidrati si doze relativ egale de insulina,  cu corectii cu efect garantat ,cu mici exceptii pe fond de stres sau boala. Dupa trei saptamani de glicemii enorme, 400 si una de 495, pe care le-am avut la tara, la intoarcerea in Bucuresti am inceput sa am niste glicemii nemaipomenit de bune, ca niciodata de cand diabetul, exceptand hipoglicemiile care se mai strecurau destul de des printre acestea.
         Apoi m-am obisnuit cu asta si la un moment dat au aparut din cand in cand zile in care necesarul de insulina scadea foarte tare, uneori spre deloc. Cu hipoglicemii foarte urate desigur. Si asa de tare m-am speriat incat simteam o mare usurare sa vad pe ecranul glucometrului 200...Si am tot stat pe glicemii mari pana prindeam curaj sa o iau de la capat cu dozele obisnuite. Culmea ca daca reduceam dozele de insulina dupa hipoglicemii valorile nu erau prea bune. Cum ajungeam cu Lantusul de la 10u la 8u (10, 9 , 8) trebuia sa revin la 10u datorita hiperglicemiilor.
        Si iar glicemii normale pentru un diabetic atent pana aparea o zi cu hipoglicemii mari. Iar teama, iar glicemii mari de buna voie...
         Dupa ce zilele trecute am avut iar o astfel de zi, acum stau pe glicemii mari. Consider deja aceasta situatie ca fiind ea insasi patologica si as numi-o hipofobie, desi nu cred ca a luat inca amploarea unei fobii. Ca lucrurile se agraveaza pe plan psihologic o indica faptul ca ma ia un pic de ameteala dupa ce injectez Lantusul de care ma leaga amintiri de speriat si faptul ca am tendinta sa adaug la fiecare masa ceva carbohidrati rapizi de rezerva, sa fie acolo in caz de hipoglicemie, ceea ce garanteaza 250-280mg/dl dupa masa...
         M-am gandit in consecinta sa intocmesc un plan de bataie:

  • sa incerc sa respect orele programului meu de diaBetica. In ultimul timp masa de pranz e tot mai des la 15, masa de seara pe la 20-21... Lantusul facut mai tarziu decat de obicei, mult prea tarziu uneori, orele de somn etc
  • sa apelez mai des la cantar si sa calculez mai atent CH
  • sa il intarc cumva pe copil ca sa pot sa mananc carbohidrati mai putini, implicit sa fac mai putina insulina rapida ( cu cat e mai mare doza si viteza cu care intra e mai mare).
  • punctul pricipal al planului este sa achizitionez cumva Glucagon, stie cineva cum? Cred ca voi reusi cumva, macar din alta tara, pentru linistea mea.
  • si ca o utopie: sa am un CGM acesta e asul din maneca, daca cumva ma imbogatesc foarte tare anul viitor
  • sa alcatuiesc un plan de mese si sa experimentez efectul asupra glicemiilor al diverselor meniuri utilizate de mine
  • sa am mai mult curaj si optimism
  • sa dedic mai multa atentie diabetului ca unuia care afecteaza viata tuturor celor din jur, a familiei mele
  • sa incerc sa intru intr-o rutina sanatoasa cu tabieturi de diabetic, pentru a evita diferentele mari de la o zi la alta( de ex o alergatura zdravana  prin frig dupa o portie lunga de sedentarism la domiciliu)
  • sa ii implic iarasi mai mult pe cei dragi in viata mea cu diabet, sotul meu pare sa fi obosit si el de atata diabet si mai uita sa ma trezeasca pentru testari si corectii, astfel ca am dormit  mai multe nopti cu 200, probabil bazandu-se pe bunul autocontrol pe care il aveam candva, iar uneori m-am trezit cu hipo daca  am adormit la pranz
       Acestea fiind punctate, mai ramane sa capat vointa de a le pune in practica...
       

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu