Greseli, gafe si alte cele

                In cei trei ani si jumatate de diabet nici macar o singura zi nu a fost identica cu cealalta in privinta autocontrolului, de fiecare data trezindu-ma in fata a tot felul de decizii mici sau mari. Nu au lipsit nici greselile, gafele, problemele. Pe multe le-am si uitat, dar iata cateva mici lucruri care condimenteaza viata unei persoane cu diabet la bord:
                 Ideea acestei postari mi-a venit in urma cu doua zile cand m-am dus in hipermarchet cu euro in ideea de a-i schimba si a face cateva cumparaturi. La plecare sotul mi-a zis sa nu mai iau dulce cu mine pentru ca imi pot cumpara din magazin la nevoie. Urmarea cred ca e usor de ghicit... Era inchis automatul de schimbat valuta asa ca... Afara ploua cu gheata, oare? sau oricum torential foarte, iar eu patrulam prin magazinul devenit muzeu din lipsa banilor autohtoni. Bine ca nu am facut hipoglicemie, aveam 125. Dar daca faceam? Concluzia a fost clara, niciodata nu ma voi baza pe surse nesigure de dulce, voi lua cu mine ce imi trebuie. Ce-i in mana nu-i minciuna.
                Tot in magazin, a doua zi dupa ce am reusit sa schimb banii, am vrut sa testez la un moment dat si cand am deschis gentuta glucometrului acesta era acoperit pur si simplu de multimea testelor folosite care au iesit din buzunarelul interior al acestuia. Iesise pana si servetelul plin de stropisori de sange de care ma sterg dupa testari. Concluzia : mai arunca si tu testele acelea folosite.  Uneori mi s-au imprastiat si pe jos. 
               Ca tot veni vorba de magazin, hipermarket de fapt, in primul an de diabet, nu stiu de ce, am avut nevoie sa tratez o hipoglicemie la cumparaturi. Ori nu aveam suficient dulce la mine ori  am poftit altceva. Cred ca prima varianta, dat fiind ca am optat pentru niste nu prea gustosi biscuiti populari. M-am gandit ca fiind vrac suma va fi scrisa pe punga si nu voi  trisa cu nimic platind la casa. Decat sa ma duc cu un produs inceput, am preferat sa fie o punga de vrac pe care sa o innod dupa aceea.
             Zis si facut. Doar ca nu am fost atenta sa ma dau mai intr-o parte. Asa ca nu stiu cum m-am trezit cu un ditamai body-guardul  spunandu-mi ca nu am voie sa consum produse neplatite si daca vreau sa mananc sa merg cu el la casa , sa platesc si apoi pot sa imi termin cumparaturile. I-am explicat ca am diabet si am o hipoglicemie care daca nu e tratata imediat poate duce la coma.
             Cand a auzit de cuvantul coma a dus telefonul la ureche si a intrebat daca sa cheme salvarea. I-am zis ca nu e nevoie, trebuie doar sa mananc din biscuiti si apoi imi trece si pot plati. La care el nu si nu, ca sa cheme salvarea sau sa merg cu el la casa. I-am explicat ca acele cateva minute conteaza, dar nimic. Eu m-am maniat tare in sinea mea, imi venea sa plang , iar simptomele hipoglicemiei cresteau. Pe vremea aceea eram foarte sensibila la 60, iar la 55 deja aveam palpitatii, transpiratii si tot alaiul de simptome.
             Pana la urma m-am dus cu el tremurand de frustrare si hipoglicemie, am platit si apoi am mancat din insipizii biscuiti in timp ce dupa un raft careva bea de zor dintr-un iaurt de fructe pe care tare mi-e teama ca nu il platea dupa golire. Dar nu asta conteaza, cat faptul ca m-a durut inima de piatra a acelui om si nestiinta in ale diabetului. Acasa am ajuns cu glicemia de 240, pe care pe vremea aceea o faceam  doar cand ma stresam. In rest nu prea depaseam 190, avand inca destul peptid C. Aceeasi concluzie ca la faza cu euro: dulce la purtator, eventual cu stampila pe el, proprietate client.
             Altadata am testat in magazin si nu mi se oprise sangele din deget si atunci cand m-am uitat la o sunca vidata am mazgalit cu sange ambalajul acesteia. Iac. Sau cand m-am dus la casa am observat ca am pe un deget ditamai pata de sange uscat. M-am ferit sa nu se vada.
             Altadata m-am dus la parintii mei in vizita, in alt cartier si am constatat ca aveam penul de rapida gol...
             Sau am pus stramb capacelul acului de pen si s-a strambat acul nemaiavand  dupa aceea cum sa mai injectez, eu fiind in oras. Si de unde sa iei ace de pen daca nu le ai cu tine? Nici acum nu iau ace cu mine dar, poate ar fi bine. Nu mai pun stramb capacul dar daca il scap pe jos in murdarie?
           Ori m-am intepat cu acul de pen care a strapuns capacelul pus stramb , maama ce durere, aproape sub unghie m-am intepat.
            Asta e tare: Cand m-am dus sa vad ce frigidere sunt la Media gallaxy tocmai la iesire cand mi-am pus geaca pe mine, s-a a auzit un fassssss si pe jos a plouat cu mult zahar. Aveam in buzunar zahar pus intr-un tub de vitamina C si nefiind pus bine capacul zaharul si-a facut loc printr-o capsa tip gaura decorativa de la buzunarul gecii. Nu a vazut nimeni, dar probabil ca nu si-au explicat ce cauta zaharul acela pe jos.
           Odata am intrat in vorba cu o doamna din magazin care isi facea si ea cumparaturile. Discutia se lungise deja prea mult , copilul ma astepta acasa, si ca fapt divers i-am zis , bine, va las, mai ales ca ar fi bine sa testez glicemia, poate e mica. In momentul acela a zis bine, bine si aproape ca a fugit de langa mine, probabil pentru a nu fi nevoita sa imi dea primul ajutor. Nu i-am zis asta intentionat. Ca sa vezi....oamenii astia cu diabet, pot pica oricand.
             Apropos de picat pe jos, odata plecam dintr-o vizita de la nasii mei si dupa ce am iesit din casa lor, m-am aplecat repede ca mi se dezlegase siretul. Nasa a intrebat panicata daca mi-e rau, i s-a parut ca am cazut. Nu ma vedea bine de sot. Ce de emotii pot crea ...
             Emotii....Asta chiar a fost urat: Aveam un episod de hipoglicemie si pentru ca nu crestea glicemia in ciuda faptului ca luam dulce am iesit afara din casa si m-am dus la farmacie, ca daca pic sa fiu printre lume. eram singura acasa. Apucasem sa ii zic mamei mele la telefon ca scade glicemia. In graba am uitat sa iau telefonul dupa mine si parintii mei au sunat panicati in continuu. L-au sunat si pe sot care la randul lui a sunat....Cata panica am creat...Mi-am revenit, dar a trebuit apoi sa impac cativa oameni dragi suparati. Nu i-as dori nimanui sa fie in pielea lor. 
             Altadata am plecat la drum doar cu trei teste, de dimineata , urmand partea cea mai vulnerabila a zilei pentru hipoglicemii (in cazul meu), cea dinspre pranz si cu imposibilitatea de a simti hipoglicemiile . Culmea ca la intoarcere, dupa pranz, situatia a fost invers, aveam cele 100 de teste de pe reteta dar nu aveam glucometrul pentru ele la mine.  Am facut pana la urma si o hipoglicemie serioasa in Lidl, unde am luat mult dulce si acasa aveam 136, adica a fost mica. De luat aminte, e bine sa ai si destule teste la tine.
            Sau a uitat sotul rucsacul meu cu toate cele acasa. S-a intors dupa el , desigur.
            Altadata eram in parc, singura cu copilul. Era si soare, faceam o tura de parc impingand la carut si in partea insorita si cu banci putine mi-a scazut glicemia. Am luat dulce. am mai luat dulce. Tot voia sa scada. Am gasit si o banca si s-a pus copilul sa urle ca voia glucoza mea. Eu voiam sa testez discret, el tipa in gura mare. Asa ca ii dadeam pe varful degetului glucoza, incercam sa il linistesc, testam si speram sa treaca pana termin tot dulcele pe care il aveam la mine.  Pana la urma a crescut  glicemia. Nu am nici o concluzie, e bine probabil sa ai muuuulte dulciuri la tine.
           Da, e bine. Cand eram gravida in primul trimestru, fiind la tara, am avut ocazia sa salvez de la dospire un lighenas de fragi proaspeti culesi din padure. Dupa atatia fragi poate, a doua zi am trait o experienta interesanta:
           Pe cand eram in sat cu parintii mei, dis de dimineata, glicemia a scazut rau. A fost nevoie de 100g de glucoza, luata treptat cu testari din cand in cand. Dupa nici o ora, iar mica, ceva gen 45. Glucoza nu mai e...S-a dus tata la masina pentru ca ramasese in masina inca o tableta de glucoza, pe care a zis mama ca nu strica sa fie una si in masina si sa fie mereu acolo. Dupa inca 50 g de glucoza, cu testari si emotii mi-a trecut. Fragii contin mult tanin. Taninul poate scadea considerabil glicemia. O fi asta? Deci chiar e bine sa ai foarte mult dulce la tine.
            Altadata am facut un 43 afara iarna si am transpirat asa de rau ca totul era ud pe mine din cap pana in picioare. Oare ar fi bine sa ne luam si schimburi dupa noi? Acum nu mai transpir oricat de mica ar fi glicemia, din cauza ca nu mai reactioaneaza asa  organismul meu la hipoglicemie.
           Cand iesim din  casa facem inventarul: glucometru? insulina rapida? teste? dulce ? suficient dulce? apa?si cele ale copilului, biberon, servetele etc.
           Zilele trecute era sa imi sara inima din piept cand am vazut Lo pe ecranul glucometrului. Nu pusesem de fapt corect picatura de sange. Am repetat  si era 85. Ce mai sperietura...Altadata eram inainte de inceperea unei cununii religioase si am testat inainte, aveam un Accu Chek atunci. 11, am ras , pentru ca stiam ca nu are cum. Am testat iar si era departe de asa ceva. S-a multumit glucometrul cu foarte putin sange, de obicei acesta dand eroare daca nu ii ajunge.
           La coada la medicul diabetolog o doamna se mira cum de i-a iesit glicemia asa de mare, ca a mancat doar...doi  covrigi. (or fi fost din aceia mari  a cate 70Ch fiecare?)
           De cate ori ma duc la oftalmolog, nu prea des, la jumatate de an pentru fund de ochi, asistenta care uita de mine, ma tot intreba cum de am avut curaj sa fac copil, nu ii transmit diabetul? Asta si cand eram gravida. Dureros...I-am explicat ca am tipul 1 si ca nu se transmite , ca e aproape la fel ca la mamele fara diabet. Ea tot insista ca nu e sigur, mai bine nu...Oare se transmite? Eu zic ca nu, sper.
           Cand eram la nasii mei copiii s-au bulucit toti in jurul meu sa vada cum fac eu injectie in burta. Voiau si ei sa se testeze cu glucometrul, de abia am scapat. 
            Cand eram la spital , la depistare, am adormit cu castile in urechi ascultand muzica si m-am trezit tipand, stand in sezut la marginea patului si o asistenta ma intepa in deget sa imi ia glicemia de la ora 3 noaptea cum se obisnuia in spitalul respectiv. S-a speriat si ea. Nu reusise sa ma trezeasca pentruca nu o auzeam.
            Nu imi mai amintesc acum, dar au fost destule lucruri amuzante sau nu. Voi mai reveni. Ma duc la culcare.