joi, 19 septembrie 2013

Este indispensabil tratamentul cu insulina in diabetul de tip 1 ?

Bolnavii de diabet tip 1 necesita insulina exogena, injectabila sau sub orice forma va mai descoperi stiinta pe viitor. Aceasta pentru ca diabetul tip 1 este produs de moartea celulelor beta pancreatice care sunt responsabile cu secretia de insulina adaptata  la nivelul de glucoza din sange.
Incepand cu momentul cand privim si mirosim mancarea, aceste celule deja se pregatesc sa ajute la mentinerea glicemiei in limite normale. (ca o curiozitate, totdeauna am hipoglicemie cand prepar mancarea)
Diabetul se face simtit prin valori glicemice marite peste normal din momentul in care mai putin de 10% dintre aceste celule mai functioneaza( de aceea aste posibil sa avem de ceva timp diabet si sa nu se vada la analizele uzuale de sange) .Pana atunci cele ramase in viata sectreta mai multa insulina pentru a compensa lipsa. De altfel saracele de ele lupta pana in ultima clipa. .Chiar si cand mai raman 3% mai dau un mare ajutor diabeticului.
Sa fie clar, insulina a fost descoperita de savantul roman Nicolae Paulescu, care a fost neindreptatit nerecunoscandu-i-se acest lucru pe plan international.
Cantitatea de insulina necesara intr-o zi oricarui om este de cateva lacrimi micute. Doar pentru ca ne lipseste atata lucru ne imbolnavim de diabet si riscam complicatiile lui .
Insulina este un hormon produs de organismul nostru, mai precis de pancreas.Acest organ mai are si alte functii. De exemplu produce si glucagon si enzime pancreatice importante in digestia alimentelor.
 Hormonii sunt ca un fel de limbaj de comunicare intre organe, ceva ca un cod secret. Insulina le da semnal celulelor sa se deschida pentru a primi glucoza atat de necesara, de fapt indispensabila pentru realizarea arderilor.
Insulina mai are si alte roluri in afara de reglarea nivelului de glucoza din sange. Unul dintre ele este de a crea depozite de grasime abdominala, importante :)) pentru organism, fiind o rezerva energetica pentru acesta, chiar daca noua ne place sa le indepartam total. Nu zic sa atarne grasimile pe noi. Mai contribuie la formarea muschilor si mai are multe alte roluri, multe inca nestiute. Iata de ce, chiar daca ar exista un supliment natural  care sa scada nivelul glicemiei din sange la normal si sa il mentina in continuu asa, totusi acesta nu va putea suplini nici unul din celelalte roluri ale insulinei, care sunt si ele importante.Acest lucru il spun celor care m-au indemnat cu insistenta sa renunt la insulina, de parca era placerea mea sa o iau. Imi spuneau ca imi distrug pancreasul, ca nu voi mai avea insulina deloc daca ii voi da de-a moaca insulina injectabila. Sa beau suc de fructe si atat ca sa ma regenerez.
Bine, dar eu nu mai am celule beta suficiente. Si de aici, multi nervi si frustrare si nu am mai dorit sa dicut asta cu nimeni.Am baut totusi cate o cana de suc de morcov, mar , telina si a avut efect benefic.
Apropo de episodul de mai sus, nu imi place termenul de insulinodependenta, de parca am fi niste drogati care sunt ahtiati dupa insulina. Ei bine, toti oamenii, fara exceptie sunt insulinodependenti, fie ca insulina aceasta este exo sau endogena, atata timp cat traiesc si au arderi in organism. Cand m-a trecut medicul de familie in condica de cronici, a scris diabet insulinonecesitant. Suna nustiucum dar e altfel.
Am zabovit totusi asupra subiectului: este sau nu necesar sa injectez insulina? desi stiam raspunsul, ca da, ma framanta treaba asta ca se leneveste pancreasul si gata. Simteam ca poate fi ceva adevar in aceasta si am inceput sa rascolesc internetul. In engleza, ca la noi ....putine imformatii si acelea cam sumare. Nu mai zic ca a primit sotul de la vreun binevoitor un e-mail cu un articol cum ca insulina ne imbatraneste prematur. Nici nu am vrut sa citesc... Intre timp am hotarat, eu cea de cateva saptamani descoperita, sa fac insulina si in paralel sa fac exercitiu fizic, sa respect dieta, sa completez cu atentie cu hipoglicemiante naturale si daca imi va scadea necesarul voi scadea si eu doza de insulina, eventual pana la zero daca se va dovedi ca functionez normal.
Am cautat tot felul de studii de specialitate si articole despre subiectul acesta. Imi pare rau ca nu am si pus semn de carte la ele..
Ideea desprinsa era aceea ca da, cumva cam leneveste pancreasul, de fapt intervine cumva in armonia aceasta intre  secretia de peptid c si insulina din corp. Este asa de stransa legatura dintre nivelul acestor doua incat pentru a sti care este secretia de insulina din organism se foloseste ca analiza de sange dozarea peptidului c. Insulina exogena nu aduce un aport de peptid c , astfel va fi mai multa insulina decat peptid c dupa injectare, ceea ce treptat afecteaza functia celulelor beta, care se odihnesc sau ies la pensie...nu se stie foarte clar.Colac peste pupaza, peptidul C are si el anumite functii in organism, multe necunoscute.
            S-a descoperit ca acest considerat neinsemnat peptid c, am uitat cine il secreta, are rolul foarte important de a proteja vasele de sange , implicit cele din retina. Deci tocmai el are un rol covarsitor in prevenirea bolilor cardiovasculare si a retinopatiei...Se studiaza producerea unui peptid C de sinteza pentru a fi si el injectat in corpul nostru alaturi de insulina. Deci dragi diabetici, inca o injectie in plus.
Concluzia studiului era ca este foarte importanta normalizarea glicemiei, ca efectele hiperglicemiei sunt mult mai devastatoare decat lipsa peptidului C,( stim si noi ca ne poate ucide pe termen scurt lipsa  totala de insulina) si ca este recomandat sa se foloseasca doar atata insulina cat este necesara pentru echilibrarea glicemiei...Atentie tipul 2!
 Mie imi da de gandit faza asta cu luna de miere dupa care poc, moare de tot pancreasul.(stim ca nu moare, celulele beta doar) care apare dupa introducerea tratamentului intensiv cu insulina si culmea, in loc sa continue sa funcioneze bine rezerva de celule beta, ele mor. Ca doar asa se zice, iti dam insulina ca sa odihnim pancreasul, sa pastram rezerva...
In primul an de diabet am fost, dupa cum am mai zis, pe doua injectii de Humalog mix 25, un amestec de bazala cu rapida, nph cu Humalog. Initial peptidul meu C era 0, 985, adica ii mai trebuia atat de putin sa fie 1, pentru a ma incadra la limita inferioara a normalitatii. Dupa sase luni de premixata a ajuns la 0,6. Din acel moment am inceput sa ma zgarcesc cu insulina , din dorinta ca poate salvez ceva, am facut mai mult exercitiu fizic si am mai putut reduce 1-2 u. Faceam 12u pe zi, initial au fost 16u..Luam suplimente naturale. Tinctura de afin actiona grozav, 40 picaturi luate la pranz imi scadeau glicemia cu 40mg/dl dupa 7 ore (studiu nefinalizat). Eram si cam lowcarb din acest motiv. Glicozilata parca 6,3. Probabil ca multi dintre cei 180-160 ch consumati se ardeau pe stepper. 10 minute de exercitiu  imi scadeau glicemia cu 40mg/dl. Nu poti sa faci totusi exercitiu fizic la nesfarsit pe post de insulina...Au fost ceva efecte negative despre care voi scrie altadata, care sigur m-ar fi dus la incetarea acelui dur regim.
Sarcina insa a fost cea care a schimbat tot programul si schema de insulina si totul. De remarcat faptul ca dupa inca jumatate de an sau mai bine peptidul c se mentinuse la 0,6....
Am decis in momentul descoperirii sarcinii multdorite ca nu mai este cazul sa menajez rezervele de insulina proprie, de dragul copilului, adica sa folosesc oricata insulina este nevoie pentru a avea glicemii normale. Aceasta si pentru ca nu mai puteam beneficia de exercitiul fizic si nici de suplimente naturale hipoglicemiante.
Sunt curioasa cat mai este peptidul meu C acum.. Nivelul hiperglicemiilor care mai scapa de sub control imi zic ca au cam pierit celelele acelea beta. Dar poate nu...
Cel mai sigur fapt este acela ca aceasta insulina exogena ne tine in viata si chiar daca ar avea niste efecte secundare acest lucru aproape ca nu mai conteaza ,din moment ce iata, mai traim...
Concluzia :Da, este indispensabil tratamentul dozat corect cu insulina. Diabetul este boala cu nici prea mult nici prea putin, doar atat cat trebuie, din orice, pe plan fizic. Pe plan spiritual putem sa iubim cat se poate de mult si sa fim duuulci.

Un comentariu: