Sa o iau pe rand:
- Pretul total al kit-ului . Cel mai bun in America si Olanda deocamdata. In Olanda e accesibil si ca procedura. Se pare ca in America e nevoie de recomandarea medicului, plus ar fi pretul transportului care s-ar simti per total.
- Durata de viata a senzorilor si pretul lor-se pare ca senzorii isi fac treaba bine si la o a doua restartare chiar si la inca un encore-pe bloguri am gasit intre 7 si ...40 zile. O problema ar fi ca trebuie intervenit cu lipiciuri suplimentare pentru a fixa senzorul. Unii oameni sunt nevoiti sa schimbe senzorul pentru ca ii mananca pielea, fiind mai sensibili. O medie ar fi 18 zile de viata a senzorului. Se pare ca nu e o idee chiar buna sa fie pus pe abdomen, cel mai bun loc pare a fi pe brat, sus.
- Durata de viata a transmitatorului- e problema care ma pune cel mai mult pe ganduri, de fapt pretul lui care e destul de mare. Acesta se schimba la 6 luni, de fapt cand CGM-ul semnalizeaza ca s-a terminat bateria transmitatorului. Dupa aceasta alarma ai timp o saptamana ca sa schimbi. Sunt persoane la care transmitatorul a tinut si 1 an. Se zice ca ar fi doua tipuri de transmitatoare, unele carora li se termina in 6 luni bateria altele care tin aproape un an. Care or fi? O sursa ieftina de transmitatoare m-ar convinge deplin sa iau CGM-ul. Ar fi pacat sa ma bucur de el 6-7 luni si apoi pauza totala...
CGM-ul clar ar imbunatati viata celor cu dibet, sper ca in viitor sa devina o unealta la fel de des intalnita cum e astazi glucometrul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu