Astazi, ca e trecut de miezul noptii, merg la control. Ma duc cu o glicata de 7, 5, rodul glicemiilor de la tara care au atins valori nemaivazute, de 400 , chiar si un 498... timp de trei saptamani, cu media 200 pe glucometru. Iar ma duc cu una calda si una rece. Prin contrast, glicemiile de dupa intoarcerea in oras au atins valori bune cum nu au fost niciodata si cam multe hipoglicemii printre .
Ma duc sa imi iau reteta pe trei luni, una electronica. Apoi sper sa aiba la farmacie ace Pic cu bleu, adica cele mai subtiri, oricum sunt cateva, probabil 8 care trebuie sa imi ajunga ...trei luni (pentru Novorapid cam 500 de injectii si 90 de injectii de Lantus =cam 600 de intepaturi cu 8 ace...) Traba asta cu acele , ma supara de fiecare data si cred ca are legatura cu ...diabetul de tip 2, care are mai mare pondere . Cineva cred ca a estimat necesarul de ace dupa cel al unui diabetic tip 2 care foloseste o fiola de insulina la 1-3 zile. Un ac pentru o fiola.
Nu ma plang ca nu imi da statul ace ci pentru ca nu am dreptul sa le cumpar de undeva...sa imi aleg eventual si grosimea. Ce mai... Nu mai zic nimic, e bine si asa. Si mai visam ieri la un CGM...sau poate la o pompa de insulina...
Da, e foarte bine, nu e chiar rau! Ma bucur ca primesc insulina, uite, daca nu mi-ar da statul, ce as face?
De abia astept statul la coada , de care de fapt nu mai am parte pentru ca fiind cu bebelusul intru imediat. Da, imi place sa stau la coada, mai vad si eu diabetici, mai aud ce zic.
Se vor bucura toti ca vad un copilas . Sper sa nu fie nevoie de adeverinte pe care nu le am .
As vrea sa solicit un control la fundul de ochi pentru ca nu am mai facut de cand eram insarcinata.
Si cam atat. O iau din nou apoi de la capat spre o glicata mai buna.
luni, 7 octombrie 2013
duminică, 6 octombrie 2013
La ce mi-ar fi bun un CGM?
Sistemul de monitorizare continua a glicemiei (CGM-in limba engleza, de la Continuous Glucose Monitoring) este alcatuit dintr-un senzor inserat in tesutul subcutanat , la care se ataseaza un transmitator radio care comunica cu un dispozitiv gen pager, cu ecran unde putem vedea nivelul glicemiei monitorizat continuu.
Necesita calibrare, atat la insertia unui nou senzor cat si in alte momente, dupa cum se specifica.Nu are o acuratete foarte mare comparativ cu glucometrul si de aceea deciziile importante privind corectarea glicemiei trebuie luate dupa ce testam cu...glucometrul.
Cu toate acestea CGM-ul este foarte folositor, pentru ca pana la urma, in afara de testarea glicemiei din vena la laborator, toate celelalte mijloace de testare a glicemiei dau rezultate relative, pe cat posibil de precise, cu erori de maxim 20%. Totusi la CGM s-au raportat si erori de 50%, ceea ce este inadmisibil avand in vedere ce costuri presupune. La noi un senzor costa 70 euro la care se adauga TVA... Mai punem la socoteala ca uneori putem insera gresit senzorul sau pur si simpu asa ne-a parvenit...nefunctional, la banii astia...De aceea, cine utilizeaza CGM trebuie sa puna la socoteala cel putin un senzor in plus pe luna...
Este fascinant graficul glicemiilor pe o zi sau pe o perioada. De asemenea faptul ca se pot seta alarme pentru hipo sau hiperglicemie, ca arata cu sageti orientate dupa tendinta glicemiei de a urca sau a cobori, cu doua sageti anunta o modificare rapida a glicemiei.
Se poate verifica glicemia si de la 4 metri,ceea ce e bine pentru parintii cu copil diabetic, aflati in alta camera. Pentru copii este minunat ca nu mai trebuie intepati chiar asa de multe ori... doar la inserarea senzorului si la calibrare. Dar daca mai pui hipo si hiper la socoteala, cand verificam corectitudinea pe glucometru, cam tot pe acolo se ajunge ca numar de intepaturi, doar ca stim mii de glicemii.
La pretul unui CGM cu tot cu consumabile, putem lua mii de teste si ne putem intepa non stop, daca ne tin degetele. Ei, dar tot nu vom avea atatea detalii despre evolutia glicemiei in 24h.
Datele de pe CGM se pot transfera pe computer, pot fi duse la medic si cate si mai cate grafice si interpretari de date se pot face. Daca are toata lumea timp, pacient si medic...
Un CGM mi-ar fi bun in primul rand pentru a pescui la timp hipoglicemiile majore. Daca as reusi un bun control glicemic dupa un timp nu as mai percepe sigur simptomele hipoglicemiilor ,ceea ce este foarte periculos. Am experimentat aceasta situatie in timpul sarcinii cand eram bine mersi la 45mg/dl...De aceea eram nevoita sa testez des, mai ales ca in primul trimestru hipoglicemiile aproape ca nu aveau o regula , apareau pe neasteptate. Un CGM ar face toata aceasta munca un locul meu si ar alunga stresul acela cumplit.Mai ales ca ar da si alarma.
In al doilea rand as putea sa observ efectul a tot ceea ce mananc asupra glicemiei. As putea sa vad cum afecteaza indicele glicemic al meselor valorile glicemiei. As vedea tot. Sau efectul exercitiului fizic si al diverselor situatii de viata.
Cam atat, dar lucru mare...
Un CGM cu o acuratete a rezultatelor foarte mare este un mare, mare ajutor in autocontrolul diabetului. Eu nu visez la un leac pentru diabet cat la o modalitate de a sti exact valorile glicemiei in orice moment si un tabel cu indicele glicemic al combinatiilor de alimente.
Ar fi minunat ca intr-un viitor cat mai apropiat sa isi poata permite fiecare diabetic un CGM la un pret foarte accesibil...
Costurile CGM-ului sunt enorme, la noi nici nu se pune problema inca de a fi acordate gratuit prin casa de sanatate si chiar daca ar fi , prioritate ar avea copii. ( Chiar, stie cineva daca se mai acorda pompe de insulina la copii sau gravide? ) Ceea ce mi se pare normal, desi as adauga si femeile insarcinate, pentru ca si mama si fat stau sub amenintarea diabetului.
Ramane un vis...Testele sunt si ele scumpe si daca cineva si-ar dori intr-adevar sa ajute diabeticii, iar nu sa scoata profit din diabet, ar fi foarte accesibile. Cred ca se pot obtine cu costuri mici.
Nu inteleg de ce nu sunt mai multe firme care sa fabrice CGM-uri . Pare a fi o lupta de monopoluri... Nici macar consumabilele de pompa de insulina sau CGM nu pot fi produse de oricine, binenteles la standardele cerute.
Cred ca CGM-urile ar fi extrem de utile in spitale, la monitorizarea pacientilor cu diabet, mai ales a celor nou descoperiti sau in timpul interventiilor chirurgicale la diabetici sau nasterile naturale la mame cu diabet, s.a.
Exista in cercetare si CGM-uri neinvazive, care scaneaza nivelul glucozei, fara a ne intepa deloc. Mai ales pe acestea le astept cu nerabdare si chiar as face economii sa iau unul. Era un CGM neinvaziv care necesita doar 4 dolari consumabile pe un an: un simplu gel. Incovenientele erau ca CGM-ul trebuia sustinut cu o centura lata imprejurul abdomenului si nu facea grafice. Arata doar glicemia.Iar bateria se termina foarte repede. Nu-i mai stiu numele.
Oricum viitorul se anunta foarte luminos in privinta mijloacelor de monitorizare a glicemiei. Si chiar mi-ar trebui un CGM. Astept cu nerabdare sa vad ce se va mai intampla.
PS: Atentie ca sunt tepe pe internet si in acest domeniu, aparate care cica masoara si tensiunea si glicemia dar dau rezultate corecte zic ei la 90% dintre oameni. Eu unde ma incadrez?
Necesita calibrare, atat la insertia unui nou senzor cat si in alte momente, dupa cum se specifica.Nu are o acuratete foarte mare comparativ cu glucometrul si de aceea deciziile importante privind corectarea glicemiei trebuie luate dupa ce testam cu...glucometrul.
Cu toate acestea CGM-ul este foarte folositor, pentru ca pana la urma, in afara de testarea glicemiei din vena la laborator, toate celelalte mijloace de testare a glicemiei dau rezultate relative, pe cat posibil de precise, cu erori de maxim 20%. Totusi la CGM s-au raportat si erori de 50%, ceea ce este inadmisibil avand in vedere ce costuri presupune. La noi un senzor costa 70 euro la care se adauga TVA... Mai punem la socoteala ca uneori putem insera gresit senzorul sau pur si simpu asa ne-a parvenit...nefunctional, la banii astia...De aceea, cine utilizeaza CGM trebuie sa puna la socoteala cel putin un senzor in plus pe luna...
Este fascinant graficul glicemiilor pe o zi sau pe o perioada. De asemenea faptul ca se pot seta alarme pentru hipo sau hiperglicemie, ca arata cu sageti orientate dupa tendinta glicemiei de a urca sau a cobori, cu doua sageti anunta o modificare rapida a glicemiei.
Se poate verifica glicemia si de la 4 metri,ceea ce e bine pentru parintii cu copil diabetic, aflati in alta camera. Pentru copii este minunat ca nu mai trebuie intepati chiar asa de multe ori... doar la inserarea senzorului si la calibrare. Dar daca mai pui hipo si hiper la socoteala, cand verificam corectitudinea pe glucometru, cam tot pe acolo se ajunge ca numar de intepaturi, doar ca stim mii de glicemii.
La pretul unui CGM cu tot cu consumabile, putem lua mii de teste si ne putem intepa non stop, daca ne tin degetele. Ei, dar tot nu vom avea atatea detalii despre evolutia glicemiei in 24h.
Datele de pe CGM se pot transfera pe computer, pot fi duse la medic si cate si mai cate grafice si interpretari de date se pot face. Daca are toata lumea timp, pacient si medic...
Un CGM mi-ar fi bun in primul rand pentru a pescui la timp hipoglicemiile majore. Daca as reusi un bun control glicemic dupa un timp nu as mai percepe sigur simptomele hipoglicemiilor ,ceea ce este foarte periculos. Am experimentat aceasta situatie in timpul sarcinii cand eram bine mersi la 45mg/dl...De aceea eram nevoita sa testez des, mai ales ca in primul trimestru hipoglicemiile aproape ca nu aveau o regula , apareau pe neasteptate. Un CGM ar face toata aceasta munca un locul meu si ar alunga stresul acela cumplit.Mai ales ca ar da si alarma.
In al doilea rand as putea sa observ efectul a tot ceea ce mananc asupra glicemiei. As putea sa vad cum afecteaza indicele glicemic al meselor valorile glicemiei. As vedea tot. Sau efectul exercitiului fizic si al diverselor situatii de viata.
Cam atat, dar lucru mare...
Un CGM cu o acuratete a rezultatelor foarte mare este un mare, mare ajutor in autocontrolul diabetului. Eu nu visez la un leac pentru diabet cat la o modalitate de a sti exact valorile glicemiei in orice moment si un tabel cu indicele glicemic al combinatiilor de alimente.
Ar fi minunat ca intr-un viitor cat mai apropiat sa isi poata permite fiecare diabetic un CGM la un pret foarte accesibil...
Costurile CGM-ului sunt enorme, la noi nici nu se pune problema inca de a fi acordate gratuit prin casa de sanatate si chiar daca ar fi , prioritate ar avea copii. ( Chiar, stie cineva daca se mai acorda pompe de insulina la copii sau gravide? ) Ceea ce mi se pare normal, desi as adauga si femeile insarcinate, pentru ca si mama si fat stau sub amenintarea diabetului.
Ramane un vis...Testele sunt si ele scumpe si daca cineva si-ar dori intr-adevar sa ajute diabeticii, iar nu sa scoata profit din diabet, ar fi foarte accesibile. Cred ca se pot obtine cu costuri mici.
Nu inteleg de ce nu sunt mai multe firme care sa fabrice CGM-uri . Pare a fi o lupta de monopoluri... Nici macar consumabilele de pompa de insulina sau CGM nu pot fi produse de oricine, binenteles la standardele cerute.
Cred ca CGM-urile ar fi extrem de utile in spitale, la monitorizarea pacientilor cu diabet, mai ales a celor nou descoperiti sau in timpul interventiilor chirurgicale la diabetici sau nasterile naturale la mame cu diabet, s.a.
Exista in cercetare si CGM-uri neinvazive, care scaneaza nivelul glucozei, fara a ne intepa deloc. Mai ales pe acestea le astept cu nerabdare si chiar as face economii sa iau unul. Era un CGM neinvaziv care necesita doar 4 dolari consumabile pe un an: un simplu gel. Incovenientele erau ca CGM-ul trebuia sustinut cu o centura lata imprejurul abdomenului si nu facea grafice. Arata doar glicemia.Iar bateria se termina foarte repede. Nu-i mai stiu numele.
Oricum viitorul se anunta foarte luminos in privinta mijloacelor de monitorizare a glicemiei. Si chiar mi-ar trebui un CGM. Astept cu nerabdare sa vad ce se va mai intampla.
PS: Atentie ca sunt tepe pe internet si in acest domeniu, aparate care cica masoara si tensiunea si glicemia dar dau rezultate corecte zic ei la 90% dintre oameni. Eu unde ma incadrez?
sâmbătă, 5 octombrie 2013
Anotimpul rece si diabetul
Brrrrr, a venit frigul. Nu este inca iarna, dar ne duce cu gandul la apropiata ei venire. La inceput nu imi place deloc anotimpul rece, pana ma obisnuiesc.
Venirea frigului imi aduce un risc crescut de hipoglicemii atunci cand sunt afara. E bine sa nu fiu la frig cand am maximul insulinei si trebuie sa am grija cat de mult merg.
Cand vine si gerul trebuie sa adapostesc glucometrul intr-un buzunar interior al gecii si nu testez afara, se va bloca sau va da erori. Neplacut sa am o hipoglicemie in conditiile astea. Trebuie sa iau dulce fara sa mai testez daca nu am unde intra.
Nu mai pot face nici Lantusul afara (in mana) pentru ca am atatea straturi de haine pe mine. Dar inca n-a venit iarna asa ca maine voi putea sa il fac injectez in mana.
Cand vine iarna e greu cu hipoglicemiile: daca intra contrareglarea se poate sa transpir instantaneu din cap pana in picioare, incat hainele devin ude. Ceea ce e foarte neplacut, daca nu ma pot schimba.
Cand stranuta cineva sau tuseste fara sa puna mana la gura (e la moda acum) ma uit ingrijorata sperand sa nu am de a face cu un virus.
De asemenea, penurile cu insulina trebuie protejate de inghet. Eu le infasor intr-un fular sau in manusi in geanta, nu inainte de a le pune in husa lor.
Unii diabetici devin mai rezistenti la insulina iarna, altii nu.
La mine nu a fost nici prea prea nici foate foarte, de fapt nu am avut timp sa observ pentru ca in primul an am facut un guturai dupa care am tot avut glicemii mari si apoi au venit sarbatorile si tentatiile culinare.Iar anul trecut am nascut si am stat in casa mai tot timpul lauziei. Nici anul acesta nu ma vad prea mult pe afara, dar voi vedea.
Diabeticii care au probleme cu picioarele trebuie sa aibe grija sa nu le degere, protejandu-le cu o incaltaminte adecvata si comoda. De asemenea trebuie sa aibe grija sa nu isi puna picioarele pe surse de caldura fierbinti pentru a evita arsurile. Se poate ca ei sa nu simta nimic in timp ce se prajesc de caldura.
Pe timpul lunilor de iarna glicemiile pot fi mai mari din cauza lipsei de activitate fizica, si implicit hemoglobina glicata poate fi mai mare. Miscarea ajuta la mentinerea unei temperaturi corporale bune, in timpul efectuarii ei dar si mai multe ore dupa aceea, si imbunatateste sensibilitatea la insulina. Alunga si eventualele depresii, aduce si voie buna.
Hidratarea corespunzatoare este foarte importanta si iarna. Putem fi tentati sa mancam mai mult, din instinctul de a ne crea rezerve energetice dar si din plictiseala. Trebuie sa avem grija sa mancam alimente sanatoase si hranitoare.
Cam atat, restul este aceeasi rutina de diabet, dar in conditii mai reci.
Atentie la masa plina de bunatati de sarbatori! Sa nu ramana nimic....necalculat!
Venirea frigului imi aduce un risc crescut de hipoglicemii atunci cand sunt afara. E bine sa nu fiu la frig cand am maximul insulinei si trebuie sa am grija cat de mult merg.
Cand vine si gerul trebuie sa adapostesc glucometrul intr-un buzunar interior al gecii si nu testez afara, se va bloca sau va da erori. Neplacut sa am o hipoglicemie in conditiile astea. Trebuie sa iau dulce fara sa mai testez daca nu am unde intra.
Nu mai pot face nici Lantusul afara (in mana) pentru ca am atatea straturi de haine pe mine. Dar inca n-a venit iarna asa ca maine voi putea sa il fac injectez in mana.
Cand vine iarna e greu cu hipoglicemiile: daca intra contrareglarea se poate sa transpir instantaneu din cap pana in picioare, incat hainele devin ude. Ceea ce e foarte neplacut, daca nu ma pot schimba.
Cand stranuta cineva sau tuseste fara sa puna mana la gura (e la moda acum) ma uit ingrijorata sperand sa nu am de a face cu un virus.
De asemenea, penurile cu insulina trebuie protejate de inghet. Eu le infasor intr-un fular sau in manusi in geanta, nu inainte de a le pune in husa lor.
Unii diabetici devin mai rezistenti la insulina iarna, altii nu.
La mine nu a fost nici prea prea nici foate foarte, de fapt nu am avut timp sa observ pentru ca in primul an am facut un guturai dupa care am tot avut glicemii mari si apoi au venit sarbatorile si tentatiile culinare.Iar anul trecut am nascut si am stat in casa mai tot timpul lauziei. Nici anul acesta nu ma vad prea mult pe afara, dar voi vedea.
Diabeticii care au probleme cu picioarele trebuie sa aibe grija sa nu le degere, protejandu-le cu o incaltaminte adecvata si comoda. De asemenea trebuie sa aibe grija sa nu isi puna picioarele pe surse de caldura fierbinti pentru a evita arsurile. Se poate ca ei sa nu simta nimic in timp ce se prajesc de caldura.
Daca mentinem glicemii bune, acest lucru ne va proteja cat de cat de raceli pentru ca sistemul imunitar e mai puternic. Vitamina C ne poate fi de folos si o alimentatie echilibrata din care in continuare nu tebuie sa lipseasca fructele si legumele crude si... mult usturoi si ceapa. Nu recomand vaccinul antigripal, fiecare face cum crede.Cand lucra mama mea, la serviciu au adus vaccin antigripal si din toata colectivitatea doar mama si inca o femeie au refuzat sa se vaccineze. Pe atunci era o noutate treaba asta. La scurt timp toate persoanele care s-au vaccinat au racit urat, in afara de cele doua persoane nevaccinate. Cine stie ce a fost, dar personal nu am incredere in vaccinul antigripal. Nu vad cum ar putea acoperi toate tulpinile de virus...care an de an sunt altele.
Pe timpul lunilor de iarna glicemiile pot fi mai mari din cauza lipsei de activitate fizica, si implicit hemoglobina glicata poate fi mai mare. Miscarea ajuta la mentinerea unei temperaturi corporale bune, in timpul efectuarii ei dar si mai multe ore dupa aceea, si imbunatateste sensibilitatea la insulina. Alunga si eventualele depresii, aduce si voie buna.
Hidratarea corespunzatoare este foarte importanta si iarna. Putem fi tentati sa mancam mai mult, din instinctul de a ne crea rezerve energetice dar si din plictiseala. Trebuie sa avem grija sa mancam alimente sanatoase si hranitoare.
Cam atat, restul este aceeasi rutina de diabet, dar in conditii mai reci.
Atentie la masa plina de bunatati de sarbatori! Sa nu ramana nimic....necalculat!
vineri, 4 octombrie 2013
Lucrurile marunte si diabetul
Sub perna am: penul de NovoRapid, glucometrul, telefonul mobil (stiu ca nu e bine), un tub de teste de rezerva. Langa pat sta butoiasul cu apa, o sticla cu apa de rezerva si o cutie cu zahar si lingura adusa de sot preventiv, nestiind ca dupa perna am un tub cu zahar. Daca una din ele lipseste se simte lipsa, mai ales a telefonului mobil cu care dau beepuri salvatoare atunci cand sotul este in alta camera, iar bebe doarme. Iar la mana am in permanenta un ceas pentru a-mi calcula distantele de la mese, injectii si teste. Lucruri marunte...
Atunci cand pancreasul nostru nu mai poate produce acea marunta lacrima de insulina necesara pe o zi apare diabetul, o boala in care lucruri marunte conteaza sau sunt vitale. Un detaliu omis duce la modificari majore glicemice si la munca de detectiv pentru a ne da seama care a fost cauza .
Iata lucruri marunte care pentru noi diabeticii conteaza mai mult decat pentru ceilalti oameni:
-pliculetele de zahar sau orice dulce folosim pentru tratarea hipoglicemiilor, chiar si surplusul....Intr-o dimineata oganismul meu s-a comportat ca si cum n-ar fi fost cazul de insulina. A fost nevoie de 100g glucoza... Tot luam dulce si glicemia era 45. Iar dupa doua ore de inca 50g...Cele 50g erau din tableta pe care era sa o las acasa, fiindca era in plus. Eram la tara, plecata si de acasa, fara o sursa de zahar apropiata...si gravida.
-apa pentru hidratare dupa hiperglicemii, pentru dulcele luat la hipoglicemie ca sa intre mai repede;
-obiectele de sub perna si ceasul;
-care alimente mancam mai intai la masa, fructul sau friptura, laptele sau ciorba etc-un fapt care afecteaza indecele glicemic al mesei sau timpul de digestie, implicit riscul de hipo sau hiperglicemie;
-ce mancam;
-o salata pe zi are un impact benefic asupra glicemiilor;
-putina miscare sau mai multa- no comments;
-bratara cu SOS medical, atentie am diabet-nu am asa ceva(bratara), in Romania nu pare sa existe, poate ceva de silicon;
-faptul de a tine insulina la frigider sau de a nu uita penul intr-o masina vara;
-consumabilele pentru diabet :teste, ace, fiole de insulina s.a.;
-a nu manca ceva foarte gras inainte de celelalte alimente la masa- zilele trecute am facut o hipoglicemie urata pentru ca am mancat niste piele de pui cu paine inainte de masa, nu m-am abtinut...- grasimea impiedica absorbtia carbohidratilor de la masa inclusiv a celor pentru tratarea hipoglicemiei;
-timpii si socotelile de tot felul, carbohidrati si urme de carbohidrati;
-cum ne imbracam ca sa putem face injectie in oras- cu rochie sau nu, fetele;
-cat de gros ne imbracam iarna pentru a nu face hipoglicemie de la frig;
-bateria de la cantar, glucometru, pompa de insulina;
-un beep la nevoie;
-sa facem pipi inainte de culcare dupa o hiperglicemie pentru a nu avea glucoza in vezica urinara, fapt care ar irita-o, iar in timp ar produce complicatii urate, de asemenea igiena intima dupa asa ceva;
-ciorapii curati, de bumbac, comozi , sa nu stranga;
-incaltamintea comoda;
-oligoelementele-vanadiul, cromul cresc sensibilitatea la insulina;
-cat fierbem pastele...
-cat malai punem in mamaliga si cat o fierbem;(la fel cu grisul si altele)
-zaharul din mezeluri...
-un patratel de ciocolata in plus;
-fibrele;
-un pahar de vin;
-daca luam autobuzul sau mergem pe jos, daca urcam 5 etaje la picior sau nu;
-detaliile pe care le discutam cu medicul nostru...;
-numarul de telefon al medicului sau al spitalului de care apartinem;
-glucometrul, desigur, si unde il punem;
-penurile si unde le punem;
-spalatul pe maini;
-tabelul cu carbohidrati;
-sa stie ceilalti de noi, pe unde colindam;
-sa nu uitam uneori telefonul pe modul silentios, ca sa nu dam palpitatii celor dragi;
-sa nu incuiem usa la baie cand facem dus;
-cand facem dus...
-ora mesei;
-cum ne taiem unghiile;
-o batatura la picior;
-un mic virus...stranutul cuiva;
-daca e noapte sau zi;
-cat si cand dormim;
-cand testam;
-regula de trei simpla, calculele de clasa a doua;
-o palarie pe cap vara;
-statul la plaja;
-ce scrie pe ambalaje;
-cat ne enervam;
-o mica informatie despre diabet;
-putin mai mult optimism;
-si multe altele, multe si marunte.
Atunci cand pancreasul nostru nu mai poate produce acea marunta lacrima de insulina necesara pe o zi apare diabetul, o boala in care lucruri marunte conteaza sau sunt vitale. Un detaliu omis duce la modificari majore glicemice si la munca de detectiv pentru a ne da seama care a fost cauza .
Iata lucruri marunte care pentru noi diabeticii conteaza mai mult decat pentru ceilalti oameni:
-pliculetele de zahar sau orice dulce folosim pentru tratarea hipoglicemiilor, chiar si surplusul....Intr-o dimineata oganismul meu s-a comportat ca si cum n-ar fi fost cazul de insulina. A fost nevoie de 100g glucoza... Tot luam dulce si glicemia era 45. Iar dupa doua ore de inca 50g...Cele 50g erau din tableta pe care era sa o las acasa, fiindca era in plus. Eram la tara, plecata si de acasa, fara o sursa de zahar apropiata...si gravida.
-apa pentru hidratare dupa hiperglicemii, pentru dulcele luat la hipoglicemie ca sa intre mai repede;
-obiectele de sub perna si ceasul;
-care alimente mancam mai intai la masa, fructul sau friptura, laptele sau ciorba etc-un fapt care afecteaza indecele glicemic al mesei sau timpul de digestie, implicit riscul de hipo sau hiperglicemie;
-ce mancam;
-o salata pe zi are un impact benefic asupra glicemiilor;
-putina miscare sau mai multa- no comments;
-bratara cu SOS medical, atentie am diabet-nu am asa ceva(bratara), in Romania nu pare sa existe, poate ceva de silicon;
-faptul de a tine insulina la frigider sau de a nu uita penul intr-o masina vara;
-consumabilele pentru diabet :teste, ace, fiole de insulina s.a.;
-a nu manca ceva foarte gras inainte de celelalte alimente la masa- zilele trecute am facut o hipoglicemie urata pentru ca am mancat niste piele de pui cu paine inainte de masa, nu m-am abtinut...- grasimea impiedica absorbtia carbohidratilor de la masa inclusiv a celor pentru tratarea hipoglicemiei;
-timpii si socotelile de tot felul, carbohidrati si urme de carbohidrati;
-cum ne imbracam ca sa putem face injectie in oras- cu rochie sau nu, fetele;
-cat de gros ne imbracam iarna pentru a nu face hipoglicemie de la frig;
-bateria de la cantar, glucometru, pompa de insulina;
-un beep la nevoie;
-sa facem pipi inainte de culcare dupa o hiperglicemie pentru a nu avea glucoza in vezica urinara, fapt care ar irita-o, iar in timp ar produce complicatii urate, de asemenea igiena intima dupa asa ceva;
-ciorapii curati, de bumbac, comozi , sa nu stranga;
-incaltamintea comoda;
-oligoelementele-vanadiul, cromul cresc sensibilitatea la insulina;
-cat fierbem pastele...
-cat malai punem in mamaliga si cat o fierbem;(la fel cu grisul si altele)
-zaharul din mezeluri...
-un patratel de ciocolata in plus;
-fibrele;
-un pahar de vin;
-daca luam autobuzul sau mergem pe jos, daca urcam 5 etaje la picior sau nu;
-detaliile pe care le discutam cu medicul nostru...;
-numarul de telefon al medicului sau al spitalului de care apartinem;
-glucometrul, desigur, si unde il punem;
-penurile si unde le punem;
-spalatul pe maini;
-tabelul cu carbohidrati;
-sa stie ceilalti de noi, pe unde colindam;
-sa nu uitam uneori telefonul pe modul silentios, ca sa nu dam palpitatii celor dragi;
-sa nu incuiem usa la baie cand facem dus;
-cand facem dus...
-ora mesei;
-cum ne taiem unghiile;
-o batatura la picior;
-un mic virus...stranutul cuiva;
-daca e noapte sau zi;
-cat si cand dormim;
-cand testam;
-regula de trei simpla, calculele de clasa a doua;
-o palarie pe cap vara;
-statul la plaja;
-ce scrie pe ambalaje;
-cat ne enervam;
-o mica informatie despre diabet;
-putin mai mult optimism;
-si multe altele, multe si marunte.
joi, 3 octombrie 2013
Ajustarea dozelor de insulina
Astazi mi-am inceput ziua cu o lovitura de cap peste gura, primita de la bebe, care entuziasmat ca ne-am trezit s-a repezit spre mine. I-am cerut sotului gheata sa pun la buza lovita, iar el mi-a adus o inghetata pe care in final am mancat-o.
La masa de pranz am venit cu 100. Am facut mai tarziu o hipoglicemie cauzata de frig, de fapt am prins-o la timp, 90 la o ora dupa masa, luat dulce75 etc. La masa de seara am venit cu 110 si pentru ca sotul meu nu mai venea de jos de la administrator, de nervi am furat niste ciocolata de pe biroul lui. Apoi am mai mancat si struguri Hamburg duulci in timp ce pregateam masa de seara care intarzia. Am facut injectia calculand insulina doar pentru carbohidratii de la masa, neglijand ciugulelile. Am mancat o para foarte dulce Jambon de 200g, lapte si ciorba de gaina cu paine de casa. Sunt genul care nu ma deranjez la burta cu astfel de combinatii.
La 22:30 bebe adormise pe mine cu capul pe coasta mea in timp ce se hranea la san si cu o manuta dupa gatul meu. Deodata am inceput sa ma simt ciudat. I-am dat beep sotului sa vina, neputand sa ma misc, fiind captiva. Mi-am sters degetul cu un colt de prosop ud si am testat glicemia: 58. Nu m-am speriat pentru ca era la doua ore dupa injectie. Am profitat sa cer struguri si in timp ce terminam de mancat am inceput sa vad cam negru. Iar i-am dat beep si cand am vazut 32 m-am eliberat urgent de dulcea povara si m-am dus sa iau zahar.
Nu prea am avut multe glicemii chiar asa de mici, dar am observat ca la 30-uri vine o foame de lup si instinctul de a lua dulce este de necontrolat. Am mai mancat si o para mica si jumatate de grapefruit.
Dupa socoteala mea am tratat generos hipoglicemia aceasta cu cel putin...60ch. Acum sa vedem ce iese. M-am facut de o noapte cu testari si corectii probabil. Ma astept sa ajunga macar la 350.
Tocmai voiam sa anunt ca incep experimentul cu perele. Am luat in sfarsit pere de la piata si la masa de seara am mancat prima para duuulce ca un colt de rai. Nu indraznesc sa banuiesc ca a scazut asa glicemia dupa para. Vedem zilele urmatoare.
De maine scad iarasi Lantusul de la 10 la 9u, pentru ca azi am avut valori cu tendinta spre hipoglicemie. Adica ajustez doza de bazala scazand o unitate.
Mi s-a incleiat creierul...Testez: 289. Fac corectie 2u care trebuie sa scada cu 200 glicemia. Fac efort sa leg ideile.
Pe foaia de iesire din spital scria schema cutare cu ajustarea dozelor dupa cum este nevoie.
Ajustarea dozelor face si ea parte din autocontrolul pe care il exercita diabeticul cu scopul de a avea glicemii bune. Presupune modificarea dozelor uzuale astfel incat glicemiile sa se incadreze in tinta propusa.
Facem acest lucru cand se modifica necesarul de insulina al organismului datorita unor schimbari survenite fata de obicei: stres, boala, hipoglicemii sau hiperglicemii persistente, sarcina, modificari hormonale, efort fizic intens si prelungit, luarea de medicamente sau plante hipoglicemiante, repaos la pat, remisie, s.a.
De cele mai multe ori ajustarea dozei presupune o modificare de 10% in plus sau in minus fata de necesarul obisnuit. Dar pot fi si ajustari mai mari, mai ales cand e vorba de efort fizic intens si prelungit sau de remisie. ( se poate ajunge si la 50%)
Cele mai multe probleme le pune modificarea dozei de insulina bazala pentru ca riscam hipoglicemii prelungite daca o marim fara sa fie nevoie sau dimpotriva daca o scadem fara sa fie cazul vom avea hiperglicemii.
Atunci cand ajustam dozele in cautarea unei scheme perfecte de insulina trebuie sa urmarim doua-trei zile modul in care lucreaza modificarea facuta (mai ales la insulina bazala) si nu mancam printre mese pentru a nu ne deruta calculele. Nu modificam dozele la ambele tipuri de insulina deodata. De asemenea vom evita mesele copioase, cu combinatii de alimente imprevizibile ca impact glicemic si nu vom face efort fizic altfel decat de obicei . Dupa cele trei zile ajustam din nou daca e nevoie sau mentinem noile doze.
Ajustam doza de insulina preprandiala in cazul in care stim ca vom face sport in urmatoarele ore. Scadem din doza de bazala ,cei care o facem seara, daca a fost o zi cu mult efort fizic. Crestem doza de bazala in caz de repaos la pat, boli infectioase, perioada cu stres.
Stresul creaza o problema speciala in sensul ca nu stim niciodata cand trece si ne lasa cu doze marite de insulina in sange.
Ajustarea dozelor de insulina se face din aproape in aproape, urmarind tot timpul glicemiile si avand in vedere revenirea la dozele obisnuite daca este necesar.
Pic de somn...Sper sa am glicemie buna dimineata.
La masa de pranz am venit cu 100. Am facut mai tarziu o hipoglicemie cauzata de frig, de fapt am prins-o la timp, 90 la o ora dupa masa, luat dulce75 etc. La masa de seara am venit cu 110 si pentru ca sotul meu nu mai venea de jos de la administrator, de nervi am furat niste ciocolata de pe biroul lui. Apoi am mai mancat si struguri Hamburg duulci in timp ce pregateam masa de seara care intarzia. Am facut injectia calculand insulina doar pentru carbohidratii de la masa, neglijand ciugulelile. Am mancat o para foarte dulce Jambon de 200g, lapte si ciorba de gaina cu paine de casa. Sunt genul care nu ma deranjez la burta cu astfel de combinatii.
La 22:30 bebe adormise pe mine cu capul pe coasta mea in timp ce se hranea la san si cu o manuta dupa gatul meu. Deodata am inceput sa ma simt ciudat. I-am dat beep sotului sa vina, neputand sa ma misc, fiind captiva. Mi-am sters degetul cu un colt de prosop ud si am testat glicemia: 58. Nu m-am speriat pentru ca era la doua ore dupa injectie. Am profitat sa cer struguri si in timp ce terminam de mancat am inceput sa vad cam negru. Iar i-am dat beep si cand am vazut 32 m-am eliberat urgent de dulcea povara si m-am dus sa iau zahar.
Nu prea am avut multe glicemii chiar asa de mici, dar am observat ca la 30-uri vine o foame de lup si instinctul de a lua dulce este de necontrolat. Am mai mancat si o para mica si jumatate de grapefruit.
Dupa socoteala mea am tratat generos hipoglicemia aceasta cu cel putin...60ch. Acum sa vedem ce iese. M-am facut de o noapte cu testari si corectii probabil. Ma astept sa ajunga macar la 350.
Tocmai voiam sa anunt ca incep experimentul cu perele. Am luat in sfarsit pere de la piata si la masa de seara am mancat prima para duuulce ca un colt de rai. Nu indraznesc sa banuiesc ca a scazut asa glicemia dupa para. Vedem zilele urmatoare.
De maine scad iarasi Lantusul de la 10 la 9u, pentru ca azi am avut valori cu tendinta spre hipoglicemie. Adica ajustez doza de bazala scazand o unitate.
Mi s-a incleiat creierul...Testez: 289. Fac corectie 2u care trebuie sa scada cu 200 glicemia. Fac efort sa leg ideile.
Pe foaia de iesire din spital scria schema cutare cu ajustarea dozelor dupa cum este nevoie.
Ajustarea dozelor face si ea parte din autocontrolul pe care il exercita diabeticul cu scopul de a avea glicemii bune. Presupune modificarea dozelor uzuale astfel incat glicemiile sa se incadreze in tinta propusa.
Facem acest lucru cand se modifica necesarul de insulina al organismului datorita unor schimbari survenite fata de obicei: stres, boala, hipoglicemii sau hiperglicemii persistente, sarcina, modificari hormonale, efort fizic intens si prelungit, luarea de medicamente sau plante hipoglicemiante, repaos la pat, remisie, s.a.
De cele mai multe ori ajustarea dozei presupune o modificare de 10% in plus sau in minus fata de necesarul obisnuit. Dar pot fi si ajustari mai mari, mai ales cand e vorba de efort fizic intens si prelungit sau de remisie. ( se poate ajunge si la 50%)
Cele mai multe probleme le pune modificarea dozei de insulina bazala pentru ca riscam hipoglicemii prelungite daca o marim fara sa fie nevoie sau dimpotriva daca o scadem fara sa fie cazul vom avea hiperglicemii.
Atunci cand ajustam dozele in cautarea unei scheme perfecte de insulina trebuie sa urmarim doua-trei zile modul in care lucreaza modificarea facuta (mai ales la insulina bazala) si nu mancam printre mese pentru a nu ne deruta calculele. Nu modificam dozele la ambele tipuri de insulina deodata. De asemenea vom evita mesele copioase, cu combinatii de alimente imprevizibile ca impact glicemic si nu vom face efort fizic altfel decat de obicei . Dupa cele trei zile ajustam din nou daca e nevoie sau mentinem noile doze.
Ajustam doza de insulina preprandiala in cazul in care stim ca vom face sport in urmatoarele ore. Scadem din doza de bazala ,cei care o facem seara, daca a fost o zi cu mult efort fizic. Crestem doza de bazala in caz de repaos la pat, boli infectioase, perioada cu stres.
Stresul creaza o problema speciala in sensul ca nu stim niciodata cand trece si ne lasa cu doze marite de insulina in sange.
Ajustarea dozelor de insulina se face din aproape in aproape, urmarind tot timpul glicemiile si avand in vedere revenirea la dozele obisnuite daca este necesar.
Pic de somn...Sper sa am glicemie buna dimineata.
Dovleacul
Nu mi-a placut niciodata dovleacul, cel mult m-am avantat la putina placinta dar mi-a fost greata dupa aceea. De altfel nici morcovii cruzi nu imi plac. Cred ca de fapt nu prea suport legumele bogate in betacaroten.
De un timp am numai dovleac in cap. Pur si simplu imi vine sa mananc dovleac. Copt in cuptor si cu putina miere sau zahar deasupra. Si un pic de scortisoara. Fara aluat.
Zis si facut. Mi-am luat in ziua cu glicozilata o bucata frumoasa de dovleac de la piata si l-am bagat la cuptor. A fost culmea.. deliciooos. Are cam multi carbohidrati, 20/100g, crud, adica o felie destul de mica.
Cautand pe internet numarul de carbohidrati am gasit ca dovleacul de placinta este bogat in betacaroten care are un rol bun in reglarea glicemiei, contine multa vitamina A (100g are 75%din necesarul pe o zi) , regleaza digestia s.a.
Acum doua zile cautand niste informatii despre diabet pe net am dat intamplator peste o stire: cercetatorii japonezi au descoperit ca dovleacul ar putea vindeca dibetul , regenerand celulele beta. Bine, ei au folosit extract de dovleac, pe soricei. Si s-a imbunatatit starea lor, nu specifica sa se fi vindecat. La om cum o fi?
Oricum nu cred ca poate fi ceva rau sa beneficiez de consumul de dovleac. Macar pentru vitamina A pe care o contine.
Oare instinctul nu ne-ar putea indrepta spre alimentele care ne ajuta in bolile pe care le avem? Asta daca renuntam la obiceiurile proaste alimentare pentru a simti corect lucrurile.Asa cum pisicuta stie ce ierburi sa manance cand are indigestie...
De un timp am numai dovleac in cap. Pur si simplu imi vine sa mananc dovleac. Copt in cuptor si cu putina miere sau zahar deasupra. Si un pic de scortisoara. Fara aluat.
Zis si facut. Mi-am luat in ziua cu glicozilata o bucata frumoasa de dovleac de la piata si l-am bagat la cuptor. A fost culmea.. deliciooos. Are cam multi carbohidrati, 20/100g, crud, adica o felie destul de mica.
Cautand pe internet numarul de carbohidrati am gasit ca dovleacul de placinta este bogat in betacaroten care are un rol bun in reglarea glicemiei, contine multa vitamina A (100g are 75%din necesarul pe o zi) , regleaza digestia s.a.
Acum doua zile cautand niste informatii despre diabet pe net am dat intamplator peste o stire: cercetatorii japonezi au descoperit ca dovleacul ar putea vindeca dibetul , regenerand celulele beta. Bine, ei au folosit extract de dovleac, pe soricei. Si s-a imbunatatit starea lor, nu specifica sa se fi vindecat. La om cum o fi?
Oricum nu cred ca poate fi ceva rau sa beneficiez de consumul de dovleac. Macar pentru vitamina A pe care o contine.
Oare instinctul nu ne-ar putea indrepta spre alimentele care ne ajuta in bolile pe care le avem? Asta daca renuntam la obiceiurile proaste alimentare pentru a simti corect lucrurile.Asa cum pisicuta stie ce ierburi sa manance cand are indigestie...
marți, 1 octombrie 2013
Cum facem corectia de insulina?
Corectia este o doza de insulina rapida administrata suplimentar in scopul de a scadea in limite normale o hiperglicemie care nu este acoperita suficient de insulina deja injectata la masa.
Corectiile fac si ele parte din autocontrolul diabetului, sunt administrate de catre diabetic sau apartinator ( la copii, batrani) si devin aproape o rutina atunci cand se doreste o tinta glicemica mica. Aceasta deoarece lucram cu multe variabile care de multe ori ne scapa de sub control: timpul de digestie al combinatiei de alimente consumate la masa, stres, boala, numarul de carbohidrati din alimente, calitatea si durata somnului etc.
Organismul uman nu este ca un robot, reactioneaza cel mai adesea intr-un mod neasteptat si de aceea oricat de perfect am calcula carbohidratii nu este garantat raspunsul glicemic de dupa masa. Trebuie sa recunoastem ca de multe ori mai si gresim. Sau nu este ca in tabel. Sau nu stim exact cati carbohidrati contine ceea ce mancam. Sau fructul e mai dulce ca la carte. Sau, sau...
Pentru mine cea mai frecventa cauza pentru care trebuie sa fac corectie este faptul ca nu pot sti exact timpul exact de digestie al alimentelor dar mai ales al combinatiilor de alimente. Urmat de ingaduinta ( sau lacomie) si de reactia hiperglicemica de dupa hipoglicemie. Nu prea conteaza asta. De hiperglicemii nu este greu de facut rost.
Nu imi pot da seama pentru ca nu am urmarit, dar cred ca aproape in fiecare zi fac cate o corectie cat de mica.
Nu toti pacientii care au tratament cu insulina fac si corectii. Este posibil ca unii dintre ei nici sa nu fi auzit cuvantul. Imi aduc aminte cum am tresarit cand am auzit prima oara acest cuvant, pe care nici nu l-am inteles bine la inceput. Era ceea ce imi speram sa existe.
Cand m-am lamurit am inceput sa imi doresc cu ardoare tratamentul intensiv de insulina( cu rapide la mese si bazala), nu conventional (2 injectii de premixata) cum aveam eu.
Novorapidul pare a fi cea mai rapida insulina, un avantaj sau nu, depinde de situatie.Mi s-a recomandat aceasta insulina pentru rapiditatea cu care corecteaza glicemia.
Corectiile trebuie facute doar daca stim ce facem, pentru ca insulina este un medicament mortal daca nu e administrata cand si cat trebuie.
Pana invatam cum sa le facem este bine sa mergem din aproape in aproape, cu cantitati mici de insulina si treptat vom invata cum este mai bine.( Ne vom multumi la inceput ca 300 a devenit 180 de ex). Nu vom face nici corectii noptea pana nu stim ce si cum, pentru ca atunci sensibilitatea la insulina este cea mai mare si dormim...
Ideal ar fi sa nu mai fie nevoie de corectii, de aceea de fiecare data cand suntem nevoiti sa corectam o glicemie, trebuie sa cautam cauza acelei hiperglicemii pentru a o evita pe viitor. Corectia nu actioneaza totusi instant si vom mai ramane ceva timp pe hiperglicemie. Poate doar daca stim se anticipam hiperglicemia .
Daca facem corectii prea mari, calculate gresit sau rupte de context (efort fizic, insulina activa in organism, sensibilitatea la insulina din perioada zilei cand o facem s.a) riscam sa intram intr-n cerc vicios de hipo si hiperglicemii reactive, corectate si iar corectate...
Corectia de insulina se face dupa ce trece varful de actiune al unei insuline, fie rapida sau bazala, dupa doua ore de la masa. Nu se face clar pe hipoglicemie chiar daca mancam o tona de zahar, ci doar dupa ce a aparut hiperglicemia.
Pentru a aplica o corectie trebuie sa ne cunoastem sensibilitatea la insulina din momentul respectiv, adica cu cat ne poate scadea glicemia o unitate de insulina in acea perioada a zilei . De exemplu pentru o glicemie de 250, dimineata la ora 5am eu am nevoie de o corectie de 4u; daca se intampla la ora 11am mai astept pentru ca stiu ca intra Lantusul in actiune dar si rapida care se misca mai greu dimineata. La ora 15 vin 2u corectie, dupa ora 16-2u, 5 u, la ora 22-2u, la 22:30-1,5u, la fel si dupa 00:00am. Aceasta in cazul meu, altuia ii poate fi fara folos sau fatal. Depinde si cand se injecteaza bazala si tipul de bazala. Ideea este sa nu se suprapuna corectia cu varful altei insuline si sa tinem cont de cata insulina activa mai avem in organism (BOB-bolus on board sau insulina nefolosita).
Dar de unde putem sti aceasta? Din prospectul insulinei pe care o folosim, de pe internet si din experienta proprie. Citim cat actioneaza teoretic insulina noastra, cand intra in actiune , cand are varful de actiune si delay-ul.Este o diferenta intre momentul cand ajunge in sange insulina si momentul cand scade efectiv glicemia , iar faptul ca mai este dupa 5-6 ore detectabila in sange nu inseamna ca ne mai si scade atunci eficient glicemia. De aceea e nevoie si de experienta practica pentru a sti cum e intampla in cazul nostru. Iar aceasta experienta se catiga facand corectii gandite si testand mult.
Insulinele rapide ( le numesc asa generic, stim ca unele sunt de fapt numite scurte, doar unele, analogii de insulina, sunt de fapt rapide) incep sa actioneze la cateva minute dupa injectare, maxim 30 minute in cazul celor scurte.
Varful de actiune este o perioada scurta de 40minute pana la doua ore in functie de tipul insulinei, cand se exercita cea mai mare parte a efectului hipoglicemiant, cand de altfel exista si riscul cel mai mare de hipoglicemie in cazul unei erori de calcul sau eveniment neasteptat.
Dupa aceea efectul hipoglicemiant are o coborare destul de brusca si se sterge pentru restul de timp ramas.
Aceste lucruri sunt ilustrate prin grafice de genul grafi sau grafic si concretizate prin experienta fiecaruia din practica de zi cu zi.
La aplicarea unei corectii trebuie sa avem in capul nostru si un grafic cu timpul de digestie a ceea ce am mancat deja. Din experienta. Aici este mai greu. Ideea este sa stim daca ne asteptam sa mai creasca glicemia sau aceasta a fost tot.
Nu vreau sa fac din corectie cel mai complicat lucru, vreau doar sa arat variabilele care contribuie la exactitatea ei. Este posibil sa nu gresim foarte mult doar experimentand corectiile cu grija cunoscand totusi timpii teoretici de actiune al tipului de insulina pe care o folosim. Trebuie sa cunoastem cu ce lucram pentru ca de aceasta depinde viata noastra, sau in fine, calitatea vietii noastre.
Insulinele scurte implica greutati in aplicarea unei corectii datorita varfului mai lung de actiune, ceea ce ne expune unei hipoglicemii mai lungi daca gresim si in acelasi timp ne tine initial putin mai mult pe hiperglicemie dupa ce le injectam. Aduc insa un beneficiu in cazul unei combinatii de mancaruri grele sau mese copioase.
La injectarea corectiei este foarte util sa asteptam putin pana scoatem acul din tesut pentru ca minuscula picatura de insulina sa ramana acolo si sa nu o scoatem odata cu acul.
Nu ne vom lasa tentati sa facem corectie la orice valoare ridicata de pe gucometru (sau CGM) ci vom gandi contextul respectiv: daca mai avem suficienta insulina in corp pentru a scadea glicemia eficient.
Corectiile de noapte pot avea ca tinta o glicemie nu foarte mica pentru a nu risca o hipoglicemie urata in timpul somnului. Ne vom multumi cu un 100-120 dimineata in loc de 80, sau daca nu, e mai bine sa ne trezim din nou sa testam efectul corectiei.
Se recomanda o distanta de minim 2 ore intre doua corectii, cu testarile de rigoare, desi e mai bine sa fie doar o singura corectie care sa acopere problema. De obicei nevoia mai multor corectii apare pe fondul hiperglicemiilor de boala infectioasa sau stres sau hormoni de crestere. Atentie mare totusi, nu ne jucam cu insulina.
Utilizatorii de pompa isi pot administra corectii foarte mici, de asemenea isi pot seta doze diferite de bazala (de fapt tot insulina rapida, dar infuzata ora de ora in cantitati mici) pe perioada cu hiperglicemia. Sunt de asemenea tentati sa aplice usor corectii. Sunt pompe care stiu sa arate cat BOB mai este, insulina nefolosita, inca si pot sugera doza de insulina pentru o eventuala corectie, in functie de BOB si carbohidratii avuti la masa.
Sa nu uitam sa tinem cont de efortul fizic facut care poate fi un factor hipoglicemiant. De multe ori glicemia continua sa scada mai multe ore dupa efectuarea efortului fizic datorita cresterii sensibilitatii la insulina si datorita procesului de refacere a rezervelor de glicogen. De aceea vom fi foarte atenti daca mai este nevoie de corectie in acest caz ( poate am mancat prea multi carbohidrati rapizi dupa efort) sau oricum sa fie redusa la minimum.
Atentie sporita si la cazul in care facem corectie dupa ora 22. Trebuie sa o calculam cu gandul ca va avea varful de actiune dupa miezul noptii cand vom avea sensibilitate mai mare la insulina.
Vom calcula doza ca pentru noapte si este necesar sa testam dupa miezul noptii in perioada de varf a insulinei. De asemenea vomm tine cont daca ultima injectie cu insulina rapida a fost dupa ora 8pm.
Mai ramane loc si pentru multe jonglerii personale pe care le stie fiecare si nu este bine sa le dai exemplu tuturor. Totul pentru un bun control glicemic si tot timpul cu maxima prudenta.
Fara corectii probabil ca este greu de atins o glicata sub 6,5 , poate doar printr-un concurs foarte favorabil de imprejurari sau o iscusinta teribila de a calcula totul corect in materie de carbohidrati si timpi...si lipsa oricarei caderi in tentatia de a ciuguli printre mese carbohidrati.... adica ceva dulce. Sau prin cumularea de hipo-hiperglicemii, eea ce nu este de dorit si foarte nociv pentru rinichi.
Corectiile se aplica uneori odata cu injectia pentru masa, daca hiperglicemia a fost descoperita atunci si presupune sa adugam la doza pentru masa respectiva si coectia, intr-o singura injectie. Unii prefera sa scada doar din carbohidratii mesei si sa pastreze doza de insulina obisnuita pentru masa. Nici aceasta nu trebuie facut prea des, pentru a acoperi necesarul de carbohidrati al organismului si a evita rezistenta la insulina data de lipsa ingestiei carbohidratilor necesari.
Corectia poate fi facuta si prin....exercitiu fizic daca stim cu cat ne scade un anumit exercitiu glicemia si daca starea noastra ne-o permite.( nu avem febra, cetone, glicemii astronomice), nemaifiind asfel nevoie de corectie injectabila. Avantajul acestei asa zise corectii este acela ca scade imediat glicemia daca suntem per ansamblu insulinizati corect si avem un echilibru metabolic bun de obicei.
Alaturi de ajustarea dozelor la mese corectiile fac parte din responsabilitatea cu care pacientul cu diabet isi controleaza boala.
Corectiile fac si ele parte din autocontrolul diabetului, sunt administrate de catre diabetic sau apartinator ( la copii, batrani) si devin aproape o rutina atunci cand se doreste o tinta glicemica mica. Aceasta deoarece lucram cu multe variabile care de multe ori ne scapa de sub control: timpul de digestie al combinatiei de alimente consumate la masa, stres, boala, numarul de carbohidrati din alimente, calitatea si durata somnului etc.
Organismul uman nu este ca un robot, reactioneaza cel mai adesea intr-un mod neasteptat si de aceea oricat de perfect am calcula carbohidratii nu este garantat raspunsul glicemic de dupa masa. Trebuie sa recunoastem ca de multe ori mai si gresim. Sau nu este ca in tabel. Sau nu stim exact cati carbohidrati contine ceea ce mancam. Sau fructul e mai dulce ca la carte. Sau, sau...
Pentru mine cea mai frecventa cauza pentru care trebuie sa fac corectie este faptul ca nu pot sti exact timpul exact de digestie al alimentelor dar mai ales al combinatiilor de alimente. Urmat de ingaduinta ( sau lacomie) si de reactia hiperglicemica de dupa hipoglicemie. Nu prea conteaza asta. De hiperglicemii nu este greu de facut rost.
Nu imi pot da seama pentru ca nu am urmarit, dar cred ca aproape in fiecare zi fac cate o corectie cat de mica.
Nu toti pacientii care au tratament cu insulina fac si corectii. Este posibil ca unii dintre ei nici sa nu fi auzit cuvantul. Imi aduc aminte cum am tresarit cand am auzit prima oara acest cuvant, pe care nici nu l-am inteles bine la inceput. Era ceea ce imi speram sa existe.
Cand m-am lamurit am inceput sa imi doresc cu ardoare tratamentul intensiv de insulina( cu rapide la mese si bazala), nu conventional (2 injectii de premixata) cum aveam eu.
Novorapidul pare a fi cea mai rapida insulina, un avantaj sau nu, depinde de situatie.Mi s-a recomandat aceasta insulina pentru rapiditatea cu care corecteaza glicemia.
Corectiile trebuie facute doar daca stim ce facem, pentru ca insulina este un medicament mortal daca nu e administrata cand si cat trebuie.
Pana invatam cum sa le facem este bine sa mergem din aproape in aproape, cu cantitati mici de insulina si treptat vom invata cum este mai bine.( Ne vom multumi la inceput ca 300 a devenit 180 de ex). Nu vom face nici corectii noptea pana nu stim ce si cum, pentru ca atunci sensibilitatea la insulina este cea mai mare si dormim...
Ideal ar fi sa nu mai fie nevoie de corectii, de aceea de fiecare data cand suntem nevoiti sa corectam o glicemie, trebuie sa cautam cauza acelei hiperglicemii pentru a o evita pe viitor. Corectia nu actioneaza totusi instant si vom mai ramane ceva timp pe hiperglicemie. Poate doar daca stim se anticipam hiperglicemia .
Daca facem corectii prea mari, calculate gresit sau rupte de context (efort fizic, insulina activa in organism, sensibilitatea la insulina din perioada zilei cand o facem s.a) riscam sa intram intr-n cerc vicios de hipo si hiperglicemii reactive, corectate si iar corectate...
Corectia de insulina se face dupa ce trece varful de actiune al unei insuline, fie rapida sau bazala, dupa doua ore de la masa. Nu se face clar pe hipoglicemie chiar daca mancam o tona de zahar, ci doar dupa ce a aparut hiperglicemia.
Pentru a aplica o corectie trebuie sa ne cunoastem sensibilitatea la insulina din momentul respectiv, adica cu cat ne poate scadea glicemia o unitate de insulina in acea perioada a zilei . De exemplu pentru o glicemie de 250, dimineata la ora 5am eu am nevoie de o corectie de 4u; daca se intampla la ora 11am mai astept pentru ca stiu ca intra Lantusul in actiune dar si rapida care se misca mai greu dimineata. La ora 15 vin 2u corectie, dupa ora 16-2u, 5 u, la ora 22-2u, la 22:30-1,5u, la fel si dupa 00:00am. Aceasta in cazul meu, altuia ii poate fi fara folos sau fatal. Depinde si cand se injecteaza bazala si tipul de bazala. Ideea este sa nu se suprapuna corectia cu varful altei insuline si sa tinem cont de cata insulina activa mai avem in organism (BOB-bolus on board sau insulina nefolosita).
Dar de unde putem sti aceasta? Din prospectul insulinei pe care o folosim, de pe internet si din experienta proprie. Citim cat actioneaza teoretic insulina noastra, cand intra in actiune , cand are varful de actiune si delay-ul.Este o diferenta intre momentul cand ajunge in sange insulina si momentul cand scade efectiv glicemia , iar faptul ca mai este dupa 5-6 ore detectabila in sange nu inseamna ca ne mai si scade atunci eficient glicemia. De aceea e nevoie si de experienta practica pentru a sti cum e intampla in cazul nostru. Iar aceasta experienta se catiga facand corectii gandite si testand mult.
Insulinele rapide ( le numesc asa generic, stim ca unele sunt de fapt numite scurte, doar unele, analogii de insulina, sunt de fapt rapide) incep sa actioneze la cateva minute dupa injectare, maxim 30 minute in cazul celor scurte.
Varful de actiune este o perioada scurta de 40minute pana la doua ore in functie de tipul insulinei, cand se exercita cea mai mare parte a efectului hipoglicemiant, cand de altfel exista si riscul cel mai mare de hipoglicemie in cazul unei erori de calcul sau eveniment neasteptat.
Dupa aceea efectul hipoglicemiant are o coborare destul de brusca si se sterge pentru restul de timp ramas.
Aceste lucruri sunt ilustrate prin grafice de genul grafi sau grafic si concretizate prin experienta fiecaruia din practica de zi cu zi.
La aplicarea unei corectii trebuie sa avem in capul nostru si un grafic cu timpul de digestie a ceea ce am mancat deja. Din experienta. Aici este mai greu. Ideea este sa stim daca ne asteptam sa mai creasca glicemia sau aceasta a fost tot.
Nu vreau sa fac din corectie cel mai complicat lucru, vreau doar sa arat variabilele care contribuie la exactitatea ei. Este posibil sa nu gresim foarte mult doar experimentand corectiile cu grija cunoscand totusi timpii teoretici de actiune al tipului de insulina pe care o folosim. Trebuie sa cunoastem cu ce lucram pentru ca de aceasta depinde viata noastra, sau in fine, calitatea vietii noastre.
Insulinele scurte implica greutati in aplicarea unei corectii datorita varfului mai lung de actiune, ceea ce ne expune unei hipoglicemii mai lungi daca gresim si in acelasi timp ne tine initial putin mai mult pe hiperglicemie dupa ce le injectam. Aduc insa un beneficiu in cazul unei combinatii de mancaruri grele sau mese copioase.
La injectarea corectiei este foarte util sa asteptam putin pana scoatem acul din tesut pentru ca minuscula picatura de insulina sa ramana acolo si sa nu o scoatem odata cu acul.
Nu ne vom lasa tentati sa facem corectie la orice valoare ridicata de pe gucometru (sau CGM) ci vom gandi contextul respectiv: daca mai avem suficienta insulina in corp pentru a scadea glicemia eficient.
Corectiile de noapte pot avea ca tinta o glicemie nu foarte mica pentru a nu risca o hipoglicemie urata in timpul somnului. Ne vom multumi cu un 100-120 dimineata in loc de 80, sau daca nu, e mai bine sa ne trezim din nou sa testam efectul corectiei.
Se recomanda o distanta de minim 2 ore intre doua corectii, cu testarile de rigoare, desi e mai bine sa fie doar o singura corectie care sa acopere problema. De obicei nevoia mai multor corectii apare pe fondul hiperglicemiilor de boala infectioasa sau stres sau hormoni de crestere. Atentie mare totusi, nu ne jucam cu insulina.
Utilizatorii de pompa isi pot administra corectii foarte mici, de asemenea isi pot seta doze diferite de bazala (de fapt tot insulina rapida, dar infuzata ora de ora in cantitati mici) pe perioada cu hiperglicemia. Sunt de asemenea tentati sa aplice usor corectii. Sunt pompe care stiu sa arate cat BOB mai este, insulina nefolosita, inca si pot sugera doza de insulina pentru o eventuala corectie, in functie de BOB si carbohidratii avuti la masa.
Sa nu uitam sa tinem cont de efortul fizic facut care poate fi un factor hipoglicemiant. De multe ori glicemia continua sa scada mai multe ore dupa efectuarea efortului fizic datorita cresterii sensibilitatii la insulina si datorita procesului de refacere a rezervelor de glicogen. De aceea vom fi foarte atenti daca mai este nevoie de corectie in acest caz ( poate am mancat prea multi carbohidrati rapizi dupa efort) sau oricum sa fie redusa la minimum.
Atentie sporita si la cazul in care facem corectie dupa ora 22. Trebuie sa o calculam cu gandul ca va avea varful de actiune dupa miezul noptii cand vom avea sensibilitate mai mare la insulina.
Vom calcula doza ca pentru noapte si este necesar sa testam dupa miezul noptii in perioada de varf a insulinei. De asemenea vomm tine cont daca ultima injectie cu insulina rapida a fost dupa ora 8pm.
Mai ramane loc si pentru multe jonglerii personale pe care le stie fiecare si nu este bine sa le dai exemplu tuturor. Totul pentru un bun control glicemic si tot timpul cu maxima prudenta.
Fara corectii probabil ca este greu de atins o glicata sub 6,5 , poate doar printr-un concurs foarte favorabil de imprejurari sau o iscusinta teribila de a calcula totul corect in materie de carbohidrati si timpi...si lipsa oricarei caderi in tentatia de a ciuguli printre mese carbohidrati.... adica ceva dulce. Sau prin cumularea de hipo-hiperglicemii, eea ce nu este de dorit si foarte nociv pentru rinichi.
Corectiile se aplica uneori odata cu injectia pentru masa, daca hiperglicemia a fost descoperita atunci si presupune sa adugam la doza pentru masa respectiva si coectia, intr-o singura injectie. Unii prefera sa scada doar din carbohidratii mesei si sa pastreze doza de insulina obisnuita pentru masa. Nici aceasta nu trebuie facut prea des, pentru a acoperi necesarul de carbohidrati al organismului si a evita rezistenta la insulina data de lipsa ingestiei carbohidratilor necesari.
Corectia poate fi facuta si prin....exercitiu fizic daca stim cu cat ne scade un anumit exercitiu glicemia si daca starea noastra ne-o permite.( nu avem febra, cetone, glicemii astronomice), nemaifiind asfel nevoie de corectie injectabila. Avantajul acestei asa zise corectii este acela ca scade imediat glicemia daca suntem per ansamblu insulinizati corect si avem un echilibru metabolic bun de obicei.
Alaturi de ajustarea dozelor la mese corectiile fac parte din responsabilitatea cu care pacientul cu diabet isi controleaza boala.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)