Corectia este o doza de insulina rapida administrata suplimentar in scopul de a scadea in limite normale o hiperglicemie care nu este acoperita suficient de insulina deja injectata la masa.
Corectiile fac si ele parte din autocontrolul diabetului, sunt administrate de catre diabetic sau apartinator ( la copii, batrani) si devin aproape o rutina atunci cand se doreste o tinta glicemica mica. Aceasta deoarece lucram cu multe variabile care de multe ori ne scapa de sub control: timpul de digestie al combinatiei de alimente consumate la masa, stres, boala, numarul de carbohidrati din alimente, calitatea si durata somnului etc.
Organismul uman nu este ca un robot, reactioneaza cel mai adesea intr-un mod neasteptat si de aceea oricat de perfect am calcula carbohidratii nu este garantat raspunsul glicemic de dupa masa. Trebuie sa recunoastem ca de multe ori mai si gresim. Sau nu este ca in tabel. Sau nu stim exact cati carbohidrati contine ceea ce mancam. Sau fructul e mai dulce ca la carte. Sau, sau...
Pentru mine cea mai frecventa cauza pentru care trebuie sa fac corectie este faptul ca nu pot sti exact timpul exact de digestie al alimentelor dar mai ales al combinatiilor de alimente. Urmat de ingaduinta ( sau lacomie) si de reactia hiperglicemica de dupa hipoglicemie. Nu prea conteaza asta. De hiperglicemii nu este greu de facut rost.
Nu imi pot da seama pentru ca nu am urmarit, dar cred ca aproape in fiecare zi fac cate o corectie cat de mica.
Nu toti pacientii care au tratament cu insulina fac si corectii. Este posibil ca unii dintre ei nici sa nu fi auzit cuvantul. Imi aduc aminte cum am tresarit cand am auzit prima oara acest cuvant, pe care nici nu l-am inteles bine la inceput. Era ceea ce imi speram sa existe.
Cand m-am lamurit am inceput sa imi doresc cu ardoare tratamentul intensiv de insulina( cu rapide la mese si bazala), nu conventional (2 injectii de premixata) cum aveam eu.
Novorapidul pare a fi cea mai rapida insulina, un avantaj sau nu, depinde de situatie.Mi s-a recomandat aceasta insulina pentru rapiditatea cu care corecteaza glicemia.
Corectiile trebuie facute doar daca stim ce facem, pentru ca insulina este un medicament mortal daca nu e administrata cand si cat trebuie.
Pana invatam cum sa le facem este bine sa mergem din aproape in aproape, cu cantitati mici de insulina si treptat vom invata cum este mai bine.( Ne vom multumi la inceput ca 300 a devenit 180 de ex). Nu vom face nici corectii noptea pana nu stim ce si cum, pentru ca atunci sensibilitatea la insulina este cea mai mare si dormim...
Ideal ar fi sa nu mai fie nevoie de corectii, de aceea de fiecare data cand suntem nevoiti sa corectam o glicemie, trebuie sa cautam cauza acelei hiperglicemii pentru a o evita pe viitor. Corectia nu actioneaza totusi instant si vom mai ramane ceva timp pe hiperglicemie. Poate doar daca stim se anticipam hiperglicemia .
Daca facem corectii prea mari, calculate gresit sau rupte de context (efort fizic, insulina activa in organism, sensibilitatea la insulina din perioada zilei cand o facem s.a) riscam sa intram intr-n cerc vicios de hipo si hiperglicemii reactive, corectate si iar corectate...
Corectia de insulina se face dupa ce trece varful de actiune al unei insuline, fie rapida sau bazala, dupa doua ore de la masa. Nu se face clar pe hipoglicemie chiar daca mancam o tona de zahar, ci doar dupa ce a aparut hiperglicemia.
Pentru a aplica o corectie trebuie sa ne cunoastem sensibilitatea la insulina din momentul respectiv, adica cu cat ne poate scadea glicemia o unitate de insulina in acea perioada a zilei . De exemplu pentru o glicemie de 250, dimineata la ora 5am eu am nevoie de o corectie de 4u; daca se intampla la ora 11am mai astept pentru ca stiu ca intra Lantusul in actiune dar si rapida care se misca mai greu dimineata. La ora 15 vin 2u corectie, dupa ora 16-2u, 5 u, la ora 22-2u, la 22:30-1,5u, la fel si dupa 00:00am. Aceasta in cazul meu, altuia ii poate fi fara folos sau fatal. Depinde si cand se injecteaza bazala si tipul de bazala. Ideea este sa nu se suprapuna corectia cu varful altei insuline si sa tinem cont de cata insulina activa mai avem in organism (BOB-bolus on board sau insulina nefolosita).
Dar de unde putem sti aceasta? Din prospectul insulinei pe care o folosim, de pe internet si din experienta proprie. Citim cat actioneaza teoretic insulina noastra, cand intra in actiune , cand are varful de actiune si delay-ul.Este o diferenta intre momentul cand ajunge in sange insulina si momentul cand scade efectiv glicemia , iar faptul ca mai este dupa 5-6 ore detectabila in sange nu inseamna ca ne mai si scade atunci eficient glicemia. De aceea e nevoie si de experienta practica pentru a sti cum e intampla in cazul nostru. Iar aceasta experienta se catiga facand corectii gandite si testand mult.
Insulinele rapide ( le numesc asa generic, stim ca unele sunt de fapt numite scurte, doar unele, analogii de insulina, sunt de fapt rapide) incep sa actioneze la cateva minute dupa injectare, maxim 30 minute in cazul celor scurte.
Varful de actiune este o perioada scurta de 40minute pana la doua ore in functie de tipul insulinei, cand se exercita cea mai mare parte a efectului hipoglicemiant, cand de altfel exista si riscul cel mai mare de hipoglicemie in cazul unei erori de calcul sau eveniment neasteptat.
Dupa aceea efectul hipoglicemiant are o coborare destul de brusca si se sterge pentru restul de timp ramas.
Aceste lucruri sunt ilustrate prin grafice de genul grafi sau grafic si concretizate prin experienta fiecaruia din practica de zi cu zi.
La aplicarea unei corectii trebuie sa avem in capul nostru si un grafic cu timpul de digestie a ceea ce am mancat deja. Din experienta. Aici este mai greu. Ideea este sa stim daca ne asteptam sa mai creasca glicemia sau aceasta a fost tot.
Nu vreau sa fac din corectie cel mai complicat lucru, vreau doar sa arat variabilele care contribuie la exactitatea ei. Este posibil sa nu gresim foarte mult doar experimentand corectiile cu grija cunoscand totusi timpii teoretici de actiune al tipului de insulina pe care o folosim. Trebuie sa cunoastem cu ce lucram pentru ca de aceasta depinde viata noastra, sau in fine, calitatea vietii noastre.
Insulinele scurte implica greutati in aplicarea unei corectii datorita varfului mai lung de actiune, ceea ce ne expune unei hipoglicemii mai lungi daca gresim si in acelasi timp ne tine initial putin mai mult pe hiperglicemie dupa ce le injectam. Aduc insa un beneficiu in cazul unei combinatii de mancaruri grele sau mese copioase.
La injectarea corectiei este foarte util sa asteptam putin pana scoatem acul din tesut pentru ca minuscula picatura de insulina sa ramana acolo si sa nu o scoatem odata cu acul.
Nu ne vom lasa tentati sa facem corectie la orice valoare ridicata de pe gucometru (sau CGM) ci vom gandi contextul respectiv: daca mai avem suficienta insulina in corp pentru a scadea glicemia eficient.
Corectiile de noapte pot avea ca tinta o glicemie nu foarte mica pentru a nu risca o hipoglicemie urata in timpul somnului. Ne vom multumi cu un 100-120 dimineata in loc de 80, sau daca nu, e mai bine sa ne trezim din nou sa testam efectul corectiei.
Se recomanda o distanta de minim 2 ore intre doua corectii, cu testarile de rigoare, desi e mai bine sa fie doar o singura corectie care sa acopere problema. De obicei nevoia mai multor corectii apare pe fondul hiperglicemiilor de boala infectioasa sau stres sau hormoni de crestere. Atentie mare totusi, nu ne jucam cu insulina.
Utilizatorii de pompa isi pot administra corectii foarte mici, de asemenea isi pot seta doze diferite de bazala (de fapt tot insulina rapida, dar infuzata ora de ora in cantitati mici) pe perioada cu hiperglicemia. Sunt de asemenea tentati sa aplice usor corectii. Sunt pompe care stiu sa arate cat BOB mai este, insulina nefolosita, inca si pot sugera doza de insulina pentru o eventuala corectie, in functie de BOB si carbohidratii avuti la masa.
Sa nu uitam sa tinem cont de efortul fizic facut care poate fi un factor hipoglicemiant. De multe ori glicemia continua sa scada mai multe ore dupa efectuarea efortului fizic datorita cresterii sensibilitatii la insulina si datorita procesului de refacere a rezervelor de glicogen. De aceea vom fi foarte atenti daca mai este nevoie de corectie in acest caz ( poate am mancat prea multi carbohidrati rapizi dupa efort) sau oricum sa fie redusa la minimum.
Atentie sporita si la cazul in care facem corectie dupa ora 22. Trebuie sa o calculam cu gandul ca va avea varful de actiune dupa miezul noptii cand vom avea sensibilitate mai mare la insulina.
Vom calcula doza ca pentru noapte si este necesar sa testam dupa miezul noptii in perioada de varf a insulinei. De asemenea vomm tine cont daca ultima injectie cu insulina rapida a fost dupa ora 8pm.
Mai ramane loc si pentru multe jonglerii personale pe care le stie fiecare si nu este bine sa le dai exemplu tuturor. Totul pentru un bun control glicemic si tot timpul cu maxima prudenta.
Fara corectii probabil ca este greu de atins o glicata sub 6,5 , poate doar printr-un concurs foarte favorabil de imprejurari sau o iscusinta teribila de a calcula totul corect in materie de carbohidrati si timpi...si lipsa oricarei caderi in tentatia de a ciuguli printre mese carbohidrati.... adica ceva dulce. Sau prin cumularea de hipo-hiperglicemii, eea ce nu este de dorit si foarte nociv pentru rinichi.
Corectiile se aplica uneori odata cu injectia pentru masa, daca hiperglicemia a fost descoperita atunci si presupune sa adugam la doza pentru masa respectiva si coectia, intr-o singura injectie. Unii prefera sa scada doar din carbohidratii mesei si sa pastreze doza de insulina obisnuita pentru masa. Nici aceasta nu trebuie facut prea des, pentru a acoperi necesarul de carbohidrati al organismului si a evita rezistenta la insulina data de lipsa ingestiei carbohidratilor necesari.
Corectia poate fi facuta si prin....exercitiu fizic daca stim cu cat ne scade un anumit exercitiu glicemia si daca starea noastra ne-o permite.( nu avem febra, cetone, glicemii astronomice), nemaifiind asfel nevoie de corectie injectabila. Avantajul acestei asa zise corectii este acela ca scade imediat glicemia daca suntem per ansamblu insulinizati corect si avem un echilibru metabolic bun de obicei.
Alaturi de ajustarea dozelor la mese corectiile fac parte din responsabilitatea cu care pacientul cu diabet isi controleaza boala.
Buna ziua! I-mi puteti spune va rog un exempleu pentru o corectie ce se aplica impreuna cu injectia pentru masa? De unde stie organismul ca aceea doza de insulina e pentru corectie (1Ui=30 CH) sau ca este calculat pentru masa care urmeaza (1Ui= 10 CH), cum se face diferenta si calculul corect?
RăspundețiȘtergere